Antimisul (gr. á¼€ντιμησá½·ον- "în loc de masă") este o bucată de pânză de in sau mătase ÅŸi este de formă pătrată sau dreptunghiulară (50/60 cm) pe care este imprimată[1] icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găsesc cusute părticele de sfinte MoaÅŸte. Pe Antimis se pun Potirul ÅŸi Discul în timpul Liturghiei ÅŸi numai pe el se face sfinÅ£irea Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârÅŸi Sfânta Liturghie. În biserică, antimisul se păstrează în altar, pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie, iar când Sfânta Liturghie se săvârÅŸeÅŸte în aer liber, el Å£ine locul Sfintei Mese (după cum îi arată ÅŸi numele).

Pe antimis sunt pictate scene din patimile Mântuitorului Iisus Hristos, tema reprezentativă fiind punerea în mormânt a Domnului. În colÅ£uri sunt pictaÅ£i cei patru evangheliÅŸti. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaÅŸtele unui sfânt mucenic.

Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăÅŸurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăÅŸurându-L ÅŸi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus".

Sfântul antimis este sfinÅ£it, semnat ÅŸi dat de către episcopul locului, indicându-se parohia sau biserica unde a fost dat pentru slujire, cu hramul ei. Atunci când episcopul se schimbă, antimisele vechi (semnate de episcopul precedent) sunt retrase ÅŸi noi antimise sunt sfinÅ£ite ÅŸi distribuite parohiile de noul episcop[2].

În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul Disc. Pe acest burete, preotul sau arhiereul îÅŸi pune partea din Sfântul AgneÅ£ când se împărtăÅŸeÅŸte. Acest burete ne aduce aminte de buretele cu care ostaÅŸii au adăpat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu oÅ£et ÅŸi fiere, în timpul răstignirii Sale.

(sursa: http://ro.orthodoxwiki.org)