Adaugat la: 1 Noiembrie 2008 Ora: 15:14

La Mănăstirea Lupşa, despre ascultare

Convorbiri cu Stareţul Symeon de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Anglia cu prilejul pelerinajului Asociaţiei Sfântul Siluan în România, în vara anului 2007

La Mănăstirea Lupşa, despre ascultare

 

 

 

 

 

 

 

         Se poate spune că un individ aude, dar nu ascultă, în timp ce o persoană ascultă. Acest cuvânt ascultare are aproape în toate limbile pe care le cunosc, aceeaşi rădăcină: „a asculta”, ca şi în română. Astfel, putem auzi ceva dar fără să-l absorbim, fără să-l asimilăm. Prin această asimilare, primim în noi o altă persoană şi prin aceasta ieşim din cercul închis al propriei noastre individualităţi. Trebuie să învăţăm să auzim, să ascultăm ce spune cealaltă persoană şi astfel să stabilim o adevărată legătură cu acea persoană. Am remarcat, la mănăstire, că vin mulţi oameni şi când vorbim cu ei, nu ascultă, sau, la o treaptă mai înaltă, nu fac ascultare. Pentru că aici ne găsim într-un mediu monahicesc, vreau să spun că este foarte important să învăţăm să ascultăm. Noi, oamenii din ziua de astăzi, suntem copleşiţi de zgomot, suntem întrucâtva saturaţi de un bombardament de impresii exterioare. De pildă, atunci când ne plimbăm prin oraş, pe stradă, mintea ne este năpădită de publicitate. Pentru a ne apăra de acest bombardament, este deci firesc să folosim un fel de ecran de protecţie. Acest fenomen obişnuieşte pe om să lăse să treacă mesajele fără a le asimila, este un mecanism de apărare foarte normal. Poate că acelaşi pericol există şi cu textele duhovniceşti. Acum avem, cel puţin în franceză, aproape toate textele clasice ale tradiţiei ascetice. Ne-am obişnuit să le citim, să le citim poate prea mult, în sensul că nu luăm cu adevărat aminte la ceea ce citim. Aşa se face că ne pândeşte pericolul de a nu mai primi în adânc un cuvânt care ni s-a dat. E adevărat că ascultarea este mai de preţ decât însăşi învăţătura primită atunci când citim.

         Când un părinte duhovnicesc vorbeşte, nu va spune altceva decât cele scrise în cărţi, dar când se rosteşte un cuvânt viu, nu se trasmite o simplă informaţie, ci şi o energie duhovnicească, de unde şi însemnătatea părintelui duhovnicesc. Pentru a da o pildă de aceasta, aş vrea să vă spun o poveste. Acum câţiva ani, mă găseam la mănăstirea Bose pentru o întâlnire. Cu prilejul unei excursii organizate acolo, m-am aflat lângă un arhimandrit care venea din Canada. Şi mi-a spus un lucru care pe moment m-a mirat. Poate că exagera puţin, dar cu toate astea a spus ceva important. El gândea că Filocalia alcătuită de Nicodim Aghioritul este o lucrare dăunătoare pentru că din acel moment cel care caută un cuvânt duhovnicesc, în loc să meargă să întrebe pe părintele său, a început să meargă la librărie. Desigur că putem să avem alt punct de vedere, dar cuvântul are darul de a arăta diferenţa dintre o lectură şi o întâlnire cu un părinte duhovnicesc. Când părintele vorbeşte, împărtăşeşte o energie duhovnicească: se stabileşte o legătură între două persoane, şi încetăm să mai fim indivizi închişi în noi înşine; devenim fiinţe care intră în legătură cu o persoană, iar prin această persoană cu cuvântul lui Dumnezeu Însuşi.

         După măsura sa, un părinte duhovnicesc dă un cuvânt care vine de la Dumnezeu. Desigur, nu toţi ne aflăm pe aceeaşi treaptă de maturitate duhovnicească. Mă gândesc acum la convorbirea dintre Sfâtul Siluan şi un pustnic din Caucaz care se chema Stratonic. Stareţul Siluan îl întrebase pe acesta cum vorbesc cei desăvârşiţi. Acest părinte, care era socotit ca un vultur printre monahi, a rămas uimit dinaintea acestei întrebări. Cum vorbesc cei desăvârşiţi? Cei desăvârşiţi nu spun decât ce le dă Duhul Sfânt. Cuvântul dat de un părinte duhovnicesc nu este numai drept, corect din punct de vedere intelectual, ci este cuvânt purtător de energie duhovnicească, de harul venind de la Dumnezeu Însuţi. Acum înţelegeţi pentru ce Părintele Sofronie dă atât de mare însemnătate ascultării în viaţa creştină şi călugărească?

Dacă ucenicul, ascultătorul, cel care face ascultare, are inimă dreaptă, atunci va primi cuvânt de la Dumnezeu. Desigur, Părintele Sofronie spune că nu suntem desăvârşiţi şi că cuvântul părintelui duhnovnicesc poate să nu fie desăvârşit, dar dacă ucenicul îl primeşte cu gând drept, Dumnezeu va îndrepta lucrurile.

 

(Traducere din limba franceză de Elena Soare)

La Mănăstirea Lupşa, despre ascultare

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni