Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
De ce vă este frică, puțin credincioșilor? (Matei 8, 26)(II)
15 Martie 2012

De ce vă este frică, puțin credincioșilor? (Matei 8, 26)(II)

„Atâta vreme cât omul nu cunoaşte decât trupul şi viaţa acestuia, el se teme de moarte. (... ) Dar atunci când dobândeşte cunoaşterea adevărului, dat fiind că simte tainele lui Dumnezeu şi că s‑a adeverit în el nădejdea bunurilor viitoare, cel care se temea pentru trupul său că va fi sfârtecat precum un animal este mistuit de dragoste. Omul înţelept se teme de Judecata lui Dumnezeu. Dar cel care a devenit fiu primeşte harul nepreţuit al dragostei. El nu mai este mânat de biciul spaimei. (…) Cel care a aflat dragostea lui Dumnezeu nu mai doreşte să rămână în această lume. Căci dragostea nimiceşte frica.” Sf. Isaac Sirul Cuvântări duhovniceşti

Teama este o reacţie firească a conştiinţei omeneşti şi a făpturii muritoare în faţa unui univers fără margini şi fără grai – „Tăcerea veşnică a acestor întinderi nemărginite mă înspăimântă” (Pascal) –, căci omul îşi cunoaşte atunci nimicnicia, slăbiciunea şi neputinţa în faţa forţelor colosale ale naturii şi universului, prin care... Citeste articolul

De ce vă este frică, puțin credincioșilor? (Matei 8, 26)(I)
11 Ianuarie 2012

De ce vă este frică, puțin credincioșilor? (Matei 8, 26)(I)

„Atunci când întunericul se pogoară asupra noastră (...) să nu ne tulburăm. Consideră că acest întuneric care te‑a cuprins ţi‑a fost dat de pronia lui Dumnezeu, din pricini pe care numai Dumnezeu singur le cunoaşte. Căci uneori sufletul se îneacă, ca şi cum ar fi înghiţit de valuri. În zadar ne străduim să citim Sfânta Scriptură sau să ne consacrăm rugăciunii, orice am face, ne cufundăm tot mai mult în întuneric. (...) Această oră este plină de deznădejde şi teamă. Speranţa în Dumnezeu, mângâierea credinţei au dispărut cu desăvârşire din sufletul nostru. El este cuprins în întregime de şovăială şi spaimă.” Sf. Isaac Sirul Cuvântări duhovniceşti 

Teama face parte integrantă din natura omenească, dat fiind că ea apare în acelaşi timp cu conştiinţa şi coexistă cu aceasta de‑a lungul întregii noastre existenţe. Inteligenţa omenească şi teama sunt tot atât de interdependente ca lumina şi umbra. Căci atunci când se deschid ochii cugetului, omul îşi cunoaşte slăbiciunea, vremelnicia, făptura muritoare şi locul... Citeste articolul

DACĂ NU AM DRAGOSTE, NIMIC NU SUNT
3 Noiembrie 2011

DACĂ NU AM DRAGOSTE, NIMIC NU SUNT

„Duhul lui Dumnezeu cuprinde tot ce există. Omul, ca ipostază, este un principiu care uneşte multiplicitatea fiinţei cosmice şi poate cuprinde deplinătatea şi a vieţii dumnezeieşti, şi a vieţii omeneşti. Persoana nu se defineşte prin opoziţie. Atitudinea ei este o atitudine de iubire. Dragostea este conţinutul cel mai adânc al fiinţei sale, expresia cea mai nobilă a esenţei sale. În această dragoste se află asemănarea cu Dumnezeu, care este Iubire. (…) Mistuit de dragoste, omul se simte unit cu Dumnezeul lui preaiubit. Prin această unire, el îl cunoaşte pe Dumnezeu, şi astfel dragostea şi cunoaşterea se contopesc în unul şi acelaşi act.”  Părintele Sofronie Viaţa Lui e a mea, Ed. Cerf, Paris, 1989 

Dragostea, în sensul hristic şi duhovnicesc al cuvântului, nu este propriu‑zis un sentiment. Sentimentele prezintă întotdeauna două feţe opuse – atracţie/respingere, dragoste/ură, nădejde/dezamăgire, bucurie/tristeţe, încredere/descurajare etc. – şi operează o selecţie în funcţie de nevoile, gusturile, dorinţele, interesele şi ideile noastre, astfel... Citeste articolul

CREDINŢA TA TE‑A MÂNTUIT (Marcu 10, 52) (II)
9 Octombrie 2011

CREDINŢA TA TE‑A MÂNTUIT (Marcu 10, 52) (II)

Lumea este cufundată în întunecimea păcatului, şi din sânul acestui întuneric înspăimântător, singur preamăritul nostru Domn Iisus a binevoit a spune despre sine: „Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează pe mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). (…) Fără preamăritul Domn Iisus, lumea este un întuneric bântuit de năluci. Oamenii lipsiţi de Hristos nu ne apar oare, când îi privim cu ochii lui Hristos, ca nişte înfricoşătoare vedenii? Şi lucrurile de asemenea, nu ne apar oare ca nişte umbre nebuneşti, printre care rătăceşte fiara cea oarbă a morţii? (…) Căci cel ce merge fără Hristos în mijlocul acestui teatru de umbre care este lumea „nu ştie încotro merge” (Ioan 12, 35). Pentru ca omul să ştie unde merge şi care este calea care duce de la această lume la cealaltă, el trebuie să devină fiul luminii. În ce fel? Prin credinţa în Hristos ca lumină a acestei lumi, căci numai prin această credinţă omul însuşi se naşte din lumină, devine copil de lumină, fiul luminii (cf. Ioan 12, 35). Sf. Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul‑omul, Ed. L’Age d’Homme 

Credinţa este o funcţie vitală a sufletului omenesc, prin care făptura noastră muritoare poate primi lumina nemuritoare a lui Dumnezeu, oricare ar fi gradul nostru de inteligenţă şi nivelul nostru intelectual şi cultural, tot aşa cum ochiul primeşte lumina soarelui: „Ochiul este luminătorul trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este... Citeste articolul

CREDINŢA TA TE‑A MÂNTUIT (Marcu 10, 52) (I)
20 Iulie 2011

CREDINŢA TA TE‑A MÂNTUIT (Marcu 10, 52) (I)

A crede în Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că binele adeverit de cugetul nostru, pe care îl căutăm în viaţă, dar care nu ne este dat nici de făptura noastră lumească, nici de raţiune, că acest bine există totuşi, chiar şi în afara făpturii şi raţiunii noastre, că el există în sine. Fără această credinţă, ar trebui să admitem că binele nu este decât o senzaţie amăgitoare sau o noţiune arbitrară a raţiunii omeneşti, cu alte cuvinte, că el nu există în mod real. (…) Trebuie să credem că binele există în el însuşi, că el este adevărul real, trebuie să credem în Dumnezeu. Vladimir Soloviov Fundamentele vieţii duhovniceşti, Ed. Casterman   

Credinţa este facultatea cea mai înaltă a omului, infinit superioară raţiunii, inteligenţei omeneşti şi facultăţilor noastre naturale – „calea pe care merge credinţa se află deasupra naturii” (Sf. Isaac Sirul) –, deoarece numai credinţa poate să ne pună în legătură cu Binele absolut pe care îl numim Dumnezeu, fără de care omul este incapabil să facă binele,... Citeste articolul

MOARTE, UNDE ESTE BIRUINŢA TA?  (I Cor. 15, 55) (II)
1 Iunie 2011

MOARTE, UNDE ESTE BIRUINŢA TA? (I Cor. 15, 55) (II)

„Nu‑l vezi pe dumnezeiescul Iisus deschizând mormântul? El este Prinţul care deschide temniţa bieţilor prizonieri. Trupurile moarte care sunt închise înlăuntru vor auzi într‑o zi cuvântul lui, şi vor învia precum Lazăr; vor învia chiar mai bine decât Lazăr, căci învierea lor va fi fără de moarte, iar moartea, spune Sfântul Duh, va fi aruncată în genune, şi nu se va mai arăta nicicând: Et mors ultra non erit (Moartea nu va mai fi) (Apoc. 21, 4).  Aşa încât de ce te înspăimânţi, suflet creştin, în apropierea morţii? Sau poate văzând prăbuşirea casei tale, te temi că vei rămâne fără adăpost? Ascultă dar pe preasfântul Apostol: Noi ştim, spune el (...), ştim cu siguranţă şi cu deplină certitudine, că dacă această casă de pământ şi noroi, în care locuim, este distrusă, o altă casă ne este pregătită în ceruri (2 Cor. 5, 1)” Bossuet – „Predică despre moarte”

Dostoievski (citat în prima parte a acestui articol) a văzut  cu claritate că materialismul este o doctrină a morţii. Într‑adevăr, materia sub toate formele ei, însufleţite sau nu, este sortită în mod inevitabil deteriorării şi dezagregării – lege universală pe care oamenii de ştiinţă o numesc legea entropiei, şi care nu cunoaşte nicio excepţie. Prin urmare, a afirma... Citeste articolul

În Duminica a cincea după Paşti, Sfântul Ioan Evanghelistul istoriseş­te convorbirea Mântuitorului cu fe­meia samarineancă la fântâna lui Iacov (In 4, 5-42). Deşi, în aparenţă, un dialog simplu, el exprimă însă un moment însemnat din activitatea mesianică a Mântui­torului. Acest motiv l-a condus pe Iisus până la fântâna lui... Citeste articolul

15 Aprilie 2011

MOARTE, UNDE ESTE BIRUINŢA TA? (I COR. 15, 55), partea I-a

„Am spus de multe ori: „Să mori şi să înviezi în fiecare zi! Dacă nu ştii să mori, să n-ai nădejde de înviere! Nu se poate fără cruce (...). Marea greșeală a oa­menilor în lume este că nu suportă suferinţa şi nu înţeleg că este singura acţiu­ne, singura preocupare, singura trăire împotriva a tot ce este rău, sub patrona­rea diavolului. Cine fuge de prigoană, fuge de Dumnezeu, spune Sfântul Teodor Studitul. (...) Pentru că în ce fel aştepţi Învierea dacă fugi de Cruce?”  (Arhimandritul Arsenie Papacioc, VEŞNICIA ASCUNSĂ ÎNTR-O CLIPĂ, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2008) 

Învierea lui Hristos este adevărul fundamental al credinţei creştine, iar pro­pria noastră înviere este scopul însuşi al vieţii creştine. Căci „dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică, este credinţa voastră. Sunteţi şi acum în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt... Citeste articolul

PACE VOUĂ!(IOAN 20, 26)(II)
1 Martie 2011

PACE VOUĂ!(IOAN 20, 26)(II)

   „Viața de azi, cu necontenita ei alergătură, este un iad. Oamenii se grăbesc mereu, aleargă. În ceasul acesta trebuie să se afle aici, în celălalt acolo, în celălalt mai departe. Şi ca să nu uite ce au de făcut, e nevoie să îşi noteze. Cu atâta alergătură, tot e bine că îşi mai aduc aminte cum îi cheamă... Nici pe ei înşişi nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindeşti în apă tulbure? Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni! (...) O astfel de viață plină de nelinişte şi alergătură nu înseamnă fericirea - e iad! (...) Pentru nimic în lume să nu aveţi nelinişte. Neliniştea este a dia­volului.” (PAISIE AGHIORITUL „Cuvinte (I)”, Muntele Athos, 2000) 

   Unitatea şi ordinea Creaţiei, altfel spus Cosmosul - etimologia greacă a acestui cuvânt exprimă ideea de ordine şi de lume organizată -, au la temelie pacea şi armonia între toate elementele care alcătuiesc universul. Antichitatea greco-latină recunoştea deja pacea şi buna înţelegere a elementelor ca fiind principiul fundamental al universului: după ce a separat elementele... Citeste articolul

1 Decembrie 2010

RUGACIUNEA INIMII

  „Poporul acesta se apropie de mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar ini­ma lui este departe de mine.” Isaia 29, 13; Matei 15, 8) „Cugetul nostru trebuie să ia aminte la ceea ce se petrece în inimă. ” (Sf. Siluan) „Râvnind la mântuire, trebuie să ne în­dreptăm toată atenţia către starea ini­mii (...) Intrarea în... Citeste articolul

1 Decembrie 2010

DUMNIEZAU DRĂGUTU

„Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri [...] şi S-a facut om.” 

Am câteodată sentimentul că la Crăciun mulţi dintre noi pierdem şansa de a în­ţelege ce se întâmplă. Auzim un lucru oarecum ciudat, că Dumnezeu se naşte dar, prinşi de febra pregătirilor de săr­bători, ridicăm din umeri şi, în cel mai bun caz, spunem ceva de genul „Dumnezeu poa­te face tot ce vrea, deci nu-i de mirare că se arată pe pământ ca şi... Citeste articolul

PACE VOUĂ!(IOAN 20, 26)(I)
1 Decembrie 2010

PACE VOUĂ!(IOAN 20, 26)(I)

„Pace şi bucurie tuturor de la Domnul! Pa­cea şi bucuria sunt cu adevărat bogăţiile noastre cele mai mari, în această lume şi în cealaltă. Cu toţii râvnim la ele. Putem poseda multe lucruri pe acest pământ, tot ceea ce dorim dar dacă nu avem pacea, toate aces­tea nu slujesc la nimic. Iar pacea provine de la Izvorul vieţii, de la Domnul. Adresându-se ucenicilor Săi care ferecaseră uşile de teama Evreilor, Mântuitorul le-a spus înainte de toate:„Pace vouă!”(...) Dom­nul ne dăruieşte pacea Sa dacă ne schimbăm felul de a gândi şi ne întoarcem faţa către Binele absolut care este Domnul Dumne­zeu. (...) Această pace produce un sentiment de stare bună, de bucurie şi de mângâiere nu numai în noi înşine dar şi asupra tutu­ror celor cărora le transmitem gânduri pli­ne de pace, de blândeţe, de dragoste şi bunătate.” (STARETUL TADEI, Pace şi bucurie întru Duhul Sfânt) 

