Gânduri către tinerii noÅŸtri

Dragi tineri,

La aniversarea a patru ani de la înfiinÅ£area FrăÅ£iei Nepsis – Italia, aÅŸ vrea mai întâi să vă felicit pe toÅ£i cei care aÅ£i fost părtaÅŸi la prima noastră întâlnire de la Episcopie ÅŸi pe toÅ£i cei care v‑aÅ£i adăugat de atunci încoace acestui grup!

Multe lucruri frumoase s‑au întâmplat în aceÅŸti patru ani ÅŸi ele vor rămâne pentru totdeauna întipărite în inimile celor care le‑aÅ£i trăit...

Dar oare mi se pare doar mie sau observaÅ£i ÅŸi voi, privind în urmă, că entuziasmul vostru de atunci nu mai este acelaÅŸi?!... IniÅ£iativele voastre s‑au împuÅ£inat ÅŸi viaÅ£a voastră s‑a întors la „ale ei”, aÅŸa cum face „toată lumea”... Sau poate vă aÅŸteptaÅ£i să fim noi, Episcopia, cei care lansează ÅŸi propun toate iniÅ£iativele?!... Am ÅŸi făcut‑o un timp, însă interesul vostru s‑a diminuat treptat, în afara locurilor unde preotul ÅŸi/sau preoteasa s‑au îngrijit să vă adune în jurul unor proiecte...

Probabil că adevărul e undeva „la mijloc”, dar ceea ce trebuie să constatăm ÅŸi să admitem este că nici o iniÅ£iativă, oricât de frumoasă ar fi ea, nu poate funcÅ£iona de una singură!... Pe de altă parte, nu cred că vocaÅ£ia unei frăÅ£ii a tinerilor creÅŸtini trebuie să aibă ca prim ÅŸi unic scop organizarea de excursii ÅŸi de festivaluri, oricât de folositoare ÅŸi de frumoase ar fi ele... Am putut constata cu toÅ£ii că nu e suficient pentru a vă atrage ÅŸi a vă Å£ine împreună...

Aceasta înseamnă că, în ciuda tuturor iniÅ£iativelor ÅŸi eforturilor, CEVA lipseÅŸte... Åži acel „ceva” este de fapt ESENÅ¢IALUL, fără de care tot ce facem este lipsit de consistenÅ£ă ÅŸi mai ales de perspectivă. Acel „ceva” este de fapt „Cineva”, pe care lumea aceasta ÅŸi fiecare dintre noi, oricât de bine intenÅ£ionaÅ£i ÅŸi de creÅŸtini ne considerăm, avem tendinÅ£a să‑L pierdem din ecuaÅ£ia vieÅ£ii noastre personale, familiale, comunitare etc... El este Cel Care ne‑a spus: „Fără Mine nu puteÅ£i face nimic” (Ioan 15, 5) ÅŸi a mai spus: „Cine nu adună cu Mine risipeÅŸte” (Matei 12, 30).

De aceea, temelia pe care suntem chemaÅ£i să aÅŸezăm, nu doar FrăÅ£ia Nepsis, ci ÅŸi întreaga noastră viaÅ£ă, este Domnul Hristos – Piatra cea tare (I Corinteni 10, 4) pe care putem clădi cu nădejde prezentul ÅŸi viitorul nostru ÅŸi al obÅŸtii creÅŸtineÅŸti din care facem parte.

De aceea, vreau să vă pun la inimă, în această zi aniversară, ÅŸi să vă îndemn să‑L (re)aducem în centrul vieÅ£ii ÅŸi al atenÅ£iei noastre pe Hristos (ÅŸi NU pe noi!), pe Care să‑L rugăm să ne ajute să dăm sensul care lipseÅŸte vieÅ£ii noastre, FrăÅ£iei Nepsis, străduindu‑ne să nu‑L mai pierdem din ecuaÅ£ie, de acum înainte, în toate iniÅ£iativele noastre.

