Din punct de vedere documentar, informaÅ£iile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice ÅŸi nici una nu pomeneÅŸte de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informaÅ£ii despre punerea sa în mormânt le aflăm în Cataloagele bizantine din secolul VII. Traducerea latină a acestui document, Breviarium apostolorum, document din jurul anului 600, spune că Iacov a predicat în Spania ÅŸi în regiunile din Occident ÅŸi, după ce a murit tăindu-i-se capul cu sabia în timpul lui Irod, a fost înmormântat în „Achaia Marmarica în 25 iulie”.

Mărturia cea mai veche este codicele 4644 de la Biblioteca NaÅ£ională din Madrid. Autorul, Pseudo-Dorotei, afirmă că Sfântul Apostol Iacov cel Mare a fost înmormân­tat în oraÅŸul Marmarica,înÅ£eles aici ca regiune,ÅŸi nu cu sensul obiÅŸnuit de oraÅŸ¹. Într-un alt manuscris grec de la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în loc de în oraÅŸul Marmaricaapare în vârful Marmaricei. Această expresie nu are sens, decât poa­te în cazul în care vrea să arate că Apostolul a fost înmormântat în locul cel mai înalt din Marmarica.Cercetătorii spanioli propun o altă explicaÅ£ie, bazată pe lectura in Archis Marmarica, Azimarmarica, in Arcis Marmaricis, care în documentele spaniole de la sfârÅŸitul secolului IX a fost transformată în expresia in locum sub Arcis Marmoricis². În felul acesta, ar rezulta că osemintele Sfântului Apostol Iacov cel Mare au fost puse într-un mormânt de marmură în lo­cul numit Arca Marmorica.

Altă sursă, mai directă ÅŸi mai explicită, cu privire la mutarea osemintelor Sfântului Apostol Iacov în Spania o reprezintă Martirologiilelui Floro ÅŸi Adon, compuse la Lyon, primul între 808 ÅŸi 883, iar al doi­lea în 850-860. Amândouă vorbesc expli­cit despre aducerea osemintelor Apostolului în Spania ÅŸi păstrarea lor „la capătul grani­Å£elor lor, adică, în faÅ£a mării Britanice”unde „sunt venerate cu mult cunoscuta evlavie a acelor oameni”Cum însă această informa­Å£ie nu apare în prima variantă a martiro- logiului, cea compusă înainte de anul des­coperirii mormântului în Spania, 814, se consideră că în celelalte variante această informaÅ£ie a fost adăugată³.

Mărturia spaniolă cea mai apropiată de anul 814 este o diplomă a regelui Alfonso al Il-lea cel Cast (791-842) al Asturiei din anul 829, document a cărui falsitate a fost însă dovedită. Primele acte autentice în care se vorbeÅŸte deschis des­pre mormântul Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania provin din perioada 867-899, de la curtea regelui Alfonso al IlI-lea (866-910). Se poate deci afirma că la aproximativ cincizeci de ani de la miraculoasa descoperire, faptul era uni­versal acceptat în regatul Asturiei, primul regat al Spaniei eliberat de ocupaÅ£ia musulmană.

Dacă documentele mai sus pomenite dau mărturie despre existenÅ£a mormân­tului, ele păstrează în schimb o tăcere ab­solută în legătură cu felul în care a fost acesta descoperit. Prima informaÅ£ie în această direcÅ£ie apare într-un document din anul 1077⁴. Aici se relatează că în tim­pul regelui Alfonso al II-lea cel Cast, în anul 814, pustnicul pe nume Pelayo a pri­mit înÅŸtiinÅ£are de la îngeri că aproape de locul unde se nevoia era îngropat Sfântul Apostol Iacov cel Mare. Mai apoi, credin­cioÅŸii de la o biserică învecinată au văzut multe lumini peste locul indicat de îngeri monahului. ÎnÅŸtiinÅ£at de cele întâmplate, Teodomiro, episcopul de Iria, descoperă în „câmpul de stele”⁵, după un post de trei zile, mormântul Sfântului Apostol acope­rit de o lespede de marmură. Episcopul îi comunică cele întâmplate regelui, care ri­dică o biserică în acel loc. LocaÅŸul a fost întărit mai târziu de regele Alfonso al III-lea. În anul 997 este distrus de pretin­sul calif Al-Mansur (976-1002) al Califatului de Cordoba, care cruÅ£ă însă mormântul Apostolului. Restaurată de că­tre regele Bermudo al II-lea (984-999), biserica a dispărut mai târziu pen­tru a face loc actualei catedrale din oraÅŸul Santiago de Compostela, în­cepută în anul 1077 ÅŸi terminată în primii ani ai secolului XII.

