Adaugat la: 5 Aprilie 2015 Ora: 15:14

Cuvânt despre întruparea Cuvântului

Sfântul ATANASIE al ALEXANDRIEI

(fragment1)

„... Şi astfel s-au petrecut cu El în chip minunat amândouă acestea împreună: moar­tea tuturor s-a împlinit în trupul Domnului si moartea si stricăciunea au fost desfiinţate în el pentru Cuvântul care era unit cu el. De aceea, Cuvântul, precum am spus, deoare­ce nu era cu putinţă ca el să moară – căci era nemuritor – Şi-a luat un trup ce putea muri, ca să-l aducă în locul tuturor si ca, pă­timind pentru toţi, datorită sălăsluirii Lui în el, «să surpe pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, si să izbăvească pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toa­tă viaţa» (Evrei2, 14-15). ... Încetând stri­căciunea si fiind nimicită moartea prin ha­rul învierii, de aci înainte trupul muritor se desface pentru o vreme, când rânduieste Dumnezeu fiecăruia, ca să putem dobândi «o mai bună înviere» (Evrei11, 35).

... Despre faptul că moartea a fost nimi­cită si crucea a adus biruinţă asupra ei si că ea nu mai are putere, ci e ea însăsi moartă cu adevărat, ne dă o dovadă si un temei vădit de credinţă si aceea că toţi ucenicii Lui au dispreţuit-o si toţi pornesc spre ea si nu se mai tem de ea, ci o calcă în picioare, ca moar­tă, prin semnul crucii si prin credinţa în Hristos. Odinioară, înainte de a fi avut loc venirea dumnezeiască a Mântuitorului, toţi jeleau pe cei ce mureau ca pe unii ce se stri­cau. Dar acum, după ce Hristos Şi-a înviat trupul, moartea nu mai e înfricosătoare, ci toţi cei ce cred în Hristos o calcă în picioare, ca pe ceva ce nu e nimic si aleg mai degrabă să moară decât să se lepede de credinţa în Hristos. Căci stiu că murind nu se pierd, ci se fac vii si nestricăciosi prin înviere. Iar dia­volul care odinioară batjocorea cu viclenie (pe Dumnezeu) din pricina morţii, după ce legăturile ei au fost dezlegate (Fapte2, 24) a rămas cu adevărat mort.

... Cel ce nu crede în învierea trupului Domnului se dovedeşte necunoscând pute­rea Cuvântului si Înţelepciunii lui Dumnezeu. Dar dacă El Şi-a luat trup si Şi L-a făcut pro­priu, în chip firesc, cum a arătat cuvântul nos­tru, ce trebuia să facă El cu trupul? Sau ce sfârsit trebuia să aibă trupul Său, odată ce S-a sălăsluit în el Cuvântul? Să nu moară nu se putea, odată ce era muritor si avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toţi, motiv pentru care Şi l-a si alcătuit Mântuitorul. Dar să ră­mână mort iarăsi nu era cu putinţă, odată ce s-a făcut templul Vieţii. Deci a murit ca mu­ritor, dar a înviat pentru Viaţa din El. Iar do­vada învierii Lui sunt faptele Lui."

Note: 

  1. PSB15/1987, pp. 114-128.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni