Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Ţin minte că în decembrie ’89 poetul Ioan Alexandru, venit val-vârtej în mijlocul mulţimilor, anunţa, ţipând aproape în urechile creştinilor, că: „Hristos a înviat!”. Era iarnă, venea Crăciunul. Poetul, certat atât de des înainte-vreme de criticii literari pentru încăpăţânarea cu care susţinea prezenţa Logosului în istorie, se trezea acum brusc, pe loc, apostrofat de jurnalişti, de ne-teologi şi chiar de „specialişti în teologie” că a spus o mare bazaconie. Cum să-ţi saluţi poporul, de Naşterea Domnului, cu salutul pascal?! Cum să spui de Crăciun: „Hristos a înviat!”?
Mentalitatea atee plutea în voie, urâtă şi incongruentă. Spartă pe loc de anunţul Învierii, era în derivă. Alimentată prost şi pozitivist, ea se întorcea, fără ruşine, împotriva evidenţei. Se vedea cu ochiul liber că Poetul era singurul care ştia cu adevărat ce e Învierea, la ce e bună ea şi, mai mult decât atât, cum şi când se foloseşte... Citeste articolul
Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul. Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui? Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul.
Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare. Ecclesiasticul, XXXIV, 13-19 Povestea Avva Nichita despre doi fraţi care s-au hotărât să locuiască împreună. Şi a... Citeste articolul
Smerenia este o virtute pe care o vedem la celălalt, dar pe care n-o putem vedea la noi înşine. Cel care ar spune "sunt smerit" ar fi un biet înfumurat. Smerit devii fără să-ţi propui, prin ascultare, detaşare, prin respectul tainei, în gratuitatea sa, prin deschidere, deci la primirea harului. Şi mai ales prin "frica de Dumnezeu", care nu este teroarea sclavului în faţa unui stăpân aspru care pedepseşte, ci spaima subită de a nu-şi pierde viaţa în iluzie, în pântecele mereu nesătul al eului, în balonul umflat cu aer al patimilor.
"Frica de Dumnezeu" ne face smeriţi şi ne eliberează de teama de lume - sunt liber pentru că nu mai am nimic, spune un personaj din Primul cerc al lui Soljeniţân - ce se transpune încetul cu încetul în această teamă uimită la care ajunge orice mare dragoste. Smerenia se materializează şi în puterea de a acorda atenţie celuilalt, unui copac, insectei pe care o zărim... Citeste articolul
Hristos a venit în primul rând ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a fufelor; să nu piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlţâie, ameţească, scoată din ţâţâni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroşită în foc.
Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu totul nou, neaşteptat şi nebănuit: la libertate şi milă. Scoţându-ne de sub lege şi din păcat, nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiţia de onoare. Şi totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie. („Marta trebăluia,... Citeste articolul
Fragmente neodihnite din: Pr. Alexander Schmemann, Pentru viața lumii; Cartea Facerii; Filocalia IV, Ioan Carpatiul; Cuviosul Părinte Macarie Egipteanul; Arhimandritul Sofronie, Din Viaţă şi din Duh
Lumea modernă a exilat bucuria în categoria „amuzamentului” şi a „relaxării”. Ea este justificată şi permisă în „timpul nostru liber”; este o concesie, un compromis. Pe de o parte, creştinismul a însemnat sfârşitul oricărei bucurii fireşti. Revelând pe Omul desăvârşit, el a revelat abisul înstrăinării omului de Dumnezeu şi... Citeste articolul
Fragmente neodihnite din: Patericul egiptean; Evanghelia după Matei; Antonie de Suroj, Bucuria pocăinţe; Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din Duh; Pr. Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime / La început a fost Iubirea; Pr. Daniil Sandu Tudor, Octava adevărului; Pr. Alexander Schmemann, Pentru viaţa lumii
Odată, un creştin s-a gândit să-i ducă un strugure Sfântului Macarie Alexandrinul. Acesta a primit darul şi a mulţumit. Dar după aceea şi-a zis: „Nu voi mânca acest strugure. Mai bine îl duc unui frate bolnav”. Ajuns la poarta mănăstirii, Sfântul Macarie a înmânat fructul şi s-a înapoiat la chilie. Fratele a mulţumit pentru strugure. Dar după aceea... Citeste articolul
Un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Celui bun i-a spus: „Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Slujitorul cu pricina a căutat mult dar n-a putut găsi nici un om rău. Celui rău regele i-a spus: „Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi acela a căutat mult însă n-a putut găsi nici un om bun.
Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă. În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine. Vedem... Citeste articolul
Fragmente neodihnite din: Patericul egiptean; Evanghelia după Matei; Paul Evdokimov, Iubirea nebună a lui Dumnezeu; Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii; Sofronie Saharov, Amintiri despre Stareţul Sofronie; Kallistos Ware, Puterea numelui; Daniil Sandu Tudor, Gând euharistic
Episcopul dintr-un oraş căzu pradă desfrânării prin lucrare diavolească. Într-o zi, pe când era la slujbă, cum nimeni nu-i ştia păcatul, ierarhul îl mărturisi în faţa poporului zicând: “Am păcătuit”. Apoi îşi lăsă veşmintele pe altar şi spuse: “Nu mai pot fi episcopul vostru”. Cu toţii plânseră şi ziseră: ”Să cadă acest... Citeste articolul
Ceea ce în mod sigur îi scandalizează pe necredincioşi nu sunt atât sfinţii, cât faptul înfricoşător că nu toţi creştinii sunt sfinţi. Léon Bloy spunea pe bună dreptate: „Nu există decât o singură tristeţe: aceea că nu suntem cu toţii sfinţi”... Un sfânt al zilelor noastre este un om ca toată lumea, dar fiinţa lui este o întrebare de viaţă şi de moarte adresată celorlalţi.
Aşa cum frumos spune Tauler: „Unii suferă martiriul de-a dreptul prin sabie, alţii cunosc martiriul care îi încununează pe dinăuntru”, în chip nevăzut... Mai există unii chemaţi să mărturisească în faţa opiniei publice şi a lumii, adică în faţa redutabilei indiferenţe a maselor. Kierkegaard spunea că întâia predică a unui preot ar trebui să... Citeste articolul
Fragmente neodihnite din: Sf. Evanghelie după Luca; Filocalia IX, Avva Dorotei; Materic, Povăţuirile duhovniceşti ale monahului Isaia către prea cinstita monahie Teodora; Părintele Sofronie Saharov către David Balfour; Pr. Daniil Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul aprins al Născătoarei de Dumnezeu; Paul Evdokimov, Iubirea nebună a lui Dumnezeu.
Se apropiau de El vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau zicând: “Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. Şi a zis către ei pilda aceasta: “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută... Citeste articolul
Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. Pildele lui Solomon, XI, 2-3
Când mintea e furată de mândrie şi se înfundă în ea însăşi (închipuindu-şi că este ceva prin sine însăşi fiindcă se nevoieşte) harul care o luminează în chip nevăzut se depărtează de la ea şi, lăsând-o goală, ea îşi dă seama repede de neputinţa ei. Căci patimile năvălesc asupra ei ca nişte câini turbaţi şi caută să o... Citeste articolul
Un frate s-a dus la avva Macarie Egipteanul şi i-a zis: avvo, spune-mi cuvânt să mă mântuiesc! Şi i-a zis bătrânul: du-te la mormânt şi ocărăşte morţii! Deci ducându-se fratele a ocărât şi a azvârlit cu pietre şi venind a vestit bătrânului. Şi l-a întrebat bătrânul: nimic nu ţi-au grăit? Iar el a răspuns: nu. I-a zis lui bătrânul: du-te şi mâine şi – de data asta – îi slăveşte! Deci mergând fratele, i-a slăvit zicând: apostolilor, sfinţilor şi drepţilor! Şi întorcându-se la bătrân i-a zis: i-am slăvit. Şi l-a întrebat bătrânul: nimic nu ţi-au răspuns? A zis fratele: nu. I-a zis lui bătrânul: ştii cu câte i-ai necinstit şi nimic nu ţi-au răspuns? Şi cu câte i-ai slăvit şi nimic nu ţi-au grăit? Aşa şi tu, dacă voieşti să te mântuieşti fă-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor să nu le socoteşti; ca cei morţi să fii şi poţi să te mântuieşti. Pateric, Avva Macarie
Omul nu devine cu adevărat el însuşi – pe deplin om după chipul lui Dumnezeu – decât atunci când trăieşte în şi pentru aproapele său. Devine om numai prin împărtăşire, participare. Dostoievski ilustrează magistral acest lucru în „Fraţii Karamazov“. Reluând o istorioară populară, redă povestea unei bătrâne care, foarte rea fiind... Citeste articolul
Dacă am spune doar primele două cuvinte ale rugăciunii Tatăl nostru conştientizând sensul lor profund, atunci intrarea noastră în viaţă s-ar schimba în mod radical. Dacă eu sunt fiul Tătălui Celui fără de început, înseamnă că eu mă aflu în afara puterii morţii, înseamnă că eu nu sunt rob ci Domn, după chipul Domniei lui Dumnezeu, înseamnă că sunt liber... Citeste articolul
Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu. Ana Maria Badea, clasa a VII-a, 13 ani şi 4 luni
Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii pentru că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari în suflet e aşa o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai. Pavel Marţîn, clasa a III-a, 9 ani şi 11 luni Călugării şi-au făcut meserie din rugat pentru că au văzut că nu poate exista meserie mai frumoasă decât să vorbeşti tot timpul cu Dumnezeu.... Citeste articolul
Fragmente neodihnite din: Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia; Antonie Bloom, Despre credinţă şi îndoială; Sf. Maxim Mărturisitorul, Cele două sute de capete despre cunoștința de Dumnezeu şi iconomia întrupării Fiului lui Dumnezeu; Christos Yannaras, Libertatea moralei; Avva Macarie, Patericul egiptean; Evanghelia după Mate; Sf. Siluan Athonitul
Se apropie Crăciunul. Aur şi argint să dăm celor din jur nu avem. Doar câte o vorbă bună să le rostim. E şi acesta un dar de preţ ce-şi poate avea locul în traista bunului Moş Crăciun. Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia Acţiunea cea mai frapantă a lui Dumnezeu – Întruparea. Omul a creat iadul pe pământ. Dumnezeu nu a stat să corecteze omul din... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team