Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 8 Octombrie 2012 Ora: 15:14

Syndesmos – Festivalul de la Neamţ – august 2012

Profeţi pentru timpul nostru

Ce este Syndesmos?

„Syndesmos” este un cuvânt grecesc care înseamnă „legătură”. A fost ales dintr‑o epistolă a Sfântului Apostol Pavel: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii” (Ef. 4, 3) pentru a desemna Frăţia mondială a tinerilor ortodocşi (www.syndesmos.org).
Syndesmos s‑a născut oficial în 1953 în Franţa, dar naşterea sa a fost urmarea firească a unor întâlniri panortodoxe care au avut loc între anii 1923 şi 1953. La temelia Syndesmos stă entuziasmul unor tineri (din ţări majoritar ortodoxe) de origine rusă, greacă, arabă etc., pe care împrejurări istorice i‑au unit în altă ţară decât a lor. Întâlnirea celuilalt după secole de izolare, de necomunicare între bisericile ortodoxe din lumea întreagă a fost un moment de mare bucurie. Aceşti tineri au înţeles atunci că Ortodoxia îi uneşte, că Biserica are nevoie de ei, de mărturia şi de misiunea lor.
Primul editorial Syndesmos este semnat de cunoscutul teolog Paul Evdokimov: http://jean.square7.ch/wolfcms/public/SyndesmosTexts/Text_84%20Editorial,%20Paul%20Evdokimov,%201953.pdf

Syndesmos – Festivalul de la Neamţ – august 2012

În perioada 11‑18 august 2012, la seminarul teologic liceal ortodox „Veniamin Costachi” de lângă mănăstirea Neamţ s‑a desfăşurat festivalul Syndesmos cu tema „Profeţi pentru timpul nostru”. Festivalul a reunit tineri ortodocşi din lumea largă: România, Grecia, Rusia, Bielorusia, Franţa, Germania, Anglia, Finlanda, Liban. Pe ultima sută de metri ni s‑a alăturat un grup de catolici francezi, majoritar bretoni, foarte tineri şi entuziaşti, încântaţi să descopere ortodoxia şi zona Neamţului.

Am avut bucuria să‑i avem alături de noi pe Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, pe Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, gazda noastră, pe Maica Siluana de la Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Iaşi, pe părintele Christophe D’Aloisio din Bruxelles, preşedintele Syndesmos, pe părintele Peter Sonntag din Germania şi pe domnul Alexis Obolensky, pictor şi sculptor francez de origine rusă. Fiecare ne‑a împărtăşit câte ceva despre profeţi: din Vechiul Testament, din Noul Testament, din secolul trecut şi din prezentul nostru. De asemenea, părintele Nicodim Petre de la Iași ne‑a vorbit despre ASCOR și despre misiunea de îndrumător al tinerilor în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

O zi obişnuită de festival începea cu rugăciunea de dimineaţă, la care fiecare citea sau cânta ceva în limba maternă. Urmau conferinţe sau vizita mănăstirilor din zonă. Seara aveam vecernie sau rugăciunea de seară. Festivalul a avut şi o seară culturală, unde participanţii au prezentat ceva din ţara lor: cântece, dansuri, mâncăruri sau jocuri.

După feed‑back‑ul multor participanţi şi după părerea mea, au fost trei momente forte ale festivalului: participarea la liturghia de Adormirea Maicii Domnului la mânăstirea Văratec, invitaţi de Înaltpreasfinţitul Teofan, excursia la mănăstirile Humor, Voroneţ, Probota şi, last but not least, liturghia cu Înaltpreasfinţitul Iosif. Nu am fost pregătiţi pentru această liturghie, parcă am fost luaţi din oală, dar Domnul a plinit acolo unde noi eram nepregătiţi, aşa cum face El mereu! Cred că a văzut entuziasmul nostru. A fost una dintre cele mai frumoase liturghii la care am participat. Toţi s‑au implicat, ori cu un cântec, ori cu o rugăciune. Omul cel mai solicitat a fost Georges, din Liban, intermediar între altar şi strană, cel care a cântat nu doar în limba lui, ci şi în greacă, rusă, finlandeză, română. Cu alte cuvinte, a cântat în limbile tuturor participanţilor la festival. Nici el nu ştia că ştie toate aceste limbi. Parcă a fost Pogorârea Sfântului Duh, troparul pe care l‑am şi cântat atunci. Pentru mine, sărbătoarea aceasta este prin esenţă sărbătoarea misiunii, sărbătoarea de unde începe misiunea apostolilor. După liturghie, mulţi au spus că au simţit că a fost ca o noapte de Înviere, iar agapa de după, ca una din dimineaţa de Paşti sau ca o nuntă: am intrat în sala de mese şi, în două minute, mesele iniţial instalate pentru patru persoane au fost unite şi au format o masă mare, cu mai multe braţe în care toţi se raportează la centru.

