DE CE AVEM ICOANE?

Pentru că Hristos S-a întrupat şi, odată cu venirea Sa în lume, a sfinţit materia şi a transfi­gurat-o. Icoana este un obiect afierosit în cadrul cultului bisericesc. Ea nu există în sine, ci în cadrul actului sfinţitor săvârşit în Biserică. Pentru aceasta, icoana este sfinţită şi participă la mij­locirea sfinţirii noastre, a tuturor, pe care Biserica o săvârşeşte în Sfintele Taine. Icoana există în Biserică pentru a ne îndruma pe calea unei relaţii concrete cu cei reprezentaţi în ea, iar aceas­tă relaţie se împlineşte în Taina Tainelor, în Sfânta Euharistie.

DE CE NE RUGĂM?

Fiecare dintre noi a simţit nevoia să se roage sau s-a rugat în anumite momente ale vieţii sale, fie din pricina unor perioade mai dificile, fie dintr-o dorinţă lăuntrică arzătoare de a se adresa lui Dumnezeu. Rugăciunea este, aşadar, împlinirea nevoii de a vorbi cu Creatorul, Mântuitorul şi Sfinţitorul vieţii noastre. Această nevoie este sădită înlăuntrul nostru dintru în­ceput, aşa cum cineva doreşte să vorbească celor din familie, fie că are ceva important să le spu­nă, fie că nu. Este dorinţa de comunicare cu Cel care veghează şi ne îndrumă viaţa către bine, atunci când Îi îngăduim acest lucru. Rugăciunea este respiraţia sufletului, este continuarea su­flului vieţii, primit în momentul creării omului de către Dumnezeu.

DE CE TREBUIE SĂ AVEM CREDINŢĂ?

Omul îşi călăuzeşte viaţa după o anumită credinţă, fie că este vorba despre credinţa în Dumnezeu sau în orice altceva. El se încredinţează celor pe care le simte, pe care le cunoaşte şi pe care le pri­meşte de la ceilalţi. Credinţa în Dumnezeu îmbină toate cele de dinainte şi adaugă încă ceva, anu­me pe cele venite de la Dumnezeu. Prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră constitu­ie o realitate pe care fie o primim, fie o respingem. Prin urmare, credinţa este acceptarea Adevărului Revelat şi lucrarea acestui Adevăr în viaţa noastră. Trebuie să avem credinţă în Dumnezeu pen­tru că astfel Îi îngăduim să lucreze împreună cu noi la tot ceea ce înseamnă viaţa noastră şi, pri- mindu-L pe Dumnezeu prin credinţă, punem început vieţii noastre duhovniceşti.