Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Să ne străduim să fim aflați părtași Învieriilui Hristos și să trecem de la moarte la viață câtă vreme suntem încă în acest trup. Căci, pentru orice om, a trece printr‑o preschimbare, de orice fel ar fi ea, a trece dintr‑o stare într‑alta, înseamnă sfârșitul a ceva – a nu mai fi ceea ce eram – și începutul a altceva – a fi ceea ce nu eram. Însăeste important să știm pentru cine murim și pentru cine trăim, căci este o moarte care dă viață șio viață care dă moarte.
Și tocmai în această lume trecătoare căutăm și pe una și pe cealaltă; după faptele noastre în această lume se va socoti răsplata cea veșnică. Să murim deci diavolului și să trăim pentru Dumnezeu; să murim păcatului pentru a învia întru dreptate; să piară ființa cea veche pentru a se ridica ființa cea nouă. Fiindcă, după cuvântul Adevărului, „Nimeni nu poate... Citeste articolul
Mai întâi, înainte chiar de a vorbi despre dragoste, este smerenia, şi ceea ce devine smerenia când se întoarce către celălalt, adică respect. Respectul refuză toată curiozitatea interesată şi orice posesie a sufletelor. Sunt oameni care îşi impun nevoinţe grele pentru a se elibera de poftele trupului, dar care cad în păcatul celei mai rafinate pofte, cea de suflete.... Citeste articolul
Pastile sunt o frumoasă sărbătoare care, mai mult decât toate celelalte, iese în evidenţă în viaţa noastră de zi cu zi si o luminează. Un praznic bun si frumos în parohiile, în familiile noastre, uneori si în întreaga viaţă a unui sat sau a unui cartier. Femeile încep a se agita: după îndelungatul post, în Grecia, se pregăteste mielul pascal, în Rusia, prăjiturile care poartă însusi numele de „pasti”. Noaptea e plină de lumină, de freamăt, tinerii aprind petarde, iar uneori, în Orient, trag focuri de armă. Şi asta nu e rău, pentru că Dumnezeu este sărbătoarea omului; când El se apropie, omeneste se cade să ne veselim.
Pastile însă simbolizează mai mult decât atât. Cuvântul „Pessah” înseamnă „trecere”. Evreii au străbătut în mod miraculos Marea Rosie: iată prima „trecere”. Hristos străbate biruitor moartea: „trecerea definitivă.” Da, Hristos, Dumnezeu în Hristos, nu încetează a străbate prin vieţile și morţile noastre. El... Citeste articolul
Postul este legat pentru noi, după cum a fost și pentru Hristos, de ispita cea mare, ispita vremurilor din urmă, antihristică, a zilelor în care Mirele se va lua de la noi1. Postul semnifică așteptarea Mirelui. Cel care postește se îmbracă cu Hristos Cel smerit pentru a se putea îmbrăca mai deplin cu Hristos Cel slăvit când va veni bucuria pascală, euharistică, în care se prefigurează Schimbarea la Față cea de pe urmă. Și această bucurie se răsfrânge în post, postul este un ospăț luminos2. Omul hrănit cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu regăsește prin post o hrană asemănătoare cu cea a lui Adam în Rai3. Schimbând legătura omului cu Dumnezeu, postul o schimbă pe cea dintre suflet și trup, pe cea dintre omenire și cosmos.
Abținerea de la hrana cu sânge, de la carnea animalelor cu sânge cald, ne amintește adevărata noastră vocație, care este de a da viață pământului. A omorî toate ființele vii și mai ales cele a căror viață a atins cea mai mare forță și tensiune – adică animalele cu sânge cald – e în contrast frapant cu această vocație4. Postul tinde deci să... Citeste articolul
1 „II. Îţi voi spune, i-am zis eu, care este părerea mea. Într-adevăr, filozofia2 este lucrul cel mai mare și mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la Dumnezeu si să ne apropie de El, iar sfinţi, cu adevărat, sunt numai aceia care-și deprind mintea cu filozofia. ... III ... Dar ei [filozofii] nu văd pe Dumnezeu cu ochii, așa... Citeste articolul
Sfântul ATANASIE al ALEXANDRIEI (fragment1) „... Şi astfel s-au petrecut cu El în chip minunat amândouă acestea împreună: moartea tuturor s-a împlinit în trupul Domnului si moartea si stricăciunea au fost desfiinţate în el pentru Cuvântul care era unit cu el. De aceea, Cuvântul, precum am spus, deoarece nu era cu putinţă ca el să moară – căci era nemuritor – Şi-a luat un trup ce putea muri, ca să-l aducă în locul tuturor si ca, pătimind pentru toţi, datorită sălăsluirii Lui în el, «să surpe pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, si să izbăvească pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa» (Evrei2, 14-15). ... Încetând stricăciunea si fiind nimicită moartea prin harul învierii, de aci înainte trupul muritor se desface pentru o vreme, când rânduieste Dumnezeu fiecăruia, ca să putem dobândi «o mai bună înviere» (Evrei11, 35).
... Despre faptul că moartea a fost nimicită si crucea a adus biruinţă asupra ei si că ea nu mai are putere, ci e ea însăsi moartă cu adevărat, ne dă o dovadă si un temei vădit de credinţă si aceea că toţi ucenicii Lui au dispreţuit-o si toţi pornesc spre ea si nu se mai tem de ea, ci o calcă în picioare, ca moartă, prin semnul crucii si prin credinţa în Hristos.... Citeste articolul
NU POT SĂ CRED CĂ TOATE SUFERINŢELE DIN FAMILIE SUNT DARURI DE LA DUMNEZEU Am observat că Sfinţii Părinţi vorbesc foarte mult despre necazuri şi suferinţe şi că acestea nu sunt rele, ci sunt numite chiar daruri de la Dumnezeu şi că ar trebui să le trăim cu bucurie. Eu am suferit foarte mult în familia mea şi întotdeauna am crezut că este rău tot ce mi s-a întâmplat în familie. Nu pot să cred că toate suferinţele din familie sunt daruri de la Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu a vrut să trec prin toate acele dureri. Maria
Draga mea Copilă, Mulţumesc, e foarte important ce-mi scrii si, ca să înţelegi cât de cât această mare taină a pedagogiei divine prin necaz, e nevoie să iei aminte la deosebirea dintre: 1. „Tot ce ţi s-a întâmplat în familie” și 2.„Toate suferinţele din familie”. Tot ce ni se întâmplă în viaţă este o... Citeste articolul
Principalul este să alungăm egoismul din sufletele noastre prin smerita cugetare. Adică să nu spun că „eu sunt!” sau „eu ştiu!”. Egoismul este cea mai rea patimă, nu te lasă să-ţi vezi păcatele tale. Toate greşelile exterioare le mai vezi, dar egoismul nu te lasă să te vezi pe tine, mereu spui că alţii sunt vinovaţi. Nu te interesează ce face altul! Ce face sufletul... Citeste articolul
MĂRTURISIREA PĂCATELOR Această zonă a tainei spovedaniei aș descrie-o ca fiind foarte asemănătoare unui drum pe creasta unui munte cu versanţii foarte abrupţi, pentru că aici cele două mari ispite, cu capcanele lor care caută să rătăcească spovedania de la calea adevărată, se numesc formalismul și psihologizarea spovedaniei.
Formalismul cel mai banal este când omul caută să îsi mărturisească toate păcatele, dar acest lucru nu este decât un efort intelectual, inspirat de cele mai multe ori de diverse îndrumare de spovedanie. Necazul este că de foarte multe ori inima nu participă când omul citeste de pe o anume listă sirul multelor păcate săvârsite. Nu avem deloc în vedere... Citeste articolul
Aş începe cuvântul meu cu un gând al Părintelui Sofronie Saharov despre spovedanie, şi anume că: „Omul nu poate decât să se spovedească”. Acest cuvânt poate fi înţeles pe mai multe planuri, dar sensul cel mai general al lui este că omul, conştient sau nu, trădează ceva din lumea sa lăuntrică, iar acest „ceva” poate fi înţeles de către ceilalţi ca o spovedanie. Dacă un om pătimaş se manifestă în patima lui, ceilalţi îl pot percepe, dacă au puţină atenţie asupra acestui fapt, pot percepe ca pe o spovedanie inconştientă a celui pătimaş lucrarea patimii.
Fericit este însă omul care conştient se apropie de Domnul într-un duh de spovedanie, şi este fericit pentru că se bucură din belşug de toate darurile pe care Domnul, în dragostea Sa, le împărtăşeşte acelui suflet prin Taina Spovedaniei. Ce se întâmplă de fapt în Taina Spovedaniei? Ea se numeşte al doilea botez şi taină a pocăinţei. Prin ea... Citeste articolul
(Cuvânt rostit în 29 august 2014 la întâlnirea organizată la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnuluidin Elveţia) Omul zilelor noastre, omul recent, aşa cum l-a numit H.R. Patapie- vici, nu mai are rădăcini ale înţelegerii duhovniceşti, nu mai are criterii după care să se călăuzească în viaţă. De aceea este foarte uşor derutabil, foarte uşor cedează când vine asupra lui o încercare, când este pus la o greutate. Foarte des auzim astăzi expresia: „îmi doresc să mor ca să se încheie toate suferinţele”, sau „îmi vine să-mi iau viaţa, pentru că simt că moartea le rezolvă pe toate”.
Structura aceasta şubredă a omului postmodern a îngrijorat Sinodul Bisericii Ortodoxe Române acum trei-patru ani, când a luat în discuţie problema familiei creştine, trăgând un semnal de alarmă pentru realitatea dureroasă că una din patru căsnicii se descompune după doar câţiva ani de vieţuire. Într-o atmosferă ca aceasta mi se pare importantă această temă, a... Citeste articolul
Prin schimbarea Sa la faţă, Domnul arată la ce slavă ridică El în sine firea omenească. Schimbarea la faţă a omului lăuntric este însă cu neputinţă fără harul dumnezeiesc, care se dă prin Sfintele Taine.
Prăznuind Schimbarea la Faţă a Domnului, suntem datori să ne însuşim însemnătatea ei şi să dăm chip în noi înţelesului ei. Nu pentru Sine Însuşi a arătat Domnul, prin Schimbarea la Faţă, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci. El a vrut să arate la ce slavă înalţă El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe... Citeste articolul
Fragment din predica Mitropolitului Ierotheos Vlachos la biserica Sfântul Grigorie Palama din Bucureşti (31 mai 2014) Este o perioadă aparte între Paşti şi Cincizecime. Dacă luăm aminte la această perioadă, vom vedea că există aici două aspecte foarte importante. Primul este faptul că Evanghelia pe care o citim la slujbe este cea de la Ioan. Iar această Evanghelie este prin excelenţă lectura cea mai duhovnicească a Bisericii. Ioan a fost evanghelistul iubirii, dar şi un evanghelist teolog, purtător de Dumnezeu. Celelalte Evanghelii, de la Matei, Marcu şi Luca, sunt numite „Evanghelii sinoptice” şi se citesc în restul anului liturgic.
În tradiţia Bisericii noastre este vizibilă această distincţie; Evanghelia pentru noul botezat, pentru creştin, este Evanghelia de la Ioan. Primele trei Evanghelii vorbesc în general despre viaţa Mântuitorului, care alunga diavolii şi îi tămăduia pe oameni. În Evanghelia după Ioan, Hristos apare ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, Mila... Citeste articolul
Cuvântul Paște semnifică trecerea de la nefiinţă la fiinţă, de la iad la cer, de la moarte și de la stricăciune la viaţa cea veșnică. Se stie că în evreiește peschah înseamnă trecere.
Iar această trecere se face în Hristos, pentru că în El se unesc pentru totdeauna, comunică si se întrepătrund „energetic” cele omenești si cele dumnezeiești, cerul prezenţei dumnezeiești și pământul oamenilor. Paștile nostru [este] Hristos(1 Cor. 5, 7). Tema soarelui – adevărat „soare de la miezul nopţii” „strălucind mai presus... Citeste articolul
Lumea nu cunoaște nimic mai măreț decât chemarea de creștin. Dar cu cât țelul este mai înalt, cu atât mai anevoioasă atingerea lui. După cădere, omul s-a făcut câmp de luptă între Dumnezeu și vrăjmașul. Deznădejdea este pierderea conștientizării că Dumnezeu vrea să ne dea viața vecinică. Lumea trăiește în deznădejde. Oamenii s-au osândit... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team