Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Cuvântul la Învierea Domnului (Fragment din Scrisoarea Pastorală la Sfintele Paști 2018) Taina Patimilor, a Suferinței și a Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos o trăim și o înțelegem doar în taina morții pe Cruce și apoi în cea a ridicării Sale din mormânt, adică a Învierii Sale din morți.
Darul pe care Iisus Hristos Domnul ni‑l face prin Învierea Sa din morți este de negrăit, pentru că nu ne dăruiește ceea ce aparține vieții trecătoare, ci ceea ce este veșnic și netrecător, nepământesc și ceresc, și de aceea Îl primim în puterea nopții cu mâinile pline de lumină, cu inimile pregătite și cu porțile sufletului larg deschise, bine știind că El a... Citeste articolul
Postul cel Mare ne cheamă să luptăm cu noi înșine și nu cu ceilalți, să ne biruim pe noi înșine și să încercăm să punem în lucrare iubirea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește prin jertfa de Sine, căci de la Dumnezeu Însuși am învățat iubirea, și nu pentru că ne-ar fi lăsat ceva în scris sau prin cuvinte, ci chiar prin faptul că a venit El Însuși către noi, că S-a făcut asemenea nouă și că a luat asupra Sa păcatul nostru. Aceasta se săvârșește prin iertare, care este o pregustare a Împărăției Cerurilor. Căci în Împărăția Cerurilor noi ajungem ca niște „iertați ai lui Dumnezeu”. Și ajungîneași cei pe care noiîiiertăm, căci dacă Dumnezeu ne iartă, și noi iertăm – după cum iertăm datornicilor noștri1.
În iertare se ascunde Hristos. Pentru ce iertăm? Iertând noi primim mai mult har. Iertând găsim mai multă milostivire, înțelegere, iubire, cunoaștere întru Dumnezeu Însuși. Dacă nu iertăm, totul în viața noastră se schimbă în osândă împotriva aproapelui și în îndreptățire de sine: nu aș fi greșit dacă celălalt nu ar fi greșit el... Citeste articolul
Cuvânt Pastoral la Nașterea Domnului Atunci când ne apropiem cu inima de taina Nașterii Domnului ne întâlnim, în afară de cetatea Bethleemului, atât de neprimitoare, și cu singurătatea lui Iisus, Pruncul, în mijlocul omenirii pentru care Se năștea să o mântuiască. Atât de singur și uitat de către toți cei care ar fi trebuit să Îl vadă și să Îl primească! Așa precum și noi facem astăzi, uitându-L singur în ieslea Lui de odinioară. Nu Îl mai vedem, din spatele preocupărilor noastre așa-zis „sărbătorești”, din spatele munților de mâncare și băutură pregătiți oarecum pentru venirea Lui. Aproape că ne recunoaștem cu toții în această imagine a profitorului de pe urma sărăciei Celui ce S-a făcut sărac pentru noi în cele materiale și pămân-tești, pentru a ne îmbogăți în cele cerești și netrecătoare. Cine poate vindeca orbirea noastră cea lăuntrică, orbire care nu ne lasă să vedem adevărul cel ascuns în peștera din Bethleem, din cauza prea multei lumini materiale și prea marii bunăstări?
În peșteră, Mântuitorul deja S-a întâlnit cu singurătatea noastră, născută și înrădăcinată în firea omenească din păcat, și a primit-o și a făcut-o sieși singurătate și a dus-o „tot mai singur până pe Golgota”. Cetatea – pe care mulți dintre noi au văzut-o în realitate pe parcursul pelerinajelor pe care le facem în Țara... Citeste articolul
Pentru creștini, trecerea anilor nu insuflă nici teamă, nici frică, întrucât această trecere ne aduce mai aproape de veșnica tinerețe, apropiindu-ne de Cel care este adevărata noastră nădejde, de ceea ce ar trebui să constituie singura noastră așteptare: întâlnirea cu Domnul nostru Iisus Hristos.
Vedem în viața de zi cu zi cum oamenii se pot solidariza pentru lucruri trecătoare. Să învățăm să facem aceasta și pentru lucrurile cele nepieritoare, veșnice. Dumnezeiasca Liturghie este prin excelență o clipă veșnică, nepieritoare, întrucât ea ne poartă dincolo de timp și de spațiu. Dumnezeiasca Liturghie ne strămută pentru o clipă în veșnicie. Noi trăim această... Citeste articolul
Episcopii Siluan al Italiei și Timotei al Spaniei și Portugaliei la 10 ani de slujire în cele două episcopii ale Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale Luna mai a acestui an 2018 este una a aniversărilor în Mitropolia noastră. Cu 10 ani în urmă – pe 8 mai Preasfințitul Părinte Siluan, pe 25 mai Preasfințitul Părinte Timotei – cele două episcopii atunci nou înființate își primeau păstorii. Episcopia Italiei primea primul ei păstor, care era atunci întronizat, după ce mai mulți ani Preasfințitul Siluan s‑a ocupat pastoral în mod direct de parohiile din Italia, care din 2007 au fost organizate în episcopie. Episcopia Spaniei și Portugaliei, înființată tot în 2007, primea de asemenea pe primul ei păstor, hirotonit și întronizat atunci la Madrid. Cei 10 ani de slujire ai episcopilor noștri, membri ai Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, au însemnat ani de dăruire, de jertfă, de lipsuri multe, dar și de multe bucurii și împliniri în slujirea necondiționată a turmei lui Hristos prezentă în cele trei țări ale Europei Meridionale.
Pe de o parte, slujirea Preasfințitului Părinte Siluan în mijlocul credincioșilor, parohiilor și mănăstirilor din Italia este marcată în toți acești ani de preocuparea continuă de a împărtăşi poporului lui Dumnezeu cea mai curată simţire creştină ortodoxă şi dorul de mântuire nemăsurat pentru acelaşipopor creştin ortodox. O perioadă binecuvântată de Dumnezeu pentru... Citeste articolul
Cuvânt la Învierea Domnului Precum în cea dintâi zi a creației când a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” și a fost lumină1, astăzi strălucește cu adevărat Lumina cea pururea fiitoare, fără de sfârșit, dar de data aceasta Dumnezeu‑Omul Însuși este Lumina, pe care o primim simbolic în noaptea Învierii și o dăm la rândul nostru și celor din jur. Cel Care, prin Învierea Sa, ne este temelia credinței noastre, ne dăruiește astăzi o viață nouă în Lumina Învierii Lui, se dăruiește pe Sine Însuși ca Lumină a vieții noastre și ca Viață a vieții noastre. Căci acesta este sensul jertfei Domnului Hristos pe Cruce care duce la Învierea Sa: o nouă viață, plină de Viața care nu se mai termină prin moarte, ci prin Paște, prin trecere la cele desăvârșite și nesfârșite. „Căci știm că, dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. Căci de aceea și suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi”, zice Sf. Apostol Pavel2. Dar ce înseamnă goi decât a nu fi îmbrăcați în Hristos, Cel întru Care am fost botezați. Căci așa ne poate găsi ziua Învierii, pe noi cei botezați, neîmbrăcați în Hristos, goi de Lumină, goi de fapte bune. Ne poate găsi de asemenea goi de noi înșine, pentru că rătăcind fără lumina Învierii, negăsind pe Cel întru Care ne‑am botezat, nu ne regăsim nici pe noi înșine, nu știm pentru ce trăim sau care este sensul vieții noastre. Frica de moarte ne stăpânește! Însă lumina Învierii din mormântul devenit Cer ne arată Viața, un nou început pe care îl pune Dumnezeu pentru noi și lumea întreagă, prin Noul Adam, Cel desăvârșit.
Putem spune că este începutul din nou al lumii. De aceea citim Evanghelia afară, înaintea porților bisericii, în care apoi intrăm ca într‑un nou rai, cetatea păcii, Ierusalimul cel de sus care ne așteaptă. Prin pomul Crucii din care Îl primim pe Fructul vieții, care este Hristos, viața noastră capătă un alt sens, cel al Vieții Lui. Iar prin Mormântul plin de lumina... Citeste articolul
Ne bucurăm astăzi de marele Praznic al Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ne-am pregătit 40 de zile pentru aceasta, încercând să ne apropiem cât mai mult cu inima de taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, pentru a-L putea primi fiecare dintre noi în viaţa şi în inimile noastre.
În jurul nostru şi în lumea întreagă, auzim astăzi prin intermediul mijloacelor de comunicare atât de prezente în viaţa de zi cu zi, de războaie şi de conflicte, la toate nivelurile vieţii umane. Fie între ţări, fie între grupuri, fie între vecini, fie în familii, fie între soţi, fie între fraţi, fie între părinţi şi... Citeste articolul
Fericit omul care-și cunoaște slăbiciunea, căci această cunoaștere se face pentru el temelia, rădăcina și începătura a tot binele.1 Astăzi vedem că e multă boală în jurul nostru, dar și în noi. Adesea suntem cu toții bolnavi trupește, dar mai cu seamă duhovnicește.
Nu mai știm cum să ne vindecăm sufletul de tot ceea ce-l chinuie, și întâi de toate de nepurtarea de grijă și de risipirea în care trăim. Și, mai mult, nu mai știm care sunt prioritățile în viața aceasta. De altfel, prioritățile nu mai sunt aceleași ca în trecut, căci lumea în care trăim s-a schimbat. Ne dăm seama că în cea mai mare parte a timpului acordăm... Citeste articolul
„Smerenia este veșmântul Dumnezeirii”1 Pogorându-Se din ceruri, Dumnezeu S-a făcut om și a luat asupră-Şi firea noastră, iar apoi S-a smerit până la a ne spăla picioarele, când în Joia dinaintea Patimii Sale S-a încins cu un ștergar și a spălat picioarele ucenicilor Săi. Prin acest gest de adâncă smerenie, ne-a iertat, ne-a spălat de toate. Hristos nu putea arăta o mai mare smerenie decât prin acest gest – căci într-adevăr picioarele sunt locul unde se adună toate murdăriile – punctul culminant al mărturisirii smereniei lui Dumnezeu dinaintea oamenilor. Să nu uităm niciodată aceasta.
Puțini oameni în zilele noastre înțeleg cine este Iisus Hristos. Mulți dintre noi Îl percep pe Dumnezeu ca pe o ființă îndepărtată, Care ne judecă, ne așteaptă la cotitură pentru a ne pedepsi. Mulți dintre noi nu par a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Fiul Său, Iisus Hristos, așa cum este El, blând, smerit, purtând toate ale noastre împreună cu noi. A suferit... Citeste articolul
Cuvânt la Învierea Domnului Venim spre taina noptii celei sfinte a Învierii Domnului după ce am trecut prin marea taină a suferinţei Lui, culminând cu răstignirea pe Cruce şi moartea. Gândindu-ne la Patimile şi Crucea Domnului, nu putem uita nici drumul până acolo făcut de El, Cel Unul din sânul Preasfintei Treimi, împlinind întru toate voia Tatălui ceresc. Iisus S-a identificat cu fiecare dintre cei în nevoi şi necazuri, precum şi în bucuriile vieţii, redând vederea la orbi, îndreptând pe cei gârbovi şi paralizaţi, iertând şi înviind sufleteşte pe cei biruiţi de păcate grele, înviind morţii, aducând fiecăruia bucurii dumnezeieşti, după care sufletul omului suferind şi singur tânjea. A adus lumină şi bucurie în inimile copiilor care Îl întâlneau, în inimile tinerilor care îşi începeau viaţa de familie, în casele şi vieţile celor păcătoşi, precum şi ale celor ce se considerau mai virtuoşi decât alţii, pe nimeni nu a uitat: pe cei săraci şi neînsemnaţi; pe cei bogaţi şi însemnaţi, dar singuri cu bogăţia lor; pe cei înţelepţi după lume, dar neştiutori de Dumnezeu; pe cei bolnavi şi deznădăjduiţi; pe cei văduvi şi orfani; pe cei flămânzi şi însetaţi de cuvântul lui Dumnezeu. A luminat sufletele celor care căutau desăvârşirea în Dumnezeu şi ale celor care căutau iubirea cea netrecătoare. În schimb S-a lăsat jignit, scuipat, bătut, batjocorit, provocat, luat în râs, ignorat, trădat, minţit, vândut, încoronat cu spini, bătut în cuie si răstignit, împuns cu suliţa, omorât, îngropat. Toate acestea pentru a lua asupra Lui toate ale noastre, precum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „că Hristos a murit pentru păcatele noastre...” (I Cor 15, 3).
Prin Cruce Dumnezeu Se apropie de noi, ni Se face cunoscut cum omul nu îsi putea închipui vreodată că Dumnezeu se va face. Se arată si ni Se descoperă smerit, jertfelnic si fără măsură de iubitor, atât de nemăsurat în iubirea Lui încât Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit stirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luând,... Citeste articolul
Cel care iubeşte pe Dumnezeu din toată fiinţa dobândeşte o „simţire de încredinţare desăvârşită a inimii" o inimă în care se transfigurează, în focul harului, mintea, puterea şi dorinţa1. Olivier Clement
Nu trăim astăzi într-o vreme de prigoană la propriu, dar cu toate acestea zi de zi suntem confruntaţi cu tot felul de încercări, din toate părţile, după cuvântul Evangheliei: «duşmanii omului vor fi casnicii lui»2; într-adevăr totul se pune împotrivă credinţei noastre şi împotriva a toate noi trebuie să ne mărturisim credinţa împrejurul... Citeste articolul
Darul cel dintâi al Naşterii lui Iisus Hristos este întâlnirea omului cu Dumnezeu faţă către faţă. Preasfânta Trei- me-Dumnezeu cercetează pe cel făcut după chipul şi asemănarea Sa! În El, Fiul, Îl vedem şi Îl întâlnim pe Părintele ceresc, precum Hristos Însuşi ne mărturiseşte: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14, 9). Tot prin Fiul Cel Unul-Născut ni se descoperă şi Duhul Sfânt, a Treia Persoană a Preasfintei Treimi, Care ne învaţă toate cele despre Hristos, ne face cunoscut şi luminează inima noastră pentru a-L primi şi cunoaşte pe Cel născut în grajdul animalelor: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(loan 15, 26). Pruncul Dumnezeiesc născut de Preacurata Fecioară Maria în sânul pământului – uitat de noi în peştera din Betleem şi ieslea necuvântătoarelor, ca într-un mormânt – ne deschide Cerul, adică Sânul lui Dumnezeu-Tatăl, leagăn de odihnă şi bucurie mântuitoare, prin iertare. Pentru ca Hristos – Pruncul să ne poată arăta calea spre a fi primiţi la sânul Părintelui, a trebuit ca mai înainte pământul să îl primească în sânul său şi să îl recunoască drept Darul dăruit de către Tatăl Cel Veşnic, dăruindu-Se însuşi pe Sine. Prin aceasta cunoaştem în Hristos dragostea neîndoielnică pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte, trimiţând pe Fiul Său ca Unul dintre noi, pentru ca El să ne facă asemenea Sieşi după har. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).
Hristos-Pruncul ne deschide Cerul pentru a ne primi cu cetele cereşti, noi doar peştera cu cele necuvântătoare! Hristos-Pruncul ne pune la Sânul Părintelui ceresc, noi îi pregătim grajdul şi ieslea! Hristos-Pruncul este primit de ostile îngereşti cu cântare de slavă, iar noi îl primim cu indiferenţă, egoism şi uitare! Hristos-Pruncul ne dăruieşte pietrele nestemate... Citeste articolul
Ne întrebăm adesea cum să ne definim în raport cu celălalt, unde şi cine ne-ar putea răspunde la această întrebare? Dumnezeu Însuşi, prin Fiul Său devenit Om, ne-a arătat calea. Ne-a descoperit un alt fel de a ne raporta la aproapele nostru: în dăruirea de sine. El ne arată că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică1.
Legătura cu celălalt îşi are izvorul în darul pe care Hristos ni l-a făcut prin El Însuşi. El, întreg, S-a dăruit nouă, luând asupră- Şi natura omenească şi păcatul nostru, moartea noastră, într-o totală dăruire de sine, iubindu-ne până la capăt. Noi nu putem trăi, la rândul nostru, această relaţie cu celălalt decât printr-o dăruire... Citeste articolul
Revista Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale ajunge acum la numărul 100. Între mijloacele folosite de Biserică astăzi pentru transmiterea credinţei şi a adevărului Evangheliei se numără şi cuvântul scris. Trăirile omului cu Dumnezeu, cu sine şi cu semenii, precum şi cu creaţia întreagă opera lui Dumnezeu Cel în Treime – se împărtăşesc celor din Biserică sau... Citeste articolul
(fragment din Scrisoarea Pastorală la Învierea Domnului 2015) Am petrecut cele 40 de zile ale Postului până la Intrarea Domnului în Ierusalim, apoi toate zilele Săptămânii care se încheie astăzi, ca într-un urcuş de înţelegere si trăire, Patimile cele purtătoare de dragoste pentru noi toţi, Moartea pe Cruce şi Învierea Lui. Mare şi binecuvântată este această Săptămână în care ne facem părtaşi lui Hristos, Cel ce suferinţele noastre, dar şi ura întreagă a omului, arătată prin loviri, scuipări, batjocură prin cuvintele de ocară, şi la urmă prin moarte, le poartă pe Crucea Sa. Le duce pe toate, Blând şi Smerit, fără să ceară dreptate Părintelui Ceresc, din contră, în locul răzbunării cerând iertare pentru cei care Îl răstigneau: „Părinte, iartă lor că nu ştiu ce fac” (Lc 23, 34). A primit moarte ruşinoasă, a primit a fi socotit cu cei nelegiuiţi, „atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, iar trecătorii Îl huleau, clătinând capetele... În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El" (Mt 27, 38-39 şi 44), dar dragostea şi mila Lui nu s-au clătinat. S-a făcut purtător al marii milostiviri a Părintelui Ceresc pentru noi, fiind El Însuşi Milostivirea vie, întrupată, dăruită de către Preasfânta Treime Însăşi omului îngenunchiat de păcat şi în consecinţă de moarte. S-a făcut pe Sine hrană cerească, „pâine a vieţii, ... care se pogoară din cer, aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu mai moare” (In 6, 48 şi 50), care hrăneşte, adapă, vindecă şi învie trupurile şi sufletele noastre cele rănite.
Am încercat să trăim în adâncul sufletului şi în acest Sfânt şi Mare Post şi în Săptămâna Patimilor şi să facem şi ale noastre Patimile Lui, interiorizând în acelaşi timp realitatea faptului că nu mai suntem singuri în toate încercările prin care trecem pe acest pământ, că viaţa noastră are sens în dragostea mult... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team