Sărbătorile Crăciunului ne-au um­plut sufletul de bucurie. Firesc este ca ea să crească. De copilul nou-născut se bucură tata, mama, fraÅ£ii ÅŸi surorile. La naÅŸterea lui Iisus s-au bu­curat Preacurata, sfântul Iosif, îngerii, păsto­rii ÅŸi magii. Când copilul este dus la Botez, bucuria se răspândeÅŸte ÅŸi creÅŸte, atât în cei amintiÅ£i cât ÅŸi în alÅ£ii: naÅŸii, preotul, rudele, credincioÅŸii acelei comunităÅ£i, biserica întrea­gă fiindcă primeÅŸte un nou mădular sfânt.

   Dumnezeu Tatăl îÅŸi prezintă Fiul la bo­tezul lui Ioan, iar bucuria Sa infinită ÅŸi-o ma­nifestă în lume, cu intenÅ£ia vădită de a o îm­părtăÅŸi tuturor oamenilor, zicând: Acesta este Fiul meu iubit în care am binevoit, în care îmi aflu toată bucuria.

   În noaptea sfântă steaua strălucitoare ne-a arătat locul unde s-a născut Mesia, pe când la botez intervine chiar Tatăl ceresc; în noap­tea de Crăciun au coborât îngerii, au cântat ÅŸi au chemat pe păstori la iesle, dar la botez coboară Însuși Duhul Sfânt  ÅŸi-L arată oame­nilor pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, purtă­tor al germenului de viaÅ£ă nouă, de viaÅ£ă veÅŸ­nică; în noaptea de Crăciun Iisus era ca un prunc micuÅ£ culcat în ieslea săracă, acum apa­re ca om desăvârÅŸit, în floarea vârstei, capa­bil să ne ofere sprijinul Său; în noaptea de Crăciun ne-a oferit doar lacrimile sale de co­pil, aici se arată ca adevărat Mântuitor, Care înfăptuieÅŸte dreptatea, oferind apa Iordanului pentru spălarea sufletelor de păcat ÅŸi împă­care cu Tatăl; în noaptea de Crăciun cerul era întunecat, acum, la botez, cerul se deschide în timp ce Iisus este în rugăciune pentru noi, pentru fericirea noastră cea veÅŸnică.

   CredincioÅŸii comunităÅ£ii noastre s-au strâns iarăÅŸi împreună pentru a participa la acest mare praznic ÅŸi la această mare bucu­rie a Botezului Domnului, care se petrece aie­vea astăzi, ca acum 2000 de ani. După rânduiala utreniei, a Sfintei Liturghii, a urmat sfinÅ£irea mare a apei, la sfârÅŸitul căreia fie­care a primit din apa sfinÅ£ită în dar, în nă­dejdea că toÅ£i cei care se vor atinge de dânsa ÅŸi se vor stropi ÅŸi o vor gusta vor primi sfin­Å£ire, sănătate, curăÅ£ire ÅŸi binecuvântare.

   ViaÅ£a noastră duhovnicească începe prin Sfântul Botez, aÅŸa cum lucrarea de mântui­re a lumii începe prin Botezul Domnului. Botezul se mai numeÅŸte ÅŸi naÅŸtere, deoare­ce, prin el, omul renaÅŸte. CristelniÅ£a este Iordanul, care ne renaÅŸte spre o nouă viaÅ£ă, căci după Botez ne asemănăm lui Hristos, ziua botezului fiind ÅŸi ziua în care primim identitatea de creÅŸtini.

   Sărbătoarea Botezului lui Iisus Hristos-Domnul se referă ÅŸi la botezul nostru. Un botez care aÅŸteaptă să fie „manifes­tat”. O credinÅ£ă conÅŸtientă, ce trebuie pă­trunsă ÅŸi maturizată. O hotărâre care trebuie să fie motivată. Un dar, care trebu­ie să devină angajare responsabilă. O apar­tenenÅ£ă la Hristos, care să se exprime prin fapte. Este absolut de trebuinÅ£ă ÅŸi cât mai grabnic, ca numele înscrise în registrele pa­rohiale, să iasă la iveală, să fie descoperite. De acum este timpul de a ne onora angaja­mentele, pe care alÅ£ii ÅŸi le-au luat în locul nostru.

   Este o reînsuÅŸire personală a botezului, care trebuie făcută cu claritate, dacă în mod practic nu voim să devenim niÅŸte apostaÅ£i de la credinÅ£ă. Botezul trebuie să ni-l însuÅŸim, să fie al nostru, un fapt, prin care să deve­nim protagoniÅŸti cu adevărat, nu trebuie să rămână doar o ceremonie convenÅ£ională. Trebuie să ÅŸtim cine suntem, încotro mer­gem, ÅŸi care ne este modul de viaÅ£ă, după care oamenii să cunoască ÅŸi să ÅŸtie că suntem creÅŸ­tini. Nu numai noi să ÅŸtim că suntem creÅŸ­tini, dar ÅŸi alÅ£ii trebuie să deducă din vorbe­le ÅŸi din purtarea noastră că suntem creÅŸtini. Căci altfel, certificatul de botez din partea parohului prea puÅ£in valorează. 

Prezbitera Gina Cimpoca