Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Nevoinţa este strădania de a birui nevoile fireşti care ne împiedică să ajungem la libertatea iubirii. Nevoinţa este un avânt către Dumnezeu. Este un fel de dinamică profundă a omului, o chemare a Ziditorului care este îndreptată către făptură. Căci, spune Sfântul Isaac Sirul, mai bine este nouă a muri în nevoinţă decât, predându-ne patimilor, să pierdem chipul omenesc, să ne schimbăm de la Hristos. Această dinamică profundă este înscrisă în însăşi firea noastră.
Nevoinţa nu este decât avântul profund al fiinţei omeneşti către Dumnezeu, şi această chemare către Dumnezeu pe care Dumnezeu a pus-o în om, pe care Adam şi Eva au întors-o pur şi simplu din calea ei, mâncând din pomul oprit. Deci nevoinţa există încă din Rai, de la începutul omului, în starea în care a fost zidit de Dumnezeu. Şi ce rod dă acest... Citeste articolul
„Când Duhul Sfânt se va sălăşlui într-un om, acela nu va mai putea înceta a se ruga, căci Duhul Sfânt Însuşi nu încetează a se ruga în el.” (Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul 85, 39)
Treburile de fiecare zi ocupă atât de mult omul lăuntric astăzi, încât cu greu ne mai preocupăm si de nevoile sufletului. Ne gândim că nevoile sufletului sunt atât de mari si chiar complicate – rugăciuni multe si lungi, post greu, cărţi de citit, multă milostenie si altele – încât este nevoie de foarte mult timp si de multe mijloace, asa... Citeste articolul
A posti mai înseamnă a te simţi sărac cu Hristos – Cel Sărac, Care a sărăcit pentru noi –, chiar dacă ni se pare că posedăm ceva, dar ceva ce nu ne aparţine, ci ne-a fost dat, dăruit odată cu viaţa, iar mai apoi împreună lucrat cu harul dumnezeiesc care înmulţeşte tot darul pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Însă harul dumnezeiesc are nevoie de om, de conlucrarea cu el. Aceste 40 de zile de pregătire ne deschid de fiecare dată spre o altă lumină a înţelegerii Naşterii sau a înomenirii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenit şi Fiul Omului. Să ne gândim puţin la lumina şi adevărul care vin – pentru noi, oamenii – din minunea Naşterii sau a Întrupării din Fecioara Maria a Celui ce a făcut Cerurile şi Pământul, a Celui neajuns şi neînţeles, a Celui mai presus de toate, Care devine ceea ce suntem noi, cei săraci.
Fiul lui Dumnezeu sărăceşte înomenindu-Se, ca pe cel sărac să-l îmbogăţească, îndumnezeindu-l. Sărăcia noastră o cunoaştem: căutăm să avem pământul şi sărăcim în cele ale Cerului; căutăm să iubim şi adesea dragostea noastră se transformă în ură; căutăm să trăim cu orice preţ viaţa de pe pământ şi de fapt murim Cerului, dar în... Citeste articolul
„Învăţătorule bun, ce să fac să moştenesc viaţa veşnică?... Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu furi, să nu săvârşeşti adulter, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el i-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, căutând la el cu dragoste, i-a zis: Un singur lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie” (Mc 10, 17-21).
Căutarea tânărului care se apropie de Hristos vine, cert, dintr-o suferinţă interioară datorată neîmplinirii sufleteşti, datorată unei lipse. Avea de toate, era destinat să fie fericit, după unele criterii ale societăţii. Tirania materialului este mare asupra omului, şi uneori la aceasta suntem împinşi să gândim din tinereţea noastră, „a avea”... Citeste articolul
Frumusețea este în sine o pecete a Veșniciei, fără de care frumusețea nu poate fi ceea ce este: curățitoare, odihnitoare, iluminatoare, sursă de inspirație, sursă de creștere sufletească, revelatoare. O căutăm în lucruri, dar ea este la Dumnezeu. Ea are în sine partea de cer, partea de desăvarșire, partea de lumină neînserată pe care fiecare om o vede, cel care are credință în Dumnezeu și cel care nu o are. Unii căutăm mai întâi frumusețea și ne întâlnim cu Izvorul ei, Dumnezeu. Alții dintre noi căutăm pe Dumnezeu mai întâi și, întâlnindu-L, înțelegem mai apoi ceea ce poate fi și este cu adevărat frumusețea.
De frumusețea lumii și a omului suntem cu toții responsabili, dar știm că fără cea a omului nici una nu poate avea sens. Frumusețea poate fi ascunsă, pentru o vreme, în spatele păcatului, a orbirii sufletești, iar apoi în spatele morții, care este sfârșitul a tot ceea ce poate fi atins de frumusețea cea trecătoare. Dacă hidoasele spectre ale urii omului stăpânit de... Citeste articolul
Am trăit în aceste zile ale Săptămânii Patimilor momente foarte intense şi importante pentru viaţa noastră creştină de următori ai lui Hristos şi de ucenici ai Lui. Ne-am aplecat în rugăciunea şi Liturghia din fiecare zi asupra tuturor suferinţelor, dar şi nedreptăţilor noastre omeneşti luate asupră-Şi de către Domnul Hristos, Care le-a primit pentru noi pe Cruce.... Citeste articolul
Am început calea Sfântului şi Marelui Post, care precede Patimile Domnului nostru Iisus Hristos şi Învierea Sa din morţi. Este un răstimp binecuvântat în care încercăm să devenim contemporanii lui Hristos, intrând cu El în pustiu timp de 40 de zile, contemplând binefacerile Sale pentru noi şi Patima Sa mântuitoare, luând asupra Lui toate... Citeste articolul
Dăm slavă lui Dumnezeu căci, iată, putem din nou să fim părtaşi în Biserică la marea taină a Naşterii după trup a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, în peştera devenită grajdul celor necuvântătoare, dar şi cer în acelaşi timp, în cântarea îngerilor. Naşterea minunată a Cuvântului şi Fiului lui Dumnezeu astăzi o mărturisim lumii întregi.
Stăpânitorul şi Făcătorul cerului şi al pământului, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu vine smerit şi neştiut, în taina grajdului necuvântătoarelor şi a celor nebăgaţi în seamă de cei puternici ai lumii, păstori şi îngrijitori ai animalelor. Şi astăzi vine la fel de smerit şi uitat de toţi, ca să ne împace cu Cerul şi între noi, hrănindu-ne... Citeste articolul
Ceea ce astăzi ne preocupă în mod evident şi aproape obsesional este sănătatea şifericirea, binele, sau a părea bine. De aceea şi dialogul cu fiecare dintre semenii noştri se termină invariabil cu o dorire de bine, de sănătate, de fericire. Şi este normal, am putea spune, pentru că a dori binele celui de lângă tine şi a-l exprima, cu buzele sau cu privirea, spunând: îţi doresc o zi bună, o noapte bună, dimineaţă bună, sănătate, bucurie, fericire, să îţi meargă bine sau numai bine, să fii sănătos, mă bucur că te văd, să îţi fie de bine etc. nu este un cuvânt oarecare, anodin, ci exprimă, sau ar trebui să exprime, ceea ce este în inima noastră, ceea ce dorim cu adevărat.
Însă putem oare, cu propria noastră dorire de bine sau de rău, chiar să influenţăm starea semenilor noştri? A fi bun şi a gândi binele este dumnezeiesc. Evident că dorirea noastră influenţează starea sufletească a celor din jur, chiar şi pe cea fizică, şi determină de multe ori relaţia pe care o putem avea cu cei apropiaţi sau cu persoana cu care intrăm în contact. Nu este... Citeste articolul
Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă înainte de toate sfinţirea omului, primirea darurilor Duhului Sfânt, a darurilor pe care Hristos ni le-a oferit prin moartea şi învierea Sa, dar şi sfinţirea lumii. Otpustul pe care îl facem la Vecernie începe astfel: „Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a deşertat pe Sine din sânurile Tatălui,... Citeste articolul
Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos, pe care astăzi o prăznuim, este, fără îndoială, momentul cel mai însemnat în viaţa omenirii. învierea Lui a schimbat cursul istoriei omenirii, o istorie a cărei măsură era trecerea timpului spre moarte. Moartea se vede acum biruită de Cel fără de păcat. Iată că iadul, hrănindu-se din puterea păcatului care a zămislit moartea, este fără vlagă în faţa luminii lui Hristos pogorât la iad, pe care noi o primim astăzi simbolic prin lumânarea aprinsă. Puterea păcatului însuşi a fost biruită prin smerenia Celui mort pe Cruce şi înviat, smerenia Lui devenind smerenia noastră, lumina învierii Lui devenind lumina vieţii noastre, bunătatea Lui prin care am primit iertarea devenind bunătatea noastră şi noi dăruind viaţă la rândul nostru prin iertare, frumuseţea Lui plină de lumina învierii devenind frumuseţea noastră.
Această frumuseţe, pe care am primit-o la botez, să ne străduim să o păstrăm nevătămată, păzind şi împlinind cuvântul pe care Hristos Domnul ni l-a dat. El are nevoie şi de noi pentru ca puterea iubirii Lui să lumineze întunericul urii din sufletele stăpânite de păcat în lumea aceasta. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa... Citeste articolul
La Botezul Domnului, ca si la Naşterea Lui, mărturisim că El, Hristos este Lumina lumii, pe care, cum zice Sfântul Evanghelist Ioan, întunericul nu a cuprins-o. Fiul lui Dumnezeu a venit să ne ridice din întunericul morţii, care a venit prin păcat.
Cum ne-a eliberat din păcat? Luând asupra Lui păcatul nostru. Ce înseamnă că Hristos a luat asupra Lui păcatul nostru? Hristos pe cruce a strigat către Dumnezeu Tatăl: Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac! (Lc 23, 34) Pe cruce, Hristos a luat păcatul omului asupra Lui prin iertare, dar înainte ca El să propovăduiască lumii, Ioan Botezătorul a strigat şi el: Pocăiţi-vă că... Citeste articolul
Sărbătoarea Naşterii, pe care suntem chemaţi să o redescoperim în fiecare an până la sfârşitul vieţii noastre în taina sa nesfârşită, este preaslăvirea prezenţei lui Dumnezeu în om şi în lume.Viaţa omului, condiţia umană nu este absurdă, precum şi istoria lumii nu este lipsită de sens. Păcatul este cel care lipseşte omul de sensul vieţii, aducându-i... Citeste articolul
În luna septembrie, începutul Anului Bisericesc, prăznuim Naşterea Maicii Domnului, cea prin care Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, avea să devină Om.
Maica Domnului, Fecioara Maria, s-a născut din Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, care – spune tradiţia – erau în al 50-lea an de la căsătoria lor. La această vârstă, legea firii nu mai îngăduie naşterea de prunci. Dar toată viaţa s-au rugat ca Dumnezeu să le dea copii, căci neputinţa naşterii de copii era grea povară. Dar această povară a dat rod de... Citeste articolul
Postul cel de 40 de zile și Săptămâna Patimilor ne apropie și ne ajută să Îl primim mai cu adevărat pe Hristos Domnul, Care a pătimit suferința și moartea noastră, trăind condiția noastră umană, ca să ne vindece tocmai de suferința și moartea veșnică.
Prin Învierea cea din morți, S-a făcut „începătură celor adormiți, Întâi Născut din morți, ca să fie Însuși Începătorul tuturor în toate” (Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare). Prin Patimile și prin moartea Sa, Hristos ne vindecă de păcat și de moartea sufl etească, de boala și de moartea trupească. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, este... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team