Adaugat la: 5 Mai 2012 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (mai 2012)

Fragmente neodihnite (mai 2012)

Povestea Maica Theodora că era un călugăr care, înfricoşat de mulţimea ispitelor, zicea: „Am să fug într‑alt loc ca să scap de necazuri”. Şi după ce şi‑a pus sandalele în picioare, a văzut lângă el un alt om care îşi punea şi el sandalele lui şi care i‑a zis: „Oriunde vei merge, am să vin după tine”. Acest om era de fapt demonul care îl urma şi îl ispitea pretutindeni. 

Amai zis Maica Theodora: siliţi‑vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, căci precum pomii, de nu vor îndura ierni şi ploi, nu pot face roadă, aşa şi nouă veacul acesta iarnă ne este; Împărăţiei Cerurilor nu vom putea să ne facem părtaşi decât trecând prin multe necazuri şi ispite. 

Maica Theodora, Patericul egiptean

Marta crede că fratele ei va învia în zilele din urmă. Iisus îi răspunde: „Eu sunt învierea”. Învierea nu este o realitate pur eshatologică, proiectată într‑un viitor ultim. Învierea este, într‑un fel, o realitate dată deja; ea există deja. Şi chiar Persoana Mântuitorului este cea care, de acum înainte, este cauza şi puterea de înviere a morţilor. Nu prin imaginaţie sau memorie, ci prin unirea cu Hristos îi întâlnim, în această clipă chiar, pe cei pe care i‑am iubit şi care au părăsit pământul. 

„Vă las Pacea Mea. Vă dau pacea Mea.” Hristos dă pacea Lui. Nu o împrumută. Nu o ia înapoi. Pacea care este în Hristos (pacea „Mea”) devine proprietatea definitivă a ucenicilor. Altfel spus, eu pot la începutul fiecărei zile să mă instalez în Pacea lui Hristos, oricare ar fi pericolele pe care această zi le‑ar aduce.

Mântuitorul le dă ucenicilor lui Pacea Sa chiar în clipa în care urma să pătimească. Chiar în faţa viziunii suferinţei, a morţii imediate, El proclamă pacea şi o comunică. Dacă Iisus, în aceste minute chiar, rămâne stăpânul Păcii, atunci puterea acestei păci nu‑l va abandona pe ucenic nici în furtuni mai mici. 

Un monah al Bisericii de Răsărit (Lev Gillet), Simple priviri asupra Mântuitorului

 

Fiecăruia aş vrea să‑i dau sufletul meu.
Ca să mănânce cei flămânzi,
ca să fie îmbrăcaţi cei goi, ca să se răcorească cei însetaţi, 
iar surzii să audă vestea cea bună.

Din cerul care tună în murmurul adierii,
totul îmi porunceşte: „Dă până la ultimul bănuţ”.
Sufletul meu e plin până la revărsare
cu plinătatea gravă a unei experienţe sacre. 

Şi am uitat dacă printre cei mulţi
mai există ceea ce toţi numesc „eu”.
Nu mai există decât zbor de iubire, sărăcie 
şi pulsaţie a totalităţii.

Maica Maria Skobţova, Pulsaţia totalităţii

 

Orb, neghiob şi strâmt la minte am fost. Şi ferecat în chingile bunului‑simţ celui mai lamentabil. Cum de mi‑am putut închipui că Hristos‑Dumnezeul care a primit să Se întrupeze şi să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit şi mai ticălos dintre muritori ne va cere să dăm din prisosul ori puţinul avutului nostru ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne‑ar fi chemat la acţiuni atât de simple, de aparţinătoare lumii acesteia, de posibile adică?! Paul Claudel nu ni‑l definise oare pe Dumnezeu atribuindu‑I grăirea: „De ce vă temeţi? Sunt imposibilul care vă priveşte”? Hristos, aşadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul: să dăm ce nu avem. 

Dar să‑l ascultăm pe Michaux: în mănăstirea unde ar dori să fie primit se prezintă un candidat la călugărie. Îi mărturiseşte stareţului: „Să ştiţi, Părinte, că nu am nici credinţă, nici lumină, nici esenţă, nici curaj, nici încredere în mine şi nici nu pot să‑mi fiu mie însumi de ajutor, iar altora cu atât mai puţin; nimic nu am”. Firesc ar fi fost să fie de îndată respins. Însă stareţul îi răspunde: „Ce‑are a face! Nu ai credinţă? Nu ai lumină? Dându‑le altora, le vei avea şi tu. Căutându‑le pentru altul, le vei dobândi şi pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele şi semenul tău eşti dator să‑l ajuţi cu ce nu ai. Du‑te: chilia ta e pe coridorul acesta, uşa a treia pe dreapta...”. „Cu ceea ce crezi că nu ai, dar care este, care va fi în tine. Mai adânc decât adâncul sinelui tău. Mai tăinuit, mai înfăşurat, mai limpede, izvor năvalnic care circulă fără oprire, chemând, îmbiind la părtăşie.” 

Da, numai aşa putea vorbi un slujitor al lui Hristos, al Celui tainic: paradoxal (precum întotdeauna ne‑a învăţat: de vrei să cârmuieşti, slujeşte; de vrei să fii înălţat, smereşte‑te; de vrei să mântuieşti sufletul, pierde‑l pentru Mine; de vrei să‑ţi recâştigi nevinovăţia, recunoaşte‑te vinovat) şi uluitor (de vei da ce nu ai, vei dobândi şi tu ceea ce ai dat altora). 

Dând ce nu avem, dobândim, prin ricoşeu, ceea ce – cu nemaipomenită sfruntare – ne‑am încumetat a dărui altuia. Lecţia e valabilă pentru orice creştin, cleric sau mirean. Pentru monah îndeosebi. Să nu se îngrijoreze, să nu se sperie, să nu se frământe călugărul care îşi simte lăuntrul deşart, bântuit de neîncredere şi slăbiciune, cuprins de întuneric şi secetă; să nu ia câtuşi de puţin aminte la acestea toate. Ispite ale deznădejdii, netrebnice şiretenii ale celui rău şi uscat. Să dea celor care vin la el – în chilia lui, în grădina mănăstirii, pe cerdacul arhondaricului, la uşa altarului – ca să afle credinţă, întărire, lumină şi o brumă de speranţă – ceea ce ei aşteaptă de la el şi ceea ce el prea bine ştie că în clipa aceea se poate întâmpla să nu aibă. Să le dea. Şi, dându‑le, se vor răsfrânge şi asupră‑i, se va milui şi el din pomana făcută altuia...

Iată paradoxul creştin în toată plinătatea, splendoarea şi virtutea lui. Dar iată şi făgăduinţa uluitoare: dând ceea ce nu ai, dobândeşti ceea ce ai ştiut să dai din golul fiinţei tale. Darul suprafiresc se reflectă asupră‑ţi, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată de oglindă – şi te înavuţeşte, te împlineşte, te covârşeşte.

N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credinţă

 

Fragmente neodihnite (mai 2012)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni