- Ce faci? o întrebă tatăl ei cu asprime. Irosești toată hârtia! Åžtii cât costă?

Cu ochii plini de lacrimi, fetița se ascunse într-un colț strângând la piept cutia învelită cu costisitoarea hârtie de împachetat.

- E pentru tine, tati, șopti ea.

Tatăl se înduioșă. Fusese poate prea sever. La urma urmei cadoul era pentru el. Desfăcu încet panglica, desfașură cu răbdare hârtia aurie și deschise încet cutia. Era goală!

Surpriza neplacută îi reaprinse supărarea și explodă:

- Ai prădat toată hârtia și panglica asta pentru a împacheta o cutie goală?!

În timp ce ochii mari i se umpleau din nou de lacrimi, fetița spuse:

- Dar nu e goală, tata! Înăuntru am pus un milion de săruturi!

De aceea, azi, la servici, un om ține pe biroul lui o cutie de pantofi.

- Dar e goală, îi spun cu toții.

- Nu. E plină cu iubirea fetiței mele, răspunde el.