Dragii mei, de-a lungul vieÅ£ii mele am avut o singură rugăciune. ViaÅ£a mea a fost, cel puÅ£in în primele trei sferturi, foarte zbuciumată ÅŸi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simÅ£it în imediata vecinătate a morÅ£ii, datorită suferinÅ£elor ÅŸi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poÅ£i face ceva cu mine ÅŸi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinÅ£ă pentru Biserica mea, pentru neamul meu ÅŸi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laÅŸi în viaÅ£ă ÅŸi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanÅ£ele oamenilor ÅŸi nici de dinÅ£ii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic ÅŸi nu-Å¢i mai trebuiesc Å¢ie, o să mă chemi la Tine ÅŸi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteÅŸti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaÅ£ă, pentru că eu ÅŸtiu că religia creÅŸtină este eminamente pragmatică”.