Sfântul Konrad patronul orașului Konstanz

Konrad provenea din familia ducilor de Altdorf și s‑a născut în jurul anului 900. El a fost fiul ducelui Heinrich de Altdorf (astăzi localitatea Weingarten din landul german Baden‑Württemberg). Numele lui, tradus din germana veche, înseamnă „sfetnic priceput”. Părinții săi, oameni cu frică de Dumnezeu, l‑au încredințat pe Konrad episcopului Nothing, pentru a primi o educație aleasă. Întrucât ura arta războiului, Konrad s‑a hotărât să‑și dedice cu totul viața lui Dumnezeu, alegând o carieră ecleziastică. Sub îndrumarea episcopului Nothing, Konrad a studiat la școala catedralei din Konstanz și nu la mănăstirea St. Gallen, așa cum fusese afirmat de către istoriografia mai veche (HH, art. Konrad von Konstanz, în: LThK 6 (1997), p. 416). 

Fiindcă acumulase multe cunoștințe și era plin de virtuți, episcopul Nothing nu l‑a lăsat să plece de lângă el după hirotonia întru preot, numindu‑l ecleziarhul bisericii episcopale din Konstanz. La scurt timp însă episcopul Nothing a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat de către episcopul de Augsburg, Ulrich. Astfel, Konrad a fost ales episcop de Konstanz în anul 934, fiind hirotonit episcop de către episcopul Ulrich, de care‑l va lega o strânsă prietenie toată viața. 

Deși a fost mereu în preajma regelui Otto I (+973), Konrad n‑a luat parte la viața politică a Regatului (devenit, din 964, Imperiu). După părerea unora, în viața politică Konrad a fost pus în umbră de prietenul său Ulrich. Totuși, el a participat la încoronarea lui Otto I ca împărat la Roma, alături de Sf. Ulrich și de alți episcopi și reprezentanți ai curții imperiale.

Ctitor de biserici și mănăstiri

Dacă n‑a luat activ parte la viața politică, Konrad s‑a remarcat printr‑o activitate prodigioasă în plan arhitectonic. Mai multe biserici ridicate în această perioadă au fost construite la inițiativa lui. De asemenea, a mai construit și mănăstiri, multe dintre ele fiind ridicate din averea sa personală. Episcopul Konrad a vizitat de mai multe ori Roma, „Orașul etern”, fiind preocupat să ridice mai multe biserici în Konstanz după modelul bisericilor patriarhale din Roma. De asemenea, el a întreprins mai multe călătorii în Å¢ara Sfântă, aducând chiar o bucățică din lemnul Sf. Cruci. Oriunde călătorea, Konrad era preocupat să primească sfinte moaște, pentru a‑și transforma orașul într‑un important centru de pelerinaj. Între bisericile construite de Konrad se numără Rotonda Sf. Maurițiu, biserica Sf. Ioan Botezătorul, a Sf. Laurențiu și cea închinată Sf. Ap. Pavel. Vrând să‑i facă pe pelerini să se simtă mai aproape de Å¢ara Sfântă, Konrad a construit biserica Sf. Maurițiu după modelul bisericii Sf. Mormânt din Ierusalim (Thomas Zotz, art. Konrad I, în: BBKL 4 (1992), p. 280). După unii cercetători, biserica Sf. Maurițiu avea pentru Konrad și un simbolism politic, deoarece Sf. Maurițiu, alături de Sf. Laurențiu, a fost ales patronul Imperiului romano‑german din perioada ottoniană. 

Konrad a ridicat și un spital la Stadelhofen, ducând acolo bucățica din lemnul Sfintei Cruci. Prin adăpostirea lemnului crucii aici, localitatea a primit numele de Crucelin (Crucis Lugnum), mai apoi Crucelingen sau Creuzlingen, astăzi fiind cel mai mare oraș elvețian de la lacul Konstanz, cu numele Kreuzlingen.

Legăturile cu mănăstirile din St. Gallen și Einsiedeln

Episcopul Konrad a avut legături foarte strânse cu mănăstirea din St. Gallen, așa cum reiese din lucrarea călugărului Ekkenhard intitulată: Casus sancti Galli. Se pare că la cererea împăratului Otto I, episcopul a făcut o vizită canonică mănăstirii, în urma unei plângeri făcute împotriva abatelui. Ca rezultat al vizitei, Konrad a dat o recomandare pozitivă mănăstirii, el devenind mai apoi un susținător și binefăcător al acesteia (Johannes Duft, Bischof Konrad und St. Gallen, în: Johannes Duft, Die Abtei St. Gallen. Beiträge zur Kenntnis ihrer Persönlichkeiten, Sigmaringen 1991, p. 201‑202).

În anul 948 abatele Eberhard al mănăstirii Einsiedeln (astăzi cea mai mare mănăstire benedictină de pe teritoriul Elveției) l‑a chemat pe episcopul Konrad (teritoriul aparținea canonic episcopiei de Konstanz) să sfințească biserica mănăstirii. Konrad a sfințit‑o împreună cu prietenul său, episcopul Ulrich de Augsburg. Acolo a avut loc o minune pe care episcopul Konrad i‑a povestit‑o papei Leon al VIII‑lea, cu ocazia încoronării lui Otto ca împărat la Roma, în anul 964. Potrivit acestei tradiții, biserica ar fi fost sfințită de către un înger, motiv pentru care în fiecare an călugării mănăstirii prăznuiesc acest eveniment la data de 14 septembrie.

Episcopul Konrad a rămas în istoria episcopiei de Konstanz ca un bun organizator și administrator priceput, dar și ca episcop evlavios și milostiv. Unii spun că a avut și darul înainte‑vederii. O legendă relatează faptul că într‑o zi de Paști, în timpul Sf. Liturghii, i‑a căzut un păianjen în Sf. Potir. El a consumat Sfintele Daruri, iar în timpul prânzului păianjenul i‑a ieșit din gură, nevătămat. De aceea, în iconografie el este uneori reprezentat ținând în mână un potir și cu un păianjen.

Patron al fostei episcopii de Konstanz

După 40 de ani de activitate în fruntea episcopiei din Konstanz, cea mai mare din nordul Alpilor în Evul Mediu, Konrad a trecut la cele veșnice la data de 26 noiembrie 975 la Konstanz și a fost îngropat în capela Sf. Maurițiu. În anul 1089 moaștele sale au fost mutate în noua catedrală construită în oraș. Câțiva ani mai târziu episcopul Ulrich I, constatând cinstirea care se aducea predecesorului său, i‑a cerut călugărului Udalschalk să scrie viața acestuia. Astfel, în jurul anului 1120 călugărul Udalschalk a scris biografia dedicată Sf. Konrad, cu titlul: Vita Chuonradi Constantiensis episcopi. Probabil, episcopul Ulrich I a cerut redactarea vieții acestuia, pentru a o prezenta la Roma în vederea recunoașterii vieții sfinte a episcopului. Astfel, episcopul Konrad a fost canonizat oficial de către primul conciliu de la Lateran, ținut în anul 1123.

Întrucât a trăit înainte de Marea Schismă, sfântul episcop Konrad este pomenit în fiecare an și de către ortodocși la data morții sale, 26 noiembrie. Din secolul al XII‑lea, Sf. Konrad a fost cinstit ca patron al Episcopiei de Konstanz, alături de Sf. Fecioară Maria și de Sf. Pelagius, până la desființarea episcopiei în anul 1821. În același an a fost înființată Arhiepiscopia Catolică de Freiburg, Sf. Konrad fiind socotit unul dintre patronii acesteia. Până în ziua de azi creștinii din zona lacului Konstanz (Bodensee) îl cinstesc pe Sf. Konrad, iar la manifestările organizate anual în noiembrie, în cinstea lui, participă un episcop catolic.