Pentru a‑L pune în centrul vieÅ£ii noastre pe Domnul Hristos, e nevoie să‑L cunoaÅŸtem mai bine ÅŸi să dezvoltăm o relaÅ£ie PERSONALÄ‚ cu El, pe care să o întreÅ£inem ca pe cea mai fidelă relaÅ£ie de „prietenie” pe care am avut‑o vreodată ÅŸi chiar mai mult... Adică să‑L căutăm zi de zi, cum facem cu cel mai bun prieten, dar nu la „telefon”, ci direct, cu gândul, pe reÅ£eaua inimii, a cărei folosire e gratuită, având „instalate” în noi, de la Botez, toate cele necesare ca ea să aibă o funcÅ£ionare perfectă... Apoi să ne hrănim zilnic nu doar cu mâncare pentru trup, ci ÅŸi cu mâncare pentru suflet, mai ales cu Cuvintele pe care ni le‑a lăsat prin SfinÅ£ii săi Apostoli în cele patru Evanghelii. Să citim, de exemplu, în această perioadă a postului Crăciunului, la începutul Evangheliei de la Matei ÅŸi de la Luca, cele ce aceÅŸtia ne spun despre naÅŸterea Domnului Hristos. Să căutăm ÅŸi să învăÅ£ăm colinde care vestesc NaÅŸterea Domnului, nu atât după înregistrările din comerÅ£, cât pe cele cântate de bunicile ÅŸi de părinÅ£ii noÅŸtri, aÅŸa cum s‑au păstrat ÅŸi ni s‑au transmis de înaintaÅŸii noÅŸtri, peste veacuri. Åži astfel să devenim ÅŸi noi vestitori ai NaÅŸterii Domnului pentru cei din jurul nostru. Să ne pregătim cămara sufletului, curăÅ£ind‑o prin spovedanie ÅŸi post (după putinÅ£ă), pentru a putea să‑L primim pe Pruncul Hristos, Trup ÅŸi Sânge, ca într‑o iesle călduroasă ÅŸi curată, în ziua de Crăciun.

Apoi, bucuria noastră ÅŸi pregătirile pentru Crăciun să nu se limiteze doar la „noi ÅŸi la ai noÅŸtri”, ci din cele care ne prisosesc – haine, jucării, mâncare – să pregătim ÅŸi să dăm ÅŸi celor lipsiÅ£i ÅŸi săraci. Căci Dumnezeu ÎnsuÅŸi le va primi ÅŸi le va privi precum a privit darurile aduse Lui de către păstori ÅŸi de către magi... Åži din aceasta să ne facem un obicei pe care să nu‑l mai părăsim niciodată. Astfel, viaÅ£a noastră de creÅŸtini nu va consta doar într‑un certificat de botez sau într‑un afiÅŸ frumos, pus pe perete, ci va fi un izvor de fapte bune ÅŸi plăcute lui Dumnezeu, care ne vor aduce multă bucurie ÅŸi binecuvântare.

Aceste câteva exemple sunt hărăzite să vă dea măsura cea de toată vremea a vieÅ£ii voastre de tineri creÅŸtini, de care să nu vă aflaÅ£i ruÅŸinaÅ£i, având mai puÅ£ină râvnă ÅŸi zel pentru Dumnezeu decât au suporterii (tifosi) pentru echipa pe care o susÅ£in, deÅŸi aceasta nu‑i învaÅ£ă ÅŸi nu‑i ajută nici să‑i ierte pe cei ce le greÅŸesc, nici să aibă nădejde că vor merge în Rai ÅŸi credinÅ£ă că îi vor întâlni pe Dumnezeu ÅŸi pe sfinÅ£ii Săi după moarte, ÅŸi nici puterea de a‑i iubi pe toÅ£i oamenii, chiar ÅŸi pe cei ce le fac rău...

AÅŸadar, nu uitaÅ£i că fericirea ÅŸi împlinirea voastră depind de atenÅ£ia ÅŸi de locul pe care le acordaÅ£i în viaÅ£a voastră ESENÅ¢IALULUI, adică Domnului Hristos Cel Care este cu noi „în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacurilor” (Matei 28, 20).

Astfel făcând, veÅ£i fi fericiÅ£i ÅŸi îi veÅ£i ferici ÅŸi pe părinÅ£ii voÅŸtri ÅŸi, mai ales, veÅ£i da SENS vieÅ£ii voastre de acum, sens care să nu se limiteze doar la împlinirea profesională ÅŸi materială, omenească, ci care să vă ajute să treceÅ£i peste numeroasele greutăÅ£i care vă stau în cale, deschizându‑vă o perspectivă fără de sfârÅŸit, alături de Cel Care a biruit suferinÅ£a ÅŸi moartea ÅŸi Care ne aÅŸteaptă să ne bucurăm împreună cu El de frumuseÅ£ile de nedescris ale ÎmpărăÅ£iei cerurilor.

Urându‑vă tuturor să aveÅ£i parte de această bucurie încă de pe acum, vă felicit încă o dată cu ocazia aniversării pe care o sărbătorim astăzi, rugând pe Domnul Hristos, pe Preacurata Sa Maică, pe Sfântul nostru drag Nicolae, pe sfinÅ£ii Neagoe Basarab, PotiÅ£iu din Dacia ÅŸi Nicolae Pelerinul de la Trani, ocrotitorii voÅŸtri, să vă fie împreună‑călători pe calea vieÅ£ii, ferindu‑vă de primejdii vătămătoare de suflet ÅŸi de trup, ÅŸi să vă călăuzească până la sfârÅŸitul cel fericit pe care Tatăl nostru cel Ceresc l‑a rânduit pentru noi de la Botez!

Cu părintească binecuvântare, al vostru părinte ÅŸi frate mai mare,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,
La prăznuirea celui între sfinÅ£i Părintele nostru Nicolae,
arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni – Roma, 6 decembrie, 2012