În perioada 29‑30 septembrie 2012, la Londra s‑au desfăÅŸurat lucrările Congresului InternaÅ£ional al FrăÅ£iei tinerilor ortodocÅŸi NEPSIS din întreaga Mitropolie Ortodoxă Română a Europei Occidentale ÅŸi Meridionale. Congresul a fost organizat de filiala NEPSIS din Marea Britanie ÅŸi a fost găzduit de Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, care, în colaborare cu Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”, au oferit ospitalitate celor aproximativ 300 de participanÅ£i din eparhiile Mitropoliei. Lucrările au fost conduse de doi ierarhi ai Sinodului Mitropolitan, PreasfinÅ£itul Siluan, Episcop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Italiei, ÅŸi PreasfinÅ£itul Ignatie, Episcop Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei ÅŸi Portugaliei. Invitatul special al tinerilor neptici la acest congres a fost Părintele Vasile Gavrilă, preot la Biserica Rusă din BucureÅŸti, care a conferenÅ£iat pe tema Congresului.

În deschiderea cuvântului său, Părintele Vasile Gavrilă a catalogat întâlnirea tinerilor NEPSIS drept o „liturghie” în accepÅ£iunea dată acestui cuvânt de Părintele Dumitru Stăniloae, de lucrare a lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Prezentarea s‑a bazat pe experienÅ£a familială ÅŸi duhovnicească a Pr. Gavrilă, care a încercat să surprindă frumuseÅ£ea familiei ÅŸi a vieÅ£ii, ÅŸi s‑a dorit a fi o provocare la discuÅ£ii ulterioare. Vom încerca în cele ce urmează să surprindem aspectele mai importante ale expunerii Părintelui Vasile, ca ÅŸi nivelul academic al materialului prezentat.

Omul zilelor noastre, confruntat cu o profundă criză de identitate, trebuie să‑L cunoască ÅŸi să‑L studieze pe Hristos pentru a înÅ£elege care este taina sa în univers. Spre deosebire de ÅŸtiinÅ£ă, cunoaÅŸterea creÅŸtină se face prin credinÅ£ă, debutând ÅŸi progresând prin pocăinÅ£ă (metanoia) ÅŸi smerenie. CunoaÅŸterea raportată la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne descoperă faptul că omul are o constituÅ£ie hristologică, fiind atât persoană, cât ÅŸi natură, singura creatură cu vocaÅ£ia îndumnezeirii. În virtutea constituÅ£iei sale hristologice, ne spune Părintele Vasile, omul este atras, îndrăgostit de Cel de a Cărui vedere se bucură pentru a‑şi împlini menirea (recăpătarea asemănării cu Dumnezeu), interpretând astfel cuvintele Sf. Grigorie de Nyssa: „Vederea lui Dumnezeu este hrană sufletului” ÅŸi „Devenim ceea ce privim”. 

Părintele Gavrilă socoteÅŸte că minunea săvârÅŸită de Domnul Hristos la Nunta din Cana Galileii marchează începutul restaurării omului, bărbat ÅŸi femeie, care sunt unul prin iubire, însă dezbinaÅ£i de păcat. La nunta din Cana, Hristos Dumnezeu i‑a asumat pe cei doi (deveniÅ£i mire ÅŸi mireasă) în iubirea Lui pentru a le reda unitatea iniÅ£ială ÅŸi pentru a‑i readuce în faÅ£a lui Dumnezeu schimbându‑le firea, ce fusese alterată prin păcat. Firea umană a fost transfigurată, natura umană s‑a deschis spre a vedea slava lui Dumnezeu, iar lumea a făcut loc relaÅ£iei lui Dumnezeu cu omul, de vreme ce omul este îmbrăÅ£iÅŸat în iubirea lui Dumnezeu prin întruparea Fiului. Părintele Vasile surprinde aici motivul ridicării Căsătoriei la rangul de Taină: „Unirea bărbatului cu femeia [...] este transfigurată ÅŸi devine taină fiindcă este asumată de Dumnezeu, primită în taina lui Dumnezeu cu omul, fiind creată după chipul unirii spirituale dintre Hristos ÅŸi Biserică ÅŸi menită să atingă această stare înaltă, posibilă doar în Hristos”.

Arătând că în Hristos bărbatul ÅŸi femeia trăiesc după legile firii reînnoite, Părintele Gavrilă a prezentat ca mărturie un pasaj din Epistola către Diognet despre viaÅ£a creÅŸtinilor din primele veacuri, observând că natura umană ÅŸi scopul existenÅ£ei ÅŸi‑au recăpătat firescul pus de Creator prin dragostea ÅŸi firea lor transfigurate: „Locuiesc în Å£ările în care s‑au născut, dar ca străini. Iau parte la toate ca cetăÅ£eni, dar pe toate le rabdă ca străini. Orice Å£ară străină le e patrie ÅŸi orice patrie le e Å£ară străină. Se căsătoresc ca toÅ£i oamenii ÅŸi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuÅ£i. Întind masă comună, dar nu ÅŸi patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. FaÅ£a lor, privirea lor este aÅ£intită către Dumnezeu ÅŸi împărăÅ£ia Lui”. Prin restaurarea naturii umane în Hristos este restaurată ÅŸi unirea dintre bărbat ÅŸi femeie, adică familia. Nunta/Cununia ca act liturgic ÅŸi realitate eclezială îÅŸi are obârÅŸia în Hristos ÅŸi în Biserică, iar finalitatea în ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu. Părintele Vasile consideră că familia, ca taină a iubirii dintre două persoane, nu poate fi exclusă de la perspectiva îndumnezeirii ÅŸi că toate aspectele vieÅ£ii de familie dobândesc noi dimensiuni în Hristos ÅŸi în Biserică.

În accepÅ£iunea PărinÅ£ilor Bisericii, a reamintit Părintele Gavrilă, iubirea dintre bărbat ÅŸi femeie reprezintă manifestarea puterii iubitoare izvorâte din unica putere de iubire a lui Dumnezeu. Astfel, familia creÅŸtină, celulă vie a Trupului lui Hristos, se naÅŸte, creÅŸte ÅŸi se desăvârÅŸeÅŸte în Biserică, acolo unde domneÅŸte legea iubirii ÅŸi unde străluceÅŸte adevărul absolut – Hristos.

În ce priveÅŸte viaÅ£a conjugală, Părintele Vasile a arătat că scopul căsătoriei este desăvârÅŸirea bărbatului ÅŸi a femeii în ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu, iar cel al unirii conjugale îl reprezintă unirea în iubire a celor doi ÅŸi naÅŸterea de prunci. Astfel, cu privire la porunca divină „CreÅŸteÅ£i ÅŸi vă înmulÅ£iÅ£i, umpleÅ£i pământul ÅŸi‑l stăpâniÅ£i”, SfinÅ£i PărinÅ£i precum Sf. Vasile cel Mare sau Sf. Grigorie de Nyssa vorbesc de o creÅŸtere duhovnicească ÅŸi desăvârÅŸire, ca prim scop al unirii celor doi ÅŸi în strânsă legătură cu înmulÅ£irea. Canoanele Sinodului local din Gangra (340) vin în sprijinul căsătoriei prin condamnarea ÅŸi anatemizarea celor care defăimează căsătoria ÅŸi femeia căsătorită ÅŸi care discriminează pe preoÅ£ii căsătoriÅ£i care slujesc la altar. ÎnÅ£elepciunea patristică arată prin Sf. Simeon Noul Teolog că ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este viaÅ£a trăită pentru ÅŸi după voia lui Dumnezeu, adică curăÅ£ia inimii. ÎnsăÅŸi rânduiala liturgică a Tainei Cununiei exprimă adevărul divin că unirea dintre mire ÅŸi mireasă este o mare taină în Hristos ÅŸi în Biserică, icoană ÅŸi stare la care sunt chemaÅ£i cei ce se cunună. Aici Părintele Vasile a subliniat cele două obiective ale Tainei Cununiei, care se împletesc armonios în acelaÅŸi plan divin: unirea întru desăvârÅŸire a mirilor în Hristos ÅŸi binecuvântarea lor cu naÅŸtere de prunci. Mai mult decât atât, prin împărtăÅŸirea mirilor, Hristos începe să trăiască în ei făcându‑i un singur trup, o singură inimă ÅŸi o singură voinÅ£ă, adică omul plenar ÅŸi unitar în Dumnezeu.

În partea finală a discursului său, Părintele Vasile a abordat aspecte importante ale vieÅ£ii conjugale a familiei creÅŸtine, precum ÅŸi implicaÅ£iile de ordin teologic ÅŸi practic care provin din acestea:

– cei ce s‑au botezat în Hristos trebuie să‑şi trăiască viaÅ£a nouă în Hristos prin feciorie, credincioÅŸie, dragoste curată ÅŸi jertfelnică, adică inimă curată;
– fidelitatea conjugală asigură celor doi unitatea ÅŸi fericirea amândurora în împărăÅ£ia veÅŸnică. Infidelitatea distruge unitatea familiei, fiind asimilată morÅ£ii spirituale ÅŸi trădării lui Dumnezeu;
– naÅŸterea pruncilor este o binecuvântare cerească, bucurie în cer ÅŸi pe pământ, afirmarea vieÅ£ii ÅŸi biruinÅ£a asupra morÅ£ii;
– naÅŸterea ÅŸi nenaÅŸterea de prunci trebuie primite ca expresie a voinÅ£ei dumnezeieÅŸti. Cei ce nu pot da naÅŸtere trebuie să‑şi asume crucea respectivă fără a încerca eludarea voii divine prin ingineria genetică;
– libertinajul sexual, contracepÅ£ia, avortul, desfrânarea, inseminarea artificială, fertilizarea in vitro rămân în afara vieÅ£ii în Hristos ÅŸi cauzează căderea familiei creÅŸtine din starea de viaÅ£ă binecuvântată ÅŸi sfinÅ£ită;
– naÅŸterea, creÅŸterea ÅŸi formarea copilului sunt o prioritate atât social‑umană, cât ÅŸi spiritual‑duhovnicească. CreÅŸterea ÅŸi formarea copiilor au ÅŸi o dimensiune eshatologică, întrucât părinÅ£ii îi cresc ÅŸi desăvârÅŸesc sub harul proniei divine pentru împărăÅ£ia eternă;
– criza duhovnicească a societăÅ£ii actuale stă la baza crizei familiale, vizibilă prin individualismul ÅŸi autismul familial, cât ÅŸi prin carierismul exagerat. Criza familială, socială ÅŸi economică poate fi rezolvată doar printr‑o revoluÅ£ie lăuntrică de restaurare ÅŸi reinstaurare a firii umane – metanoia –, de înnoire a minÅ£ii ÅŸi de întoarcere în casa lui Dumnezeu.

După încheierea cuvântului său, Părintele Vasile Gavrilă s‑a bucurat de critica apreciativă ÅŸi constructivă a celor doi ierarhi prezenÅ£i ÅŸi a primit de la participanÅ£i numeroase întrebări referitoare la viaÅ£a de familie, cărora le‑a oferit răspunsuri pertinente bazate pe propria experienÅ£ă familială ÅŸi pastorală. 

Pe durata întregului Congres, cei doi distinÅŸi ierarhi, PreasfinÅ£itul Siluan ÅŸi PreasfinÅ£itul Ignatie, au moderat dialogul cu tinerii NEPSIS prin intervenÅ£ii pline de inspiraÅ£ie, care au pus în lumină perspectiva spirituală a unirii dintre bărbat ÅŸi femeie prin căsătorie. ExperienÅ£a duhovnicească a acestei întâlniri a fost accentuată prin participarea tinerilor la cele două slujbe arhiereÅŸti, Vecernia ÅŸi Sfânta Liturghie, la care participanÅ£ii s‑au alăturat în rugăciune membrilor comunităÅ£ii ortodoxe din Londra. Agapele creÅŸtine care au înfrumuseÅ£at pauzele dintre sesiuni ÅŸi vizitarea obiectivelor turistice ale capitalei britanice au fost tot atâtea ocazii prin care tinerii neptici din cuprinsul Mitropoliei s‑au cunoscut ÅŸi au încheiat prietenii. La sfârÅŸit, PreasfinÅ£itul Siluan a făcut ultimele comentarii pe marginea dezbaterilor ÅŸi a încheiat lucrările Congresului NEPSIS 2012, pe care l‑a declarat un real succes. 

Pr. Eugen Darie, Londra