NoÅ£iunea de „mai bine” poate fi oare defini­tă în funcÅ£ie de punctele cardinale? Åži pe mine m-a frământat gândul acestui „mai bine” timp de câÅ£iva ani după plecarea din Å£ară. Părintele Rafail Noica, într-o seară, în parohia Sfânta Parascheva ÅŸi Sfânta Genoveva (Paris), a răspuns aÅŸa de sim­plu: „Oare crezi că erai aici dacă nu voia Dumnezeu?”. Åži apoi, are rost să trăim în viitor? Adică acum sunt aici, dar într-o zi mă voi întoar­ce... Poate mă voi întoarce, dacă vrea Domnul, sau poate că nu. „De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris ÅŸi pentru noi / BucuroÅŸi le-om duce toate...”

Când mă întorc în România, în vacanÅ£ă, stră­bat Å£ara din sud în nord. Åži, ca să folosesc cuvin­tele lui Creangă, nu ÅŸtiu alÅ£ii cum sunt, însă eu rezonez în continuare cu pământul românesc.

AÅŸa este, ne tragem din pământul acesta, unii dintre noi am copilărit la Å£ară, ne-am urcat prin copaci vara ÅŸi am colindat pe la case iarna. Tot timpul pământul acesta ne va aminti că din el ne tragem ÅŸi că în el odihnesc moÅŸii noÅŸtri...

Apoi Domnul ne aÅŸază o vreme departe de Å£ară. Câtă vreme? Nu ÅŸtim. Åži departe de Å£ară ni se nasc copiii, ni se nasc finii... Departe de Å£ară trăim poate cei mai bogaÅ£i ani din viaÅ£a noastră, cu multe bucurii, încercări ÅŸi cumpene câteoda­tă. Acolo unde suntem, Domnul ne dăruieÅŸte pă­rinÅ£i duhovniceÅŸti, fii ÅŸi fiice duhovniceÅŸti, prie­teni, colegi, vecini... Åži oamenii din jurul nostru devin noua noastră Å£ară. AÅŸa aÅŸ defini noÅ£iunea de „acasă”. Åži poate că într-o zi, dacă ar trebui să plecăm de „acasă”, nu ne-ar fi uÅŸor.

Paradoxul generaÅ£iei noastre de emigranÅ£i, cu două „acasă”, cu două cetăÅ£enii, însă priviÅ£i ca străini de fiecare parte a frontierei...

Să Îi mulÅ£umim Domnului pentru toate! 

Åžtefan Moise, Paris