Când a împlinit 20 de ani, aprins fiind de râvnă pentru mântuirea sufletelor, a pără­sit cetatea sa, Roma, ÅŸi a propovăduit Vestea cea Bună în mai multe locuri din Italia. A adus mulÅ£i păgâni la cunoaÅŸterea Adevărului ÅŸi i-a botezat, ca un vrednic urmaÅŸ al Apostolilor. După 10 ani, pe când trecea prin oraÅŸul Piacenza, i-a cunoscut pe SfinÅ£ii Ghervasie ÅŸi Protasie, care fuseseră întemniÅ£aÅ£i de dregătorul Aulinus ÅŸi care erau ves­tiÅ£i în întreaga Italie ca făcători de minuni ÅŸi adevăraÅ£i Apostoli ai lui Hristos. Întâlnindu-se, s-au îmbrăÅ£iÅŸat cu bucurie ÅŸi s-au îmbărbătat unul pe altul, pregătindu-se pentru muce­nicie. Dar dregătorul, aflând despre venirea lui Nazarie, l-a prins ÅŸi l-a bătut, izgonindu-l apoi din oraÅŸ.

Atunci sfântul a pornit spre Galia. Ajungând în cetatea Cimiez, lângă Nisa, cuvinte­le sale care ardeau de Duh Sfânt au adus o mare parte din popor la credinÅ£ă. Atunci so­Å£ia unui om de vază al cetăÅ£ii s-a apropiat de el cu fiul său care avea trei ani ÅŸi, punându-l la picioarele sfântului, i-a spus: „Ia cu tine acest copil. Să te urmeze oriunde vei merge, ca să fie învrednicit să stea lângă tronul lui Hristos”. Nazarie a binecuvântat pruncul, l-a botezat Chelsie ÅŸi au plecat amândoi să propovăduiască Evanghelia ÅŸi în alte regiuni ale Galiei. PrinÅŸi de dregătorul Deinobaus, au fost întrebaÅ£i cine sunt, iar Nazarie a răspuns: „Sunt roman de neam, dar sunt creÅŸtin ÅŸi-L slăvesc pe Cel Răstignit!”. Atunci dregătorul cel aspru l-a lovit fără milă pe Chelsie, care i-a răspuns cu înÅ£elepciunea unui bătrân: „Dumnezeu, pe care eu Îl iubesc, te va judeca pentru acestea, nedreptule judecător!” Nazarie ÅŸi Chelsie au scăpat de acolo prin mijlocirea soÅ£iei dregătorului, care avusese un vis înfricoÅŸător despre ei. Apoi s-au îndreptat spre Treves, propovăduindu-L peste tot pe Hristos ÅŸi râzând de idolii neputincioÅŸi, lucru care a atras din nou întemniÅ£area lor.