Un eveniment atât de semnifica­tiv pentru viaÅ£a creÅŸtină din Peninsulă a trecut graniÅ£ele, iar pentru a primi recunoaÅŸterea Romei, regele Alfonso al III-lea trimite la papa Ioan VIII (872-882) doi mesageri cu rugămin­tea de a primi acordul pontifical pen­tru sfinÅ£irea bisericii ridicate de Alfonso al II-lea ÅŸi pe care el o reno­vase. Roma răspunde afirmativ do­rinÅ£ei regelui, iar în 889 biserica este sfinÅ£ită ÅŸi tot acum sediul Episcopiei de Iria se mută la Compostela, as­tăzi Santiago de Compostela.

Descoperirea mormântului Sfân­tului Apostol Iacov cel Mare a con­stituit un extraordinar impuls de întărire a vieÅ£ii creÅŸtine, extins ulterior în toată Spania. CreÅŸtinii spanioli au pus această descoperire pe seama ProvidenÅ£ei Divine, care le-a trimis astfel un puternic sprijin pentru întărirea în credinÅ£ă ÅŸi lupta împo­triva necredincioÅŸilor musulmani din sud. Această descoperire apare într-un moment crucial din istoria Spaniei. Mare parte din teritoriul Å£ării era ocupat de musulmanii arabi, iar creÅŸtinismul era în pericol de a se pierde în aceste regiuni. Începând cu regele Alfonso al II-lea al Asturiei ÅŸi până în anul 1492, motivaÅ£i de această miracu­loasă descoperire, regii Spaniei duc Răz­boiul de Recucerire a teritoriilor din mâna arabilor, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare⁶. Este cunoscută legenda apariÅ£iei lui Santiagoîn toiul unei lupte dintre creÅŸtinii spanioli ÅŸi musul­mani. Conform acesteia, regele Ramiro I (842-850), fiind pe punctul de a pierde o luptă cu arabii la Clavijo în anul 844, pri­meÅŸte în vis vizita lui Santiago,care îi pro­mite că îi va ajuta pe creÅŸtini. A doua zi, în toiul luptei, creÅŸtinii ÅŸi musulmanii văd un călăreÅ£ în haine albe ÅŸi călărind un cal alb care i-a ajutat pe creÅŸtini ÅŸi datorită căruia musulmanii au fost învinÅŸi. De la această bătălie a început a fi considerat Santiagopatronul luptei împotriva musul­manilor din Spania, primind si numele de Matamoros,adică ucigătorul de mauri.

Cinstirea Sfântului Apostol Iacov a de­terminat formarea identităÅ£ii culturale ÅŸi naÅ£ionale a Spaniei. Santiago el Mayor i-a însufleÅ£it pe creÅŸtinii spanioli timp de ÅŸap­te secole, cât au purtat războiul de recu­cerire a Spaniei de la musulmani. Data de 12 octombrie, când se sărbătoreÅŸte Virgen del Pilar (Maica Domnului din stâlp), adi­că arătarea Maicii Domnului Sfântului

Apostol Iacov în coloana din Zaragoza, este ÅŸi ziua na­Å£ională a Regatului Spaniei. La mormântul Apostolului din oraÅŸul Santiago de Compostela au ajuns de-a lun­gul secolelor ÅŸi ajung ÅŸi as­tăzi mii de pelerini din Spania ÅŸi din afara Spaniei, pe cu­noscutele rute numite El camino de Santiago (Drumul Sfântului Iacov). În Evul Mediu, acest pelerinaj a fost unul dintre cele mai impor­tante din Europa Occidentală, după pelerinajul la Roma.

Å¢inând cont de cele ex­puse, nu este de mirare că spaniolii au apărat de-a lun­gul timpului cu multă însu­fleÅ£ire tradiÅ£ia predicii Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Spania.

Note: