Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Într-un sat frumos și plin de tradiții trăia o femeie văduvă, credincioasă și înțeleaptă. Căsuța strălucea de curățenie, mâncarea făcută pe plită era mereu gustoasă, iar femeia era tot timpul fericită.
– Bună dimineața, bunico, se auzi o voce plăcută lângă cuptorul bine încins. M-am gândit să trec pe la matale, să te ajut la frământatul aluatului. Cu ocazia asta îmi poți arăta şi cum prepari prescurile și ce semnificație au ele.
Bunicii nu-i venea a-și crede ochilor. Dorința i se implinise. Prin răbdarea și înțelepciunea ei, Maria se interesa în sfârșit de ceea ce pregătea ea pentru biserică.
– Maria dragă, prescurile se pregătesc de către o persoană cu viață curată, de un călugăr, de o maică, o văduvă, o bătrană, adică de o persoană care se roagă, face nevoință de post și fapte bune, îi spuse bunica. Foarte multe depind de starea sufletească a celui ce le face.
Uite: am pus în postavă apă caldă, drojdie, sare și făină. Lăsam puțin, după care frământăm. Cuvântul prescură vine de la grecescul prosfora și înseamnă jertfă, ofrandă, aducere sau punere înainte, adăugă bunica.
– Dar, bunico, ce formă o să le dăm ?
– Prescura are mai multe forme. Cea mai întâlnită este cea rotundă, pe care se aplică o pecete cu un instrument special numit „pistornic”, care imprimă inițialele IC XC NI KA, dispuse sub formăde pătrat. Inițialele înseamnă „Iisus Hristos învinge”. Această formă simbolizează dumnezeirea fără început şi sfârşit, dar şi rotunjimea pământului. Alte forme ale prescurii sunt: cu trei cornuri, simbolizând Sfânta Treime, cu patru cornuri, în formă de cruce, sau cu cinci cornuri, amintind cele cinci pâini înmulţite de Mântuitorul în pustie.
Maria era plăcut surprinsă de ceea ce spunea și pregătea bunica şi dorea să facă şi ea, cu propriile sale mânuțe, o prescură.
– Uite, bunico, darul meu pentru biserică. O ofrandă și totodată o jertfă care trebuie împărțită tuturor credincioșilor ce vin la slujbă.
– Da, Maria. Asta o să-i amintească omului că trebuie să ducă o viață curată, precum pâinea cea bună, și că trebuie să se închine și să se roage pentru el și pentru binele celorlalți, așa cum Iisus a avut puterea să se jerfescă pentru binele fiecăruia dintre noi.
În consecinţă, prescura este cel dintâi dar, simplu, încredințat preotului la sfântul altar, însoţită de un pomelnic, de o lumânare, de tămâie și vin roșu. O jerfă plină de semnificații, pe care orice creștin le poate aduce la slujbă, la timpul şi la locul potrivit în slujbele Bisericii.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team