În perioada 11‑18 august 2012, la seminarul teologic liceal ortodox „Veniamin Costachi” de lângă mănăstirea Neamț s‑a desfășurat festivalul Syndesmos cu tema „Profeți pentru timpul nostru”. Festivalul a reunit tineri ortodocși din lumea largă: România, Grecia, Rusia, Bielorusia, Franța, Germania, Anglia, Finlanda, Liban. Pe ultima sută de metri ni s‑a alăturat un grup de catolici francezi, majoritar bretoni, foarte tineri și entuziaști, încântați să descopere ortodoxia și zona Neamțului.

Am avut bucuria să‑i avem alături de noi pe Înaltpreasfințitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, pe Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, gazda noastră, pe Maica Siluana de la Centrul de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași, pe părintele Christophe D’Aloisio din Bruxelles, președintele Syndesmos, pe părintele Peter Sonntag din Germania și pe domnul Alexis Obolensky, pictor și sculptor francez de origine rusă. Fiecare ne‑a împărtășit câte ceva despre profeți: din Vechiul Testament, din Noul Testament, din secolul trecut și din prezentul nostru. De asemenea, părintele Nicodim Petre de la Iași ne‑a vorbit despre ASCOR și despre misiunea de îndrumător al tinerilor în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

O zi obișnuită de festival începea cu rugăciunea de dimineață, la care fiecare citea sau cânta ceva în limba maternă. Urmau conferințe sau vizita mănăstirilor din zonă. Seara aveam vecernie sau rugăciunea de seară. Festivalul a avut și o seară culturală, unde participanții au prezentat ceva din țara lor: cântece, dansuri, mâncăruri sau jocuri.

După feed‑back‑ul multor participanți și după părerea mea, au fost trei momente forte ale festivalului: participarea la liturghia de Adormirea Maicii Domnului la mânăstirea Văratec, invitați de Înaltpreasfințitul Teofan, excursia la mănăstirile Humor, Voroneț, Probota și, last but not least, liturghia cu Înaltpreasfințitul Iosif. Nu am fost pregătiți pentru această liturghie, parcă am fost luați din oală, dar Domnul a plinit acolo unde noi eram nepregătiți, așa cum face El mereu! Cred că a văzut entuziasmul nostru. A fost una dintre cele mai frumoase liturghii la care am participat. Toți s‑au implicat, ori cu un cântec, ori cu o rugăciune. Omul cel mai solicitat a fost Georges, din Liban, intermediar între altar și strană, cel care a cântat nu doar în limba lui, ci și în greacă, rusă, finlandeză, română. Cu alte cuvinte, a cântat în limbile tuturor participanților la festival. Nici el nu știa că știe toate aceste limbi. Parcă a fost Pogorârea Sfântului Duh, troparul pe care l‑am și cântat atunci. Pentru mine, sărbătoarea aceasta este prin esență sărbătoarea misiunii, sărbătoarea de unde începe misiunea apostolilor. După liturghie, mulți au spus că au simțit că a fost ca o noapte de Înviere, iar agapa de după, ca una din dimineața de Paști sau ca o nuntă: am intrat în sala de mese și, în două minute, mesele inițial instalate pentru patru persoane au fost unite și au format o masă mare, cu mai multe brațe în care toți se raportează la centru.

Așa am ajuns la esența Syndesmos. Pentru a vorbi despre ea, trebuie să vă spun cum a început pentru mine aventura Syndesmos și ce etape a inclus, știut fiind că mărturia fiecăruia este importantă.

De la frumusețea care doare, la Frumusețea care va mântui lumea

La congresul Nepsis de la Paris din 2009, Înaltpreasfințitul Iosif a menționat că în Occident există și alte mișcări, asociații ale tinerilor ortodocși, precum Syndesmos. Câteva luni mai târziu participam la primul eveniment Syndesmos, un week‑end la Bruxelles (februarie 2010) cu tema „Martori ai lui Hristos astăzi” („Witnesses of Christ today”). După acest week‑end am scris următorul lucru:

Syndesmos. Frumusețea. Dorul (februarie 2010).
Am trăit la evenimentul Syndesmos de la Bruxelles bucuria întâlnirii unor oameni minunați, bucuria unei vecernii și a unor rugăciuni de seară în toate limbile celor prezenți (engleză, franceză, slavonă, greacă, română, finlandeză, poloneză, maghiară) pe care nu le‑aș da pentru nimic în lume și care aș fi vrut pur și simplu să nu se mai termine! Åži totuși, bucuria a fost urmată de tristețe pentru că am simțit acut că frumusețea doare. Doare pentru că am văzut‑o și am simțit că nu e a mea, nu îmi aparține; pentru că lângă ea mi‑am văzut urâciunea și întunecimea; pentru că am întrezărit‑o și între‑simțit‑o; pentru că mi‑am dat seama că nu o merit.
Dar dincolo de durere e nădejde. Cred că o voi vedea într‑o bună zi în întregime. Altfel nimic nu ar avea sens. „Frumusețea va mântui lumea”, a scris Dostoievski. Frumusețea este oare Hristos? Asta simt acum, în timp ce scriu; restul e rugăciune. Åži un dor arzător.

Un an mai târziu, în 2011, am mers la un alt eveniment Syndesmos. Am vrut să retrăiesc acea bucurie. Iar festivalul s‑a numit chiar „Bucurie veșnică” („Joy everlasting”) și s‑a petrecut la Saint Maurin, în Franța. Acolo pur și simplu m‑a năpădit bucuria! De unde? Din frumusețe și din mai ce? Din ceva ce împărtășesc și exprimă, sub o formă sau alta, cei care participă la evenimentele Syndesmos: unitatea. Ceea ce trăiesc participanții la festivalurile Syndesmos și mărturisesc este unitatea credinței.

După Bruxelles și Saint Maurin, etapa următoare a venit foarte natural pentru mine: să organizez un festival în țara în care m‑am născut, pentru ca și alții să guste din frumusețea și bucuria de care am avut eu parte. Pentru că primim ca să dăruim.

Din culisele festivalului de la Neamț: ideea festivalului în România îmi aparține, alegerea locației îi aparține lui Bogdan Grecu, ajutor prețios la fața locului, tema a fost propusă de Jean Rehbinder, organizatorul festivalului Syndesmos din 2011, afișul a fost făcut de Katerina Klyuzko din Ucraina, participantă la festivalul din 2011, și de către fratele ei, Vladimir. Au fost multe persoane care ne‑au ajutat în organizarea festivalului și le mulțumesc mult. Am ținut să menționez aceste lucruri pentru că ele sunt un exemplu viu despre biserica pe care o formăm împreună. Avem nevoie unii de alții. Împreună mărturisim frumusețea credinței care ne unește.