În primele veacuri...

„post” însemna „ajunare”: a nu gusta nimic toată ziua (=post negru) sau cel puţin până la ceasul 9 (=15h, moartea Domnului pe Cruce), când se mânca uscat (vegetal). Se postea astfel miercurea şi vinerea, însă

niciodată sâmbăta şi duminica (1) când se slujea Liturghie, la care Hristos Se împărtăşeşte credincioşilor, care „câtă vreme au pe Mire cu ei, nu pot să postească” (Mc 2,19); mai târziu,

40 de zile (=„Păresimi” ) (2) de „post” (ca Domnul în pustie) s-au rânduit înaintea Paştilor. Aşa s-a născut Postul Mare, care dura 8 săptămâni (ultima închinată Patimilor): de luni până vineri se postea (5 zile x 8 = 40), iar sâm-dum se slujea Liturghie, fără post, dar cu mâncare vegetală, care

Treptat...

– încreştinându-se Imperiul roman (sec. V-VI) şi făcându-se pogorământ pentru mulţime – a asimilat noţiunea de „post” (ajunarea fiind lăsată celor mai nevoitori), încât „a posti” a devenit simplu „a mânca vegetal”; deci cele 40 de zile s-au putut număra consecutiv: 6 săpt. fără 2 zile + Săptămâna Patimilor lărgită = 7 săptămâni. Biserica a reţinut ambele tradiţii (fiecare să se nevoiască după măsura lui), încât

Astăzi...

Postul cuprinde 8 săptămâni: 1 fără carne („a brânzei”) (3)  + 7 de mâncare vegetală. Păresimile ca ajunare ţin toată perioada (8 săpt. x 5 lun-vin); Păresimile vegetale („Postul mare” propriu-zis), doar cele 6 săpt. de mijloc: de la renunţarea la lactate („brânză”) până vineri înaintea Învierii lui Lazăr (=40 zile). În toată această perioadă nu se săvârşesc nunţi.

Luni-vineri

sunt zile stricte de post (dacă se poate, ajunare până la 15h şi mâncare uscată, fără untdelemn şi vin) şi de pocăinţă (nu se prăznuiesc sfinţi, nu se ţin zile de naştere, ospeţe, pomeni (4)), şi aliturgice (nu se slujeşte Liturghie (5), nici parastase). O zi excepţională este joia în care se săvârşeşte denia (6) Canonului mare de pocăinţă. Cine ştie că în greacă „metania”=pocăinţă, sau cine numără 40 de zile înapoi (inclusiv), înţelege şi mai mult!

Sâmbetele sunt de două feluri:

• de pomenire a celor adormiţi (acum se fac parastase!), numite „Aliluia” (cântare folosită în slujbă); sunt patru: „moşii de iarnă” înaintea lăsatului sec de carne (corespunde cu „moşii de vară” dinaintea Rusaliilor), a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Post;
• comemorative, tot patru, în care prăznuim 1. pe Sfinţii asceţi, 2. minunea săvârşită de Mc. Teodor Tiron cu ajutorul colivei, 3. Acatistul Buneivestiri, 4. Învierea lui Lazăr.

Cele două tipuri nu se combină niciodată! Indicaţia din calendarele actuale (cum că în cele comemorative s-ar săvârşi „pomenirea morţilor”) este eronată! În plus, dacă vreo sâmbătă Aliluia s-ar nimeri în 24-26 martie, se anulează în favoarea Buneivestiri.

Duminicile urmează două direcţii:

• una tematică, cu două citiri de la Matei, despre milostenie (Înfricoşata Judecată) şi post (Iertarea), resp. patru „de rând” de la Marcu, despre cum să ne lăsăm purtaţi către Hristos, ca slăbănogul, de cele patru virtuţi (dum.2): lepădarea de sine (dum.3), rugăciunea şi postul (dum.4), smerenia (dum.5)!
• una comemorativă: triumful icoanelor şi al Ortodoxiei (787 şi 843), resp. al isihasmului (Sf. Grigorie, sec. XIV); cinstirea Crucii la mijlocul Postului (7); două pilde complemetare de sfinţenie: un drept fără prihană (Ioan Scărarul) şi o fostă desfrânată (Maria Egipteanca).

Sâmbăta şi duminica, aşadar, nu se ajunează (se slujeşte Liturghie! A Sf. Ioan Gură-de-Aur ca de obicei, sau a Sf. Vasile cel Mare în dum.1-5 din Post=cele comemorative + Joia şi Sâmbăta Mare) şi este dezlegare la untdelemn şi vin (peşte doar la Bunavestire şi Florii).
Iată câteva repere esenţiale pentru a porni la drum în Postul Mare! Iar alăturat, o schiţă pentru a le reţine mai bine.

Despre Săptămâna Patimilor mai pe larg, va urma...

Ierom. Arsenie de la Malvialle

Note :

1. Can. 66ap., 18 Gangra (340), 55Trul (692).
2. Lat. „quadragesima” > fr. „carême”, it. „quaresima”, sp. „cuaresma”.
3. Miercurea şi vinerea aceasta se pot mânca lactate =„harţi fără carne” (unii mănâncă şi peşte, dar nu este firesc).
4. Can. 49-52 Laod (343); 52Trul (692).
5. Dar se pot păstra Sf. Taine din duminica precedentă („Daruri înaintesfinţite”), existând o rânduială de împărtăşire cu ele seara (dezvoltată excesiv), care însă nu este şi nu trebuie numită Liturghie (cf. APOSTOLIA 13/2009).
6. „Denie”=„priveghere”, atunci când slujba de dimineaţă (=Utrenia) se săvârşeşte în seara/noaptea dinainte. Deci denia Canonului are loc miercuri seara spre noapte; la fel, denia Sâmbetei mari (Prohodul), în seara Vinerii mari etc.
7. Marchează şi termenul celor 30 de zile înainte de Paşti când se încheia în vechime înscrierea candidaţilor pentru Botezul de Paşti, numiţi de acum „cei pentru luminare”.