Familia, născătoare de fii pentru Împărăția lui Dumnezeu

În această lună, pe data de 1 octombrie, o sărbătorim din nou pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care, cu dragostea ei pentru neamul omenesc și cu rugăciunile ei, s‑a făcut acoperământ și păzitoare a creștinilor, apărând pe cei care aleargă la ajutorul ei, fiind Maică a Vieții, după cum mărturisim în troparul adormirii ei: „Mutatu‑te‑ai la viață fiind Maica Vieții.” 

Cuvînt la Învierea Domnului

În fiecare an, la Praznicul Învierii Domnului, trăim bucuria dată nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care ne‑a trecut de la moarte la viață și de pe pământ la cer. Ne bucurăm pentru că, prin botez, fiecare dintre noi ne‑am îngropat cu Hristos și am înviat cu Hristos, devenind în felul acesta fii ai învierii și moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu.

Un astfel de arhiereu se cuvenea să avem

Dumnezeu, în planul Său de mântuire a lumii, așa cum la plinirea vremii a trimis în lume pe unicul Său Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru a ne izbăvi de robie și pentru ca să ne învețe cum și ce trebuie să facem pentru a merge pe calea mântuirii, așază la vremea și în locuri potrivite oameni care să propovăduiască și să ducă mai departe cuvântul adevărului Său. Așa au fost aleși și trimiși de către Domnul Sfinții Apostoli care, la rându-le, au trimis și așezat episcopi în cetățile în care au vestit Evanghelia lui Hristos.

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului

În fiecare an, Praznicul Naşterii Dom­nuluinostru Iisus Hristos este, pen­tru întreg neamul omenesc, prilej de bucurie, pentru că Hristos, prin naşterea Sa, a rupt zidul cel despărţitor al vrajbei, a îndepărtat sabia cea de foc, he­ruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii, iar nouă ne-a dăruit putinţa de a ne împărtăşi din dulceaţa cea din rai, după cum frumos ne învaţă prima stihiră a slujbei vecerniei praznicului pe care, cu ajutorul lui Dum­nezeu, îl trăim azi.

Să ne pocăim smerindu-ne!

Cuvânt la Învierea Domnului

Mi-am început cuvântul pastoral, în această zi binecuvântată a Învierii lui Hristos, cu un frag­ment din pilda semănătorului. Mântu­itorul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, Care ne umple de bucurie, este nimeni altul decât sămânţa semă­nată si sălăsluită tainic în inimile noas­tre, care rodeste la vreme potrivită întru răbdare. El este asemenea bobului de grâu care, semănat în pământul cel bun, moare, apoi învie si dă rod înmulţit.

Gânduri la început de post

Postul Sfintelor Paşti, în care tocmai am intrat, este aseme­nea ultimului povârniş de creastă al unui munte semeţ, pe care Sfânta Biserică ne în­deamnă să-l escaladăm cu smerenie şi cu multă pocăinţă, pentru ca odată ajunşi în vârf să ne bucurăm de darurile duhovniceşti care izvorăsc din Domnul Cel Înviat din morţi.

Cuvânt la Nașterea Domnului

Am ales să vă vorbesc, în acest cuvânt pas­toral la Naşterea Domnului, despre învăţătura care ne descoperă că Dum­nezeu S-a făcut om, un adevăr care stă la baza credinţei noastre creştine şi care adesea este învăluit într-o aură de mister despre care fie nu vorbim direct de teama de a nu greşi, fie îl descoperim în parte şi uneori destul de ambiguu, folosind cuvinte nepo­trivite. Să ne aducem aminte că Bise­rica, încă de la început, s-a confrun­tat cu mari erezii privind Întruparea Domnului şi că mulţi Sfinţi Părinţi şi-au consacrat mai apoi atenţia şi os­teneala pentru a descoperi adevărul şi a înlătura învăţătura greşită.

Poluarea sufletului cauza poluării naturii!

În fiecare an, la 1 septembrie, credincioşii Bisericii noastre dreptslăvi- toare, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, sărbătoresc începutul anului bisericesc. După Sfânta Tradiţie, ziua de 1 septembrie este prima zi a creaţiei şi ziua în care Domnul şi Mântuitorul nos­tru Iisus Hristos Şi-a început activitatea mântuitoare pe pământ, adică manifesta­rea dragostei nemărginite a lui Dumne­zeu şi împărtăşirea ei omului şi întregii creaţii.

Cuvânt la Învierea Domnului

(fragment din Scrisoarea Pastorală la Învierea Domnului 2015) Viaţa fiecăruia dintre noi este un dar al lui Dumne­zeu şi ne bucurăm de ea în măsura în care ne asu­măm acest dar. Aflăm azi, precum de două mii de ani încoace, că Hristos a Înviat! Iată un motiv în plus să ne bucurăm de viaţă, ştiind că, pentru noi, creştinii, viaţa nu are sfârşit. Chiar dacă se pune capăt acestei vieţi pămân­teşti, acei ce sunt duhovniceşti trăiesc o viaţă veşnică, o viaţă gătită special pen­tru om în Împărăţia Cerurilor şi ale că­rei porţi ni s-au redeschis o dată cu în­vierea Domnului, garanţia învierii noastre. Hristos a Înviat!... aşadar şi noi vom învia. Bucuraţi-vă!

Tinerii și Biserica

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodo­xe Române a declarat anul 2016 An omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox. Auzim tot mai des despre organizarea unor seri duhovniceşti sau congrese ale tinerilor creştini ortodocşi, cu titlul Tinerii şi Biserica, Scriptura şi tinerii,separând ast­fel – prin cuvânt, prin folosirea acestor ex­primări, din neatenţie – tinerii de Biserică sau de Sfânta Scriptură. Tinerii, prin Taina Botezului, fac parte din Biserică şi nu pot fi puşi faţă în faţă cu Biserica.

Cuvânt la Nașterea Domnului

La această prăznuire a bucuriei, m-am gândit să vă vorbesc des­pre păstorul şi învăţătorul nos­tru: Iisus Hristos, Domnul Cel blând şi smerit, şi despre cali­tatea aceasta a smereniei atât de descon­siderată şi chiar negată astăzi, dar care, vom vedea, îi este proprie lui Dumnezeu, aşadar foarte importantă pentru noi toţi. Nimeni nu poate spune despre sine că este smerit, sau că este smerit îndeajuns; fără îndoială un astfel de om ar da dova­dă de mândrie, despre care ştim cu toţii că nu-i o calitate morală, deşi, contrar sme­reniei, este mult cultivată în societatea noastră.

Despre simplitate

Trei dintre caracteristicile prin­cipale ale lui Dumnezeu sunt iubirea, smerenia şi simplitatea. Doar un Dumnezeu Care este iubire, Care se manifestă smerit şi cu simplita­te putea să rânduiască aşa încât Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, să Se în­trupeze şi să Se nască dintr-o fecioară care, prin simplitate şi felul ei discret de a fi, a primit binecuvântare cerească. Bi­necuvântarea lui Dumnezeu se revarsă asupra omului atunci când acesta trăieş­te simplu, în normalitate. Normalitatea omului este vieţuirea în comuniune cu Dumnezeu, adică starea de sfinţenie. Un părinte din Pateric a spus: „Simplitatea naturală devine sfinţenie în mod natu­ral”. Din păcate, datorită faptului că nu ne încredinţăm voii lui Dumnezeu şi nu mergem pe căile arătate nouă de Dom­nul, considerându-le ca fiind „încurca­te”, cei mai mulţi dintre noi complicăm lucrurile şi, odată cu ele, ne complicăm şi viaţa.

Anul Nou bisericesc

Cu ajutorul lui Dumnezeu, de la 1 septembrie am intrat într-un nou an bisericesc. În tradiţia po­pulară românească, în ajun de început de an calendaristic, copiii si tinerii merg din casă în casă recitând o urare numită Pluguşor.Pluguşorul are un puternic mesaj duhovnicesc: „Aho, aho, copii si fraţi [...] Mâine anul se înnoieşte”. Acelaşi an care se învecheşte timp de 12 luni se înnoieş­te în ziua de 1 ianuarie.

Sfinţii Apostoli, modele de slujire

Fiul Omului n-a venit să I se slu­jească, ci ca să slujească El si să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a căutat niciodată ale Sale, ci întotdeauna a făcut voia celui care L-a trimis2, voia lui Dumnezeu Tatăl. S-a pus în slujba omului pentru ca în felul acesta să-l dezrobească pe Adamul întreg de legăturile cu care a fost le­gat – care, căutând într-un mod egoist doar ale sale, asemănarea cu Dumnezeu, dar fără Dumnezeu, a pierdut comuniunea cu El.