Ca de fiecare dată, copiii s-au sârguit cu jocul si alte ocupaÅ£ii, animaÅ£i de o echipă talentată si entuziastă. Au făcut miscare, s-au întrecut în campionate, au pictat icoane si cruci pe sticlă, au aflat povestea lutului în satul de olari de la Horezu, s-au întâlnit cu Brâncovenii si ctitoria lor la mănăstirea Hurezi, au luat lecÅ£ii de pantomimă, le-au re­dat viaÅ£ă lui Habarnam si altor personaje în spectacolul lor de teatru, au fabricat flu­turi si alte minunăÅ£ii... au căutat cu înfrigurare comoara taberei, si îmbrăcaÅ£i cu ea, s-au încălzit, cu cântece, la focul rosu...

Iar noi am stat la umbra gândurilor lor, învăÅ£ând atâtea feluri de a fi vii; am încer­cat cu ei fiecare emoÅ£ie; i-am văzut căzând ÅŸi iarăÅŸi ridicându-se, de pe asfalt sau din necaz; l-am văzut pe fiecare făcându-se în­ger ÅŸi prinzând aripi pentru celălalt. Până când vremea s-a dus, scuturându-ÅŸi zilele calde. Ceva din noi însă rămâne la tabără. AlungiÅ£i umbrele voastre peste drumul ne­frământat al copilăriei ÅŸi veÅ£i vedea, el tre­ce ÅŸi pe-aici. Să zăbovim puÅ£in la marginea lui, ÅŸi peste noi se va face, iar, Tismana.

Andreea Ionescu

Am participat anul acesta la tabăra de la Tismana, de astă dată în calitate de ani­mator. Dacă în anii trecuÅ£i (3), nu am pu­tut simÅ£i decât „efectul” acelor minunate zile în sufletul copiilor mei, anul acesta am jucat în hora taberei ÅŸi am înÅ£eles mai bine. Copiii îmi spun că la Tismana le plac foarte mult colegii, animatorii ÅŸi prietenia care se leagă cu toÅ£i. CondiÅ£iile nu sunt cine ÅŸtie ce, îmi spun ei, dar ce contează?! AÅŸa am simÅ£it ÅŸi eu. În această vară am or­ganizat la Tismana, împreună cu Pr. Răzvan Gâscă, un atelier de icoane pe sti­clă. Pentru mine a fost cel mai frumos de până acum. Icoanele s-au pictat împreu­nă: copii mici, copii mari, animatori, în­drumători. Atelierul era întins pe toată ziua, de la 10 dimineaÅ£a la 8-9 seara. Fără ore impuse. Cu toÅ£ii se perindau pe la me­sele de pictură, când prindeau un moment potrivit. Pot să ajut cu ceva? era întreba­rea pe care am auzit-o de multe, multe ori. Ce întrebare plăcută! Da, pune tu contu­rul pe sticlă, cu peniÅ£a, micuÅ£ul care l-a fă­cut nu va reuÅŸi. Da, dă tu încă un strat de culoare peste tot, colegul tău nu mai are răbdare. Da, hai, te rog, pictează tu rama, cum Å£i se pare mai bine. Din 80 de mâini ÅŸi 40 de suflete s-au născut în câteva zile aproape 30 de icoane care au ajuns deja în casele copiilor. De acolo le vor povesti ani de-a rândul despre Tismana 2016.

Adriana Scripcariu

După întoarcerea din vacanÅ£ă ÅŸi înce­perea ÅŸcolilor, încă mă tot gândesc la bu­curia pe care mi-a făcut-o Theodora spunându-mi că a fost EXCELENT în tabăra de la Tismana ÅŸi că ÅŸi-ar dori din tot sufle­tul să mai meargă ÅŸi la anul.

Ca să înÅ£elegeÅ£i mai bine bucuria mea, trebuie să precizez că a fost pentru prima oară când ea pleca într-o tabără organiza­tă de Miropolia noastră. I-am spus Theodorei că nu va avea internet, televi­zor ÅŸi reÅ£ea de telefon. Când a auzit asta, i-a cam dispărut din entuziasm. La întoar­cere însă, mi-a spus: am cunoscut copii si persoane deosebite, cred că rar voi mai re­găsi oameni ca cei de acolo; după două zile împreună ne simÅ£eam ca ÅŸi când ne cunoÅŸteam de foarte mult timp. Nici în­tre prietenele ei de la colegiu nu a regăsit aceleaÅŸi sentimente ÅŸi aceeaÅŸi bu­curie ÅŸi sinceritate.