Când oamenii îşi deschid inima afli mul­te taine, e o lume nouă, o lume duhovniceas­că, plină de minuni, dar şi de greutăţi, de îm­pliniri, dar şi de ispite, toate însă îţi dau putere să mergi înainte, să te întăreşti şi să-i întăreşti şi pe ceilalţi. Te încarci cu harul sfinţilor care te uimesc zi de zi cu minunile pe care le fac şi dai din acest har celor care sunt risipiţi şi deznădăjduiţi, primeşti în dar bucu­rie de la sfinţi şi dai mai departe în dar celor care caută.

Aşa s-a întâmplat cu Sfântul Efrem cel Nou arătat, care, de când a venit la noi la Paraclis, prin papucul care a stat în picioarele sale, dar şi prin mica bucăţică de sfinte moaşte pe care o avem la închinare, face minuni necontenit. O tânără căsătorită de mai mulţi ani nu reuşea să aibă prunci şi şi-a destăinuit această dure­re; am îndrumat-o să facă Acatistul Sfântului Efrem şi să nu piardă nădejdea. Zis şi făcut, acea tânără a revenit după câteva luni la noi la mănăstire şi, cu o bucurie nespusă, ne-a spus că era însărcinată şi aştepta un băieţaş. Eu ui­tasem ce i-am zis şi, în curiozitatea mea, am întrebat-o cum a făcut... Tânăra, cu un entu­ziasm de nedescris, mi-a zis că a făcut acatis­tul Sfântului Efrem Sirul timp de 40 de zile şi aşa a binecuvântat-o Dumnezeu. Vă mărturi­sesc că nu am putut să mă abţin şi i-am des­tăinuit acelei tinere că Sfântul Efrem Sirul e un sfânt călugăr şi pustnic din secolul IV, altul decât Sfântul Efrem cel Nou, care ajută feme­ile să aibă prunci, la care am primit un răspuns vrednic de paginile unui pateric: „Părinte! Or fi vorbit sfinţii între ei ca să mă ajute, ei au linie directă, dar acum trebuie să fac 40 de acatiste şi la Sfântul Efrem cel Nou, ca să-i mulţumesc de «intervenţie»”.

Ne-a mai surprins o dată Sfântul Efrem când o tânără căsătorită, care îşi dorea din ini­mă un prunc, după ce s-a rugat necontenit, a rămas însărcinată; însă, în a treia lună de sar­cină, la un control de rutină, medicii i-au spus că a pierdut sarcina şi că nu mai are şanse să rămână însărcinată, datorită unor complicaţii. Durerea a fost de nedescris, mai ales când am asistat la acele lacrimi care curgeau din ochii bietei tinere care, în faţa raclei Sfântului Efrem de la noi de la mănăstire, zicea: „De ce mi-ai dăruit un prunc ca să mi-l iei înapoi... oare cu ce ţi-am greşit?”.

Nu pot să ascund faptul că am rămas bul­versat, nu îndrăzneam să cer sfântului o minu­ne, mă întrebam dacă oare el nu vede, oare chiar nu ştie? S-a întâmplat că acea tânără a revenit după un timp împreună cu soţul la mănăstire şi, cu lacrimi în ochi, au alergat la Sfântul Efrem să-i mulţumească. După ce pierduse sarcina, acea tânără tot creştea în greutate şi îşi cam fă­cea probleme, avea greţuri, burta se tot mărea... nu înţelegea ce se întâmplă; mergând la me­dic, s-a descoperit că era însărcinată în luna a şasea, că nu pierduse sarcina, iar pruncul era sănătos. Medicii nu şi-au putut explica feno­menul, au zis că e de la Domnul. Am avut bu­curia să botez acel prunc, astăzi familia este una împlinită şi foarte credincioasă.

Ar fi păcat să ascund şi minunea cu acea doamnă care, atunci când a rămas însărcina­tă cu al patrulea prunc, a fost dată afară din casă de soţul ei, care zicea că nici pe cei trei prunci pe care-i aveau deja nu poate să-i creas­că, de unde să găsească bani pentru un al pa­trulea? Unde să meargă sărmana femeie? A venit la mănăstire, a plâns mult la racla Sfântului Efrem, apoi, vorbind pe la biserică, s-a găsit o creştină la care a mers să stea, iar în ceea ce priveşte restul a zis „că va avea grijă Sfântul Efrem, eu nu-mi pierd nădejdea”.

Şi pe acea femeie am revăzut-o la biseri­că, de data aceasta împreună cu soţul, au ve­nit să-i mulţumească Sfântului. Când s-a năs­cut pruncul, ceva s-a schimbat în inima acelui bărbat, a plâns mult, lacrimi pe care nu le-a avut o viaţă întreagă, şi dintr-odată s-a schim­bat, erau din nou împreună. Astăzi au cinci prunci, şi nu mă îndoiesc că Sfântul Efrem face în continuare minuni cu familia lor.

Trebuie să vă mărturisesc că la noi la Paraclis avem şi mai mulţi prunci care poartă numele de Efrem sau Efremia şi aceasta dato­rită altor minuni care s-au întâmplat în fami­liile celor care l-au descoperit pe sfânt. Vă voi spune doar una, pe care am trăit-o îndeaproa­pe. Una dintre doamnele de la biserică a ră­mas însărcinată datorită rugăciunilor Sfântului Efrem; bucuria însă a fost tulburată şi de o grea încercare atunci când, la primul control, a fost diagnosticată cu tuberculoză avansată, iar tratamentul punea în pericol viaţa pruncu­lui. A trebuit să renunţe şi la un pelerinaj în Grecia la care se înscrisese ca să poată să mear­gă la Nea Makri, la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou. Dar oare ne lasă sfântul? Mămica s-a vindecat, iar micuţa Efremia, care s-a născut perfect sănătoasă, nu lipseşte duminica de la Liturghie şi se împărtăşeşte de fiecare dată.

Multe familii şi-au regăsit liniştea sufle­tească, pacea, echilibrul şi dragostea care ade­sea le lipsea după ce l-au descoperit la mănăs­tire pe Sfântul Efrem. Pe mulţi dintre cei care aleargă cu nădejde şi credinţă îi ajută sfântul atât de discret, în cele mai grele clipe, încât ră­mâi uimit.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui!

Sfinte Mare Mucenice Efrem, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Arhimandrit Atanasie, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma