publicat in Din viaţa parohiilor pe 1 Aprilie 2012, 10:13
Duminica a doua din Postul Sfintelor Paşti, a Sf. Grigorie Palama, Girona, 11 martie 2012 https://apostolia.eu/index.php/online-dating-gospel-coalition/ | first date etiquette online dating | how long to find someone online dating | portland matchmaking services
„Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
Astfel, nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu,
Care face să crească.”
Spre sfârşitul anului 2009, după sfinţirea noului locaş al bisericii parohiale, dădeam la comandă pentru a fi sculptată catapeteasma.
Dacă anul 2009 a însemnat construcţia şi amenajarea interioară a unei nave vechi şi lăsate în paragină, dar care devenea noua biserică parohială prin vrednicia şi priceperea tânărului Dennis Virgiliu Cucu şi a familiei sale, finele anului 2009 până la începutul lunii martie 2012 au însemnat desăvârşirea catapetesmei.
Iar cel care timp de aproape doi ani şi câteva luni a făcut posibil acest vis, această dorinţă a noastră este domnul Florin Stănoaia, lemnarul cu mâini de aur şi inima smerită.
Dragoste şi voluntariat pentru Hristos. Aşa am putea defini în câteva cuvinte munca şi timpul pe care l‑au dăruit aceşti doi bărbaţi lui Dumnezeu: unul croia fier, pereţi şi arcade din rigips, celălalt făcea să vibreze dălţile în stejarul brut ce devenea pe rând vultur bicefal, serafim, sfinte cruci, coloane, într‑un cuvânt catapeteasma.
Şi‑au dorit tot timpul să rămână cât mai departe de privirile tuturor, să nu se vorbească despre munca lor, însă trebuie să o facem noi, cei care privim ceea ce cu pasiune, tenacitate şi multă dragoste au lăsat mărturie bisericii parohiale de la Girona.
Aşa a fost rânduit, ca sfinţirea noii biserici parohiale să aibă loc la praznicul Sfântului Grigorie Palama, 14 noiembrie 2009, iar aducerea catapetesmei la biserică şi fixarea ei să fie în ajunul duminicii a doua a Sfântului şi Marelui Post, duminica Sf. Grigorie Palama, 10 martie 2012.
Iar în duminica sfântului care ne este ocrotitor chiar de la sfinţirea bisericii, să ne bucurăm toţi cei prezenţi la Sfânta Liturghie de acest dar extraordinar, CATAPETEASMA, şi să prăznuim duhovniceşte cu inimile pline de lumina dumnezeirii.
Noi am sădit ideea, ideea de a avea biserică, ideea de a avea catapeteasmă, aceşti doi bărbaţi modeşti au dat viaţă ideilor noastre, au purces zi de zi, atât cât a fost nevoie, să ducă la bun sfârşit lucrul început – temeinic, gospodăreşte, cum am spune noi, românii, la ţară –, dar Dumnezeu a rânduit să crească şi să se plinească toate aceste idei şi, fără lipsă de modestie, să privim la aceşti opt ani ai parohiei noastre şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Chiar dacă mai lipsesc încă multe, chiar dacă mai sunt încă destui paşi de parcurs, credem că fiecare credincios al parohiei a înţeles în aceşti opt ani de misiune ortodoxă la Girona că face parte din trupul bisericii, că fiecare pas şi gest de căutare către Dumnezeu îl apropie şi mai mult de Dumnezeu şi sfinţii Săi. Fiecare membru al parohiei noastre, din puţinul sau multul darului său către Dumnezeu, este parte la acest întreg ce se desăvârşeşte şi devine parohia.
Cuvintele devin de prisos, iar noi, preotul paroh Mihai şi preoteasa Camelia, dăm slavă lui Dumnezeu pentru crucea pe care o purtăm aici la Girona, aducem cinstire sfinţilor ocrotitori, Prorocului Ilie şi Ierarhului Grigorie Palama, ne plecăm genunchii inimii către Maica Domnului, pavăza noastră a tuturor şi mulţumim iarăşi Bunului Dumnezeu pentru că a rânduit parohiei de la Girona oameni cu dragoste şi credinţă în Sfânta Biserică a lui Hristos.
Preoteasa Camelia