Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
„Liniștea este aici, pe pământ, simbolul veacului ce va să vină.”
(Sfântul Isaac Sirul, Epistola a treia, 13)
În acest post, să încercăm să facem un efort, nu numai din punct de vedere alimentar, dar și mental, vizual, auditiv și prin toate simțurile noastre. În toate aspectele vieții omenești, ne străduim să ținem postul, să ne rupem de tot ce eram înainte, pentru a deveni mai conștienți de întâlnirea noastră cu Hristos, mai conștienți de viața noastră, de ceea ce așteaptă Hristos de la noi. Încercăm să îndepărtăm multe lucruri din câmpul nostru vizual și să-L lăsăm pe Hristos să ne arate cum vede El lumea, cum îl vede pe aproapele nostru și pe fiecare dintre noi, și să-L lăsăm să privească El prin ochii noștri.
Oare nu ne dă Hristos la botez propriii Săi ochi pentru a privi lumea, în vreme ce noi ne orbim pe noi înșine și pe Hristos în noi, pentru că nu vrem să vedem lumea așa cum o vede El?
Postul și nevoința reprezintă efortul de a ne depăși limitele, fără însă să devenim insuportabili față de ceilalți. Într-adevăr, avem uneori tendința de a ne plânge de ceea ce ne privăm și să facem văzut efortul nostru de renunțare; și astfel ne împotmolim într-o altfel de slăbiciune. Știm cu toții foarte bine despre ce este vorba, căci toți trecem prin asta. Or, plângându-ne pe față de cât de greu este să postești, fie îl întărim pe aproapele, fie îl slăbim și îl tragem în jos.
Acestea sunt amănunte ale vieții noastre de zi cu zi care pot să pară niște lucruri de nimic, dar în realitate ele nu sunt nesemnificative. Într-adevăr, orice cuvânt, orice gest ne trage în sus, către Hristos, sau în jos, dar nu rămânem niciodată indiferenți la ceea ce ne transmitem unii altora. Este un lucru de căpătâi să învățăm aceasta în vremea postului: să ne obișnuim să tăcem mai mult în zilele acestea, să tăcem acasă la noi, să nu ne încărcăm cu toate informațiile, să nu căutăm să aflăm cât mai multe lucruri.
Câte informații nu circulă astăzi! Niciodată în istoria omenirii informația nu a circulat cu o așa viteză. Or, o informație nelalocul ei răspândește panica în lumea întreagă. Așa funcționează Bursa: o simplă informație divulgată de cineva e de ajuns pentru a face să cadă bursele din lumea întreagă și să dezechilibreze toată economia mondială. Oricum am întoarce-o, informația, cuvântul pe care ni-l transmitem unii altora, ne poate fie întări, învia, ilumina, sau ne poate face să cădem în deznădejde sau în tot felul de suferințe ori gânduri cu neputință de stăpânit. De aceea este nevoie să încercăm să tăcem, chiar dacă simțim că nu putem să ne reținem gândurile sau să ne înfrânăm agitația lăuntrică, să păstrăm o anumită reținere. Sfântul Iacov, fratele Domnului, zice că cel care-și stăpânește limba își stăpânește tot trupul.1 Dar acesta nu este numai stăpân al trupului său, ci și al lumii. Sfântul Isaac ne descrie cum din însăși liniștea, vine harul: „Mai mult ca orișice, iubește liniștea, căci îți aduce un rod pe care limba nu-l poate zugrăvi. Să începem prin a ne stăpâni prin tăcere, și apoi liniștea noastră însăși va naște în noi ceva care ne va duce la liniște. Să-ți dea Dumnezeu a simți acest ceva care naște din liniște!”, iar apoi: „Dacă-ți păzești limba, frate, harul zdrobirii de inimă ți se va da de la Dumnezeu, astfel că prin el vei vedea sufletul tău, iar prin această vedere vei intra în bucuria Duhului. Însă dacă te lași înfrânt de limba ta, crede-mă, niciodată nu vei putea scăpa de întuneric. Dacă nu ai inimă curată, aibi măcar gura curată, după cum spune fericitul Ioan (cf. Apoc. 14, 5).”2
Stăpânitorii acestei lumi, când își stăpânesc limba și nu vorbesc decât atunci când trebuie, cât bine fac lumii și omenirii în general! De aceea ne rugăm neîncetat pentru conducătorii lumii, pentru ca Dumnezeu să le dea înțelepciunea de a nu distruge prin hotărârile și declarațiile lor această lume în care trăim. Însă, înainte de a ajunge la ei, în obștile noastre, în familiile noastre, în orice grupare omenească, este bine să nu transmitem mai departe de la unul la altul vorbele rele, cuvântul distrugător. Ceea ce am auzit în dreapta, spun în stânga. Sau ce mi se pare mie drept sau adevărat o spun fără să verific mai înainte adevărul spuselor. La asta ne împinge informația. Așa Avva Pimen a spus într-o zi: „Dacă omul și-ar aminti de cuvântul Scripturii: „Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mt 12, 37), ar alege mai bine să tacă.”3
Pentru ce să lăsăm mintea noastră să se oprească asupra infor-mației? Dacă vrem să vedem un lucru bun la cineva, îl vedem. Uneori trebuie să-l căutăm mai în adâncime, alteori îl vedem de la început. Însă uneori omul se ascunde. Sunt persoane care ascund foarte bine faptele lor bune. Astfel, scrie Olivier Clément, „privit pe fondul nopții, al neantului, chipul este un arhipelag nelocuit, o caricatură care descalifică. Privit dinspre partea însorită, chipul revelează pe altul, pe cineva, o realitate pe care nu o putem descompune, clasa, înțelege, căci ea este mereu dincolo, în mod straniu absentă când vrem să o prindem, dar strălucind din acest dincolo al ei chiar când acceptăm să i ne deschidem, să credem ei după cum spune admirabil limba cea veche.”4. Or, Dumnezeu ne-a dat înțelepciunea de a căuta această frumusețe și de a o găsi, până la capăt, cât suntem în viață, fără nicio limită. Cât încă viața noastră mai ține, să ne străduim să facem cum a făcut și face Hristos pentru noi, nu numai până la sfârșitul vieții noastre, ci până la sfârșitul vremurilor.
† Mitropolitul Iosif
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team