Cuvânt la Nașterea Domnului

Fiecare dintre noi avem felul nostru de a ne raporta la sărbătoarea Crăciunului. Cunoaștem, trăim și iubim în felul nostru și în funcție de starea duhovnicească în care ne aflăm. Dumnezeu, însă, „este același ieri, astăzi și în veci” (Evrei 13, 8). El ne iubește cu aceeași intensitate pe fiecare, ca și cum am fi singuri în tot universul, ne împărtășește aceeași binecuvântare tuturor și ne adresează aceeași chemare: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11, 28). Omul își găsește odihna doar atunci când sufletul său se umple de pace și nu de orice pace, ci de pacea care vine de sus, din cer, pace pe care o cerem să se sălășluiască între noi la fiecare slujbă pe care o săvârșim în biserică, pacea lui Dumnezeu care se revarsă peste întreaga creație: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună învoire” (Lc. 2, 14). Cu acest imn al bucuriei i‑au întâmpinat îngerii pe păstori când le‑au anunțat nașterea Mântuitorului. Domnul nostru Iisus Hristos, prin nașterea și jertfa Lui, a adus pace, o pace duhovnicească pe care nimeni nu o poate răspândi decât numai Dumnezeu. „Pace vă las vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (In. 14, 27) ne spune Domnul. El ne dă o altfel de pace, o pace care izvorăște din Dumnezeu Care este izvor de iubire. El s‑a făcut om pentru noi, El s‑a căit de păcatul făcut de Adam în rai, ca noi, la rându‑ne, să ne împăcăm cu El, cu semenii noștri și cu noi înșine. Această pace o găsim și o păstrăm doar rămânând în Biserică. În Biserică ne regăsim pe noi înșine, ne regăsim unii pe alții și Îl găsim pe Dumnezeu. În Biserică ne venim în fire recunoscându‑L pe Dumnezeu ca Tată, iar El recunoscându‑ne pe noi ca fii: „Eu am zis: dumnezei sunteți și fiii Celui Prea Înalt toți” (Ps. 81, 6), grăiește psalmistul David. Aici, în Biserică, simțim că Hristos trăiește în fiecare dintre noi și că El ne împărtășește și ne descoperă adevărata fire umană, pentru că El este adevăratul prototip al omului.

Creșterea noastră cu Hristos și în Hristos este ceea ce ne împlinește și ceea ce ne dă bucuria vieții, bucurie de care ne putem împărtăși încă din această viață și care va fi deplină în ceruri, atunci când vom trăi bucuria revederii lui Dumnezeu.

Cu toții ne dorim fericirea, dorim să avem pace sufletească și bucurie în inimile noastre. De aceea, mai ales acum, la ceas de praznic, ne trimitem unii altora felicitări și urări de tot binele. Însă câți dintre noi suntem conștienți că ele nu se pot împlini decât dacă le cerem de la Dumnezeu și că darul vine de la Dumnezeu? Căci spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s‑a dat lui din cer” (Ioan 3, 27). Poate că unii ne întrebăm ce‑ar trebui să facem mai mult pentru a‑L simți pe Dumnezeu pururea lângă noi și pentru ca El să ne dăruiască mereu darurile cele cerești pe care le dorim și după care tânjim? Răspunsul îl cunoaștem cu toții și, în măsura în care suntem sinceri cu noi înșine, știm și ceea ce trebuie să facem. Desigur, este nevoie ca să ne lepădăm de cele trupești, după cum ne învață Sf. Ap. Pavel: „Drept aceea, omorâți mădularele voastre, cele pământești: desfrânarea, necurățenia, patima, pofta rea, lăcomia care este închinare la idoli…” (Coloseni 3, 5‑6), și să căutăm neîncetat cele cerești și dumnezeiești. Pentru aceasta S‑a născut Hristos, să ne arate tuturor cum anume să murim păcatului, cum să ne luptăm cu ispitele și ce să facem pentru a ne naște în Împărăția Cerurilor. Hristos S‑a născut, dragii mei, S‑a făcut asemenea nouă pentru a ne arăta calea, ca și noi să ne naștem odată cu El și odată născuți din nou, să ne facă fii ai lui Dumnezeu „celor câți L‑au primit (pe Hristos), care cred în Numele Lui, le‑a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s‑au născut” (Ioan 1, 12‑13). Iată de ce El vine continuu și dorește să se nască în peștera cea întunecoasă și răcoroasă a inimilor noastre, unde reaprinde focul iubirii dumnezeiești celei veșnice care ne face și pe noi veșnici. El ne arată mereu calea și ca un frate ne și conduce pe această cale, ba mai mult, se și jertfește pentru a ne scăpa viața, iar în cele din urmă moare pentru ca noi să murim păcatului și învie pentru ca noi să viem dreptății. Vă doresc din toată inima să trăiți Nașterea lui Hristos ca nașterea voastră, a fiecăruia în parte și să vă întăriți în credința în „Însuși Domnul nostru Iisus Hristos și Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne‑a iubit pe noi și ne‑a dat prin har veșnică mângâiere și bună nădejde, (El) să mângâie inimile voastre și să ne întărească la tot lucrul și cuvântul bun” (2 Tesaloniceni 2, 16‑17).

Sărbători cu bucurie și un an nou binecuvântat !

La mulți ani!

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† Episcopul TIMOTEI al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei