9 Decembrie 2012

Boală, suferință, vindecare, viață

Anul 2012 a fost dedicat, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor. Nu puţine au fost activităţile (conferinţe, întâlniri, festivaluri), desfăşurate pe parcursul întregului an şi în cadrul cărora s‑a vorbit despre boală, suferinţă, vindecare. Temele acestea sunt provocatoare pentru tinerii din Biserică, adesea confruntaţi cu întrebări de genul „Dacă Dumnezeu există şi e bun, atunci cum de e atât de multă durere pe lumea aceasta?”, întrebări pe care şi le pun ei înşişi sau pe care li le pun prieteni sau cunoscuţi care încă nu pot crede în Dumnezeu. Şi, dacă suntem sinceri, ar fi bine să recunoaştem că răspunsurile noastre la asemenea întrebări sunt adeseori doar palide discursuri care încearcă să explice, cumva raţional, suferinţa. În pelerinajul pe care Nepsis l‑a organizat la Mănăstirea de la Cantauque nu am căutat neapărat posibile răspunsuri, ci am deschis Evanghelia încercând să vedem ce ne spune Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu despre aceste lucruri. Ne‑au însoţit în această descoperire atât părintele Jacob, stareţul mănăstirii, cât şi părintele Moïse, al cărui cuvânt de început vi‑l oferim aici. 

Tema întâlnirilor noastre este despre boală şi vindecare, despre viaţă şi moarte. Vom aborda această temă citind împreună mai multe fragmente despre vindecări minunate făcute de către Iisus Hristos şi menţionate în Sfintele Evanghelii. Aş vrea însă înainte de a deschide bibliile, să poziţionez acest subiect în istoria Mântuirii. Voi face acest lucru... Citeste articolul

   Asta ţine de dragoste: a privi la om şi a vedea în el o frumuseţe de ne­răpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viaţa a făcut din el, a săvârşit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferin­ţă, durere pentru că omul e nedesăvârşit şi totodată minunarea pentru că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Şi iată, dacă pri­veşti... Citeste articolul

Dintre virtuţi, fidelitatea (ori credincioşia, cum îi spun de preferinţă po­porul şi scriitorii români) e mai pu­ţin evocată decât celelalte. A jura ceremonial ori lăuntric credinţă unui om, unei cauze, unui prin­cipiu, unei idei înseamnă a te lega să-i fii întot­deauna loial şi devotat şi oricând gata a-i veniîn ajutor. Fidelitatea implică un... Citeste articolul

1 Decembrie 2010

FRAGMENTE NEODIHNITE (IANUARIE-FEBRUARIE 2011)

   A venit un frate la Avva Silvan, la Muntele Sinai. Văzându-i pe călugării de acolo lucrând, îi zise bătrânului: „Lucraţi nu pentru mân­carea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică” (Ioan 6, 27) că „Maria partea cea bună şi-a ales...!” (Luca 10, 42). Bătrânul îi zise unui ucenic:... Citeste articolul

Avva Macarie, denumit şi Egipteanul, sau cel Mare, s-a născut în jurul anului 300 şi a dus pentru început o viaţă de rugăciune şi asceză la marginea satului natal, aşa cum a făcut şi sfântul Antonie cel Mare. A plecat în pustia Scetei în jurul vârstei de 30 de ani. Maturitatea sa duhovnicească l-a făcut să fie căutat şi dorit ca povăţuitor de cei ce doreau să ducă o... Citeste articolul

Această cugetare a unui bătrân din Schit arată autoritatea şi cinstea de care se bucura avva Ioan Colov printre Părinţi. De fapt el era renumit nu doar pentru virtuţile şi harismele cu care l-a dăruit Dumnezeu, ci şi pentru calităţile sale naturale, – blândeţea şi bunătatea – care îi atrăgeau simpatia şi dragostea celor din jur. Deşi era dornic de singurătate şi de... Citeste articolul