Aşa am ajuns la esenţa Syndesmos. Pentru a vorbi despre ea, trebuie să vă spun cum a început pentru mine aventura Syndesmos şi ce etape a inclus, ştiut fiind că mărturia fiecăruia este importantă.

De la frumuseţea care doare, la Frumuseţea care va mântui lumea

La congresul Nepsis de la Paris din 2009, Înaltpreasfinţitul Iosif a menţionat că în Occident există şi alte mişcări, asociaţii ale tinerilor ortodocşi, precum Syndesmos. Câteva luni mai târziu participam la primul eveniment Syndesmos, un week‑end la Bruxelles (februarie 2010) cu tema „Martori ai lui Hristos astăzi” („Witnesses of Christ today”). După acest week‑end am scris următorul lucru:

Syndesmos. Frumuseţea. Dorul (februarie 2010).
Am trăit la evenimentul Syndesmos de la Bruxelles bucuria întâlnirii unor oameni minunaţi, bucuria unei vecernii şi a unor rugăciuni de seară în toate limbile celor prezenţi (engleză, franceză, slavonă, greacă, română, finlandeză, poloneză, maghiară) pe care nu le‑aş da pentru nimic în lume şi care aş fi vrut pur şi simplu să nu se mai termine! Şi totuşi, bucuria a fost urmată de tristeţe pentru că am simţit acut că frumuseţea doare. Doare pentru că am văzut‑o şi am simţit că nu e a mea, nu îmi aparţine; pentru că lângă ea mi‑am văzut urâciunea şi întunecimea; pentru că am întrezărit‑o şi între‑simţit‑o; pentru că mi‑am dat seama că nu o merit.
Dar dincolo de durere e nădejde. Cred că o voi vedea într‑o bună zi în întregime. Altfel nimic nu ar avea sens. „Frumuseţea va mântui lumea”, a scris Dostoievski. Frumuseţea este oare Hristos? Asta simt acum, în timp ce scriu; restul e rugăciune. Şi un dor arzător.

Un an mai târziu, în 2011, am mers la un alt eveniment Syndesmos. Am vrut să retrăiesc acea bucurie. Iar festivalul s‑a numit chiar „Bucurie veşnică” („Joy everlasting”) şi s‑a petrecut la Saint Maurin, în Franţa. Acolo pur şi simplu m‑a năpădit bucuria! De unde? Din frumuseţe şi din mai ce? Din ceva ce împărtăşesc şi exprimă, sub o formă sau alta, cei care participă la evenimentele Syndesmos: unitatea. Ceea ce trăiesc participanţii la festivalurile Syndesmos şi mărturisesc este unitatea credinţei.

După Bruxelles şi Saint Maurin, etapa următoare a venit foarte natural pentru mine: să organizez un festival în ţara în care m‑am născut, pentru ca şi alţii să guste din frumuseţea şi bucuria de care am avut eu parte. Pentru că primim ca să dăruim.

Din culisele festivalului de la Neamţ: ideea festivalului în România îmi aparţine, alegerea locaţiei îi aparţine lui Bogdan Grecu, ajutor preţios la faţa locului, tema a fost propusă de Jean Rehbinder, organizatorul festivalului Syndesmos din 2011, afişul a fost făcut de Katerina Klyuzko din Ucraina, participantă la festivalul din 2011, şi de către fratele ei, Vladimir. Au fost multe persoane care ne‑au ajutat în organizarea festivalului şi le mulţumesc mult. Am ţinut să menţionez aceste lucruri pentru că ele sunt un exemplu viu despre biserica pe care o formăm împreună. Avem nevoie unii de alţii. Împreună mărturisim frumuseţea credinţei care ne uneşte.

 
Ana Birta, Lille
 

Syndesmos – Festivalul de la Neamţ – august 2012

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni