Expoziţia cu titlul „Lux in arcana” a fost vernisată la data de 29 februarie 2012 şi va rămâne deschisă publicului larg până în luna septembrie a acestui an. Expoziţia îşi propune în primul rând să explice modul în care funcţionează Arhiva papilor şi, în acelaşi timp, să scoată la lumină „invizibilul”, permiţând accesul publicului la o parte din documentele adăpostite.

Arhiva Secretă a Vaticanului (în latină: Archivum Secretum Apostolicum Vaticanum, iar în italiană: Archivio Segreto Vaticano) a fost înfiinţată oficial în anul 1612 de către papa Paul al V‑lea, odată cu numirea lui Baldassare Ansidei ca prim responsabil. Aceasta este arhiva centrală a Sfântului Scaun şi conservă toate actele şi documentele Bisericii Catolice. Păstrarea şi valorificarea patrimoniului arhivistic reprezintă scopul activităţii acestei arhive, care, atât prin bogăţia, cât şi prin varietatea documentelor, se numără printre cele mai importante centre pentru studii istorice din întreaga lume.

Arhiva este condusă de către un cardinal arhivar numit de papă. Prerogativa specifică a acestui cardinal este aceea de a acorda cercetătorilor doritori permisul de a putea studia aceste arhive. După explicaţia dată pe site‑ul Arhivei, atributul „secretă” vine de la latinescul secretum, care este tradus cu sensul de „privat”, făcând referire la faptul că este în primul rând în proprietatea Suveranului Pontif. 

Patrimoniul Arhivei, care conservă peste 600 de fonduri arhivistice pe o suprafaţă de 85 de kilometri lineari de rafturi, acoperă o arie cronologică de nu mai puţin de douăsprezece secole (secolele VIII‑XX). Diferitele depozite de material arhivistic se găsesc în Palatul Apostolic (Palazzo Apostolico) şi într‑un bunker subteran, dorit de către papa Paul al VI‑lea şi inaugurat de către papa Ioan Paul al II‑lea. Două săli cu instalaţie de climatizare, cu temperatură şi umiditate relativ constante, adăpostesc pergamentele, dintre care nu mai puţin de 81 au sigiliu de aur.

Pe site‑ul Arhivei (http://www.archiviosegretovaticano.va/en/archivio/note‑storiche/cardinali‑archivisti/) se găseşte şi o listă cu toţi cardinalii arhivişti, actualul fiind Raffaele Farina, numit la data de 25 iunie 2007. Printre aceşti cardinali arhivişti se numără, spre exemplu, şi un autor foarte cunoscut istoricilor bisericeşti: Joseph Hergenröther (1879‑1890). Acesta a fost nu numai un fervent susţinător al primatului papal şi infailibilităţii papale la Conciliul I Vatican (1870) şi adversar al lui Joseph Ignaz von Döllinger, ci şi cel care l‑a reabilitat pe marele patriarh Fotie.

Dar, revenind la expoziţia vernisată, Lux in arcana, chiar titlul ales comunică şi primul obiectiv al acesteia: de a aduce lumină în misterele bibliotecii, mai ales prin contactul direct şi concret al cititorului cu izvoarele Arhivei, deschizând porţile descoperirii istoriei, uneori, inedite.

Documentele expuse în expoziţie sunt însoţite de aprofundări multimediale – proiecţii, grafică dinamică, video pe monitoare plate –, toate concepute pentru a ajuta vizitatorul să încadreze documentul în contextul istoric, să aprofundeze istoria diferitelor personaje şi să creeze legături între diferitele planuri de lectură.

Secţiunile expoziţiei

Expunerea expozitivă începe în Sala degli Orazi e Curiazi care adăposteşte secţiunea „Apărătorul memoriei” (Custode della Memoria), unde este prezentat conţinutul Arhivei Secrete a Vaticanului. Aici sunt descrise diferitele tipologii de documente conservate în arhivă: diplome şi edicte, bule papale şi scrisori, breviare şi registre papale, codice, documente contabile şi acte de proces, formulare etc. Documentele expuse provin de pe mai multe continente: Asia, Africa, America şi Europa. Printre documentele expuse în această secţiune se află bula Inter cetera a papei Alexandru al VI‑lea despre descoperirea Lumii Noi, actele procesului lui Giordano Bruno, edictul de la Worms al lui Carol al V‑lea, scrisoarea ţarului Alexei I etc.

Expoziţia continuă în Palatul Conservatorilor (Palazzo dei Conservatori) cu şapte aprofundări tematice, intitulate: „Tiara şi coroana”, „Secretul Conclavului”, „Sfinte, regine şi curtezane”, „Reflecţie şi dialog”, „Eretici, cruciaţi şi cavaleri”, „Oameni de ştiinţă, filozofi şi inventatori” şi „Aurul şi cerneala”. 

La secţiunea „Tiara şi coroana” sunt expuse 12 documente referitoare la lupta dintre puterea spirituală şi cea seculară, între care se numără: falsa donaţie a lui Constantin, Privilegiul ottonian (Privilegium ottonianum), Dictatus papae al lui Grigorie al VII‑lea, dar şi bula Una sanctam din anul 1302 a papei Bonifaciu al VIII‑lea. 

Cu siguranţă o atenţie deosebită va trezi secţiunea „Eretici, cruciaţi şi cavaleri”, unde printre altele sunt expuse documente din procesul Templierilor în Franţa (pe un sul de pergament lung de 60 de metri), cel al excomunicării lui Martin Luther, procesul sumar făcut lui Giordano Bruno sau Statutul împotriva ereticilor al papei Grigorie al IX‑lea. 

Nu mai puţin interesantă va fi secţiunea „Oameni de ştiinţă, filozofi şi inventatori”, unde printre altele este prezentat un exemplar tipărit al calendarului gregorian din 1582 sau alte documente referitoare la Nicolae Copernicus, Voltaire, Erasmus de Rotterdam. 

Pentru ca vizitatorul să poată vedea cum sunt păstrate aceste bunuri culturale, acesta poate trece în Palatul Clementino Caffarelli, unde se află Laboratorul de Restaurare şi Conservare a sigiliilor. În acest laborator, începând din anul 1980, au fost analizate şi recondiţionate nu mai puţin de 5000 de sigilii de plumb, aur, ceară, hârtie, ceară sub hârtie. Toate aceste sigilii sunt expuse sub numele de „Semnele puterii“. Tot aici este ilustrată şi activitatea Laboratorului de Conservare şi Restaurare (Laboratorio di Conservazione, 

Restauro e Legatoria), dar şi a Legătoriei, arătându‑se cum sunt combătuţi agenţii de degradare chimici, fizici, biologici şi de mediu. În cadrul Laboratorului de Reproducere foto (Laboratorio di Fotoproduzione Digitale) au fost copiate până acum pe suport digital nu mai puţin de 2,5 milioane de imagini, iar numărul acestora este în continuă creştere. 

Munca complexă desfăşurată în Arhivă este prezentată şi prin intermediul a două scurte filmuleţe, care prezintă două activităţi diferite: deschiderea şi analizarea unui dosar şi reordonarea unui document în categoria numită „perioada închisă” (periodo chiuso). În cadrul acestei perioade „închise” sunt expuse câteva documente din cadrul celui de‑al Doilea Război Mondial, cu acordul expres al papei Benedict al XVI‑lea. 

Din cele expuse mai sus se poate observa că Lux in arcana este o iniţiativă fără precedent, care a alimentat o aşteptare enormă, şi prin faptul că această Arhivă exercită o fascinaţie misterioasă asupra imaginarului colectiv. Arhiva aceasta reprezintă un patrimoniu cultural al umanităţii, care are ca epicentru oraşul Roma. Cu siguranţă că, atât prin documentele expuse, cât şi prin modul în care este prezentată activitatea acesteia, expoziţia Lux in arcana va atrage un numeros public din întreaga lume. Celor interesaţi, care din anumite motive nu pot ajunge la Vatican până la finalul expoziţiei, le recomandăm să afle mai multe lucruri vizitând site‑ul acesteia: http://www.luxinarcana.org/?lang=it

Pr. drd. Alexandru Nan