În primele veacuri...

„post” însemna „ajunare”: a nu gusta nimic toată ziua (=post negru) sau cel puțin până la ceasul 9 (=15h, moartea Domnului pe Cruce), când se mânca uscat (vegetal). Se postea astfel miercurea și vinerea, însă

niciodată sâmbăta și duminica (1) când se slujea Liturghie, la care Hristos Se împărtășește credincioșilor, care „câtă vreme au pe Mire cu ei, nu pot să postească” (Mc 2,19); mai târziu,

40 de zile (=„Păresimi” ) (2) de „post” (ca Domnul în pustie) s-au rânduit înaintea Paștilor. Așa s-a născut Postul Mare, care dura 8 săptămâni (ultima închinată Patimilor): de luni până vineri se postea (5 zile x 8 = 40), iar sâm-dum se slujea Liturghie, fără post, dar cu mâncare vegetală, care

Treptat...

– încreștinându-se Imperiul roman (sec. V-VI) și făcându-se pogorământ pentru mulțime – a asimilat noțiunea de „post” (ajunarea fiind lăsată celor mai nevoitori), încât „a posti” a devenit simplu „a mânca vegetal”; deci cele 40 de zile s-au putut număra consecutiv: 6 săpt. fără 2 zile + Săptămâna Patimilor lărgită = 7 săptămâni. Biserica a reținut ambele tradiții (fiecare să se nevoiască după măsura lui), încât

Astăzi...

Postul cuprinde 8 săptămâni: 1 fără carne („a brânzei”) (3)  + 7 de mâncare vegetală. Păresimile ca ajunare țin toată perioada (8 săpt. x 5 lun-vin); Păresimile vegetale („Postul mare” propriu-zis), doar cele 6 săpt. de mijloc: de la renunțarea la lactate („brânză”) până vineri înaintea Învierii lui Lazăr (=40 zile). În toată această perioadă nu se săvârșesc nunți.

Luni-vineri

sunt zile stricte de post (dacă se poate, ajunare până la 15h și mâncare uscată, fără untdelemn și vin) și de pocăință (nu se prăznuiesc sfinți, nu se țin zile de naștere, ospețe, pomeni (4)), și aliturgice (nu se slujește Liturghie (5), nici parastase). O zi excepțională este joia în care se săvârșește denia (6) Canonului mare de pocăință. Cine știe că în greacă „metania”=pocăință, sau cine numără 40 de zile înapoi (inclusiv), înțelege și mai mult!

Sâmbetele sunt de două feluri:

• de pomenire a celor adormiți (acum se fac parastase!), numite „Aliluia” (cântare folosită în slujbă); sunt patru: „moșii de iarnă” înaintea lăsatului sec de carne (corespunde cu „moșii de vară” dinaintea Rusaliilor), a 2-a, a 3-a și a 4-a din Post;
• comemorative, tot patru, în care prăznuim 1. pe Sfinții asceți, 2. minunea săvârșită de Mc. Teodor Tiron cu ajutorul colivei, 3. Acatistul Buneivestiri, 4. Învierea lui Lazăr.

Cele două tipuri nu se combină niciodată! Indicația din calendarele actuale (cum că în cele comemorative s-ar săvârși „pomenirea morților”) este eronată! În plus, dacă vreo sâmbătă Aliluia s-ar nimeri în 24-26 martie, se anulează în favoarea Buneivestiri.

Duminicile urmează două direcții:

• una tematică, cu două citiri de la Matei, despre milostenie (Înfricoșata Judecată) și post (Iertarea), resp. patru „de rând” de la Marcu, despre cum să ne lăsăm purtați către Hristos, ca slăbănogul, de cele patru virtuți (dum.2): lepădarea de sine (dum.3), rugăciunea și postul (dum.4), smerenia (dum.5)!
• una comemorativă: triumful icoanelor și al Ortodoxiei (787 și 843), resp. al isihasmului (Sf. Grigorie, sec. XIV); cinstirea Crucii la mijlocul Postului (7); două pilde complemetare de sfințenie: un drept fără prihană (Ioan Scărarul) și o fostă desfrânată (Maria Egipteanca).

Sâmbăta și duminica, așadar, nu se ajunează (se slujește Liturghie! A Sf. Ioan Gură-de-Aur ca de obicei, sau a Sf. Vasile cel Mare în dum.1-5 din Post=cele comemorative + Joia și Sâmbăta Mare) și este dezlegare la untdelemn și vin (pește doar la Bunavestire și Florii).
Iată câteva repere esențiale pentru a porni la drum în Postul Mare! Iar alăturat, o schiță pentru a le reține mai bine.

Despre Săptămâna Patimilor mai pe larg, va urma...

Ierom. Arsenie de la Malvialle

Note :

1. Can. 66ap., 18 Gangra (340), 55Trul (692).
2. Lat. „quadragesima” > fr. „carême”, it. „quaresima”, sp. „cuaresma”.
3. Miercurea și vinerea aceasta se pot mânca lactate =„harți fără carne” (unii mănâncă și pește, dar nu este firesc).
4. Can. 49-52 Laod (343); 52Trul (692).
5. Dar se pot păstra Sf. Taine din duminica precedentă („Daruri înaintesfințite”), existând o rânduială de împărtășire cu ele seara (dezvoltată excesiv), care însă nu este și nu trebuie numită Liturghie (cf. APOSTOLIA 13/2009).
6. „Denie”=„priveghere”, atunci când slujba de dimineață (=Utrenia) se săvârșește în seara/noaptea dinainte. Deci denia Canonului are loc miercuri seara spre noapte; la fel, denia Sâmbetei mari (Prohodul), în seara Vinerii mari etc.
7. Marchează și termenul celor 30 de zile înainte de Paști când se încheia în vechime înscrierea candidaților pentru Botezul de Paști, numiți de acum „cei pentru luminare”.