   Omul lumii moderne nu cunoaşte niciodată pacea. De dimineaţă până seara, cuge­tul lui este covârşit de un torent neîntrerupt de gânduri, griji, temeri şi închipuiri diver­se care se înmulţesc de la sine ca şi organismele vii. Toate bunurile pământeşti pe care le posedăm pun stăpânire la rândul lor pe cugetul nostru şi devin o sursă... Citeste articolul

NU JUDECAŢI, CA SĂ NU FIŢI JUDECAŢI (Matei 7,1) (II)
1 Noiembrie 2010

NU JUDECAŢI, CA SĂ NU FIŢI JUDECAŢI (Matei 7,1) (II)

„Osândeşte lucrul rău dar pe cel care îl face nu-l osândi. Dacă îl osândeşti pe aproapele, învaţă Cuviosul Antioh, împreună cu el şi tu eşti osândit pentru acelaşi lucru. (...) Pentru a ne păstra pacea sufletească trebuie să ne străduim în tot chipul a nu-i osândi pe alţii. Prin neosândire şi prin tăcere se păstrează pacea sufletească: atunci când omul petrece într-o asemenea aşezare, primeşte descoperiri dumnezeieşti.” (Sf. Serafim de Sarov, Rânduieli de viaţă creştină)

Sufletul tulburat şi întunecat de patimile omeneşti – mânie, revoltă, trufie, lăcomie, invidie, ură – nu mai este capabil să primească lumina Duhului Sfânt, precum un om adormit care crede în cele văzute în vis, şi nu mai poate percepe lumina zilei. Tot ceea ce vedem şi simţim în vis, bun sau rău, plăcut sau neplăcut, încântător sau... Citeste articolul

Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7,1)
1 Octombrie 2010

Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7,1)

18. A-i judeca pe ceilalţi, înseamnă a uzurpa fără ruşine o prerogativă dumnezeiască; a-i condamna, aduce pierzania propriului nostru suflet. 19. Aşa cum trufia poate, în lipsa oricărei alte de patimi, să-l piardă pe cel stăpînit de ea, tot aşa faptul de a-i judeca pe ceilalţi poate, el singur, să ne piardă cu desăvîrşire, dat fiind că fariseul a fost osândit pentru aceasta (cf. Lc. 18, 14). 20. Un bun viticultor mănâncă numai strugurii copţi şi nu-i culege pe cei verzi, un om voitor de bine şi chibzuit va însemna cu grijă toate virtuţile pe care le va vedea la ceilalţi; dar cel smintit cercetează greşelile şi defectele. Despre acesta din urmă a fost spus: Ei au cercetat nelegiuirea şi şi-au irosit puterile întru această cercetare (Ps. 63,7). 21. Chiar dacă ai vedea cu proprii tăi ochi, nu osândi, căci deseori chiar şi ei s-au înşelat. (Sf. Ioan Scărarul – Scara – Treapta a zecea: Despre clevetire)

A-i judeca pe ceilalţi ni se pare atât de firesc, de normal şi de necesar, încât o facem de-a lungul întregii zile, fără să ne mai dăm seama şi fără să resimţim nici cea mai mică mustrare de cuget, într-atât suntem de încredinţaţi că acesta este dreptul nostru legitim. Sistemul educativ şi cultura societăţilor moderne, întemeiate, pe de o parte, pe... Citeste articolul

Ispita cunoașterii (II)
1 Iulie 2010

Ispita cunoașterii (II)

« Între toate patimile spiritului omenesc, una din cele mai aprige este dorinţa de a cunoaşte ; iar această curiozitate îl face să-şi istovească forţele pentru a găsi fie vreo noutate tăinuită în ordinea naturii, fie vreo dibăcie încă neştiută în artele tehnice, fie vreo iscusinţă deosebită în conducerea afacerilor. Dar prin această nestăvilită dorinţă de a ne îmbogăţi înţelegerea cu noi cunoştinţe, suntem aidoma acelora care scruteză depărtările, fără să remarce lucrurile dimprejurul lor : vreau să spun că mintea noastră, încercând să cuprindă cu mari strădanii lucruri foarte îndepărtate, şi parcurgând, ca să spunem aşa, cerul şi pământul, trece cu vederea lucrurile care îi sunt cele mai apropiate, astfel încât ne irosim întreaga viaţă neştiutori de ceea ce ne este de trebuinţă, şi nu numai de ceea ce ne este de trebuinţă, dar şi de ceea ce suntem » (Bossuet – « Predică despre moarte »).

Ştiinţa ne orientează cugetul către lucrurile din afară, care prin mulţimea lor infinită şi diversitate lor inepuizabilă, ne atrag precum un miraj tot mai departe de fiinţa noastră reală : « Suntem plini de lucruri care ne aruncă în afară » (Pascal). Un om pierdut în mijlocul deşertului care şi-ar petrece puţinul timp pe care îl mai are de trăit studiind... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni