Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre Sfântul Meletie, arhiepiscopul Antiohiei (sărbătorit pe 12 februarie) ca despre un exemplu de iubire de vrăjmași. Acest mare ierarh  a fost exilat pe nedrept de trei ori în Armenia de către ucenicii eretici ai lui Arie, care nu‑L recunoșteau pe Fiul lui Dumnezeu și blasfemiau împotriva Sfintei Treimi. El era foarte iubit de către cei pe care‑i păstorea. Când guvernatorul a venit să‑l ia, l‑a pus să se așeze în trăsură lângă el. În acel moment, oamenii, mâniindu‑se că sunt obligați să se despartă de episcopul lor și gata să moară mai degrabă decât să‑l lase să plece, alergară din toate părțile să arunce cu pietre în capul guvernatorului. Însă Sfântul îl proteja cu haina lui. Marea lui bunătate și smerenie „rușinară dușmanul și dădură o lecție credincioșilor, dovedind dragostea lui, pe care cu toții ar trebui s‑o avem față de cei care ne rănesc. Nu e suficient să nu le faci rău, ci trebuie să‑i și aperi de pericolele care‑i amenință” (Sfântul Nicolae Velimirovici). 

Acest eveniment a avut loc în secolul IV. Åži totuși, cum îi plăcea unui vechi prieten să‑mi repete: „Evanghelia se scrie în fiecare zi”. 

Iată un eveniment asemănător din secolul XXI. Este un eveniment cu atât mai impresionant în vremea plină de violență de‑acum, cu cât lumea nu numai că L‑a uitat pe Hristos, ci Îl și respinge. 

Era duminică, 9 octombrie anul trecut, la Cairo, piața Maspero. Un călugăr copt în trecere prin orașul meu – și al cărui nume nu‑l voi dezvălui – i‑a povestit acest fapt direct unuia dintre prietenii mei. Încă i se mai văd pe corp urmele fizice. 

În acea zi avea loc o procesiune pașnică a sute de copți ce duceau lumânări și icoane. Deodată, mai mulți instigatori se infiltrează printre rânduri și încep să tragă în aer focuri de armă. Armata intervine cu trei tancuri blindate care strivesc manifestanții, iar soldații trag în mulțime. Un adevărat  măcel. Rezistența și riposta din partea copților nu se lasă așteptate... Unii dintre ei reușesc să urce pe un tanc și vor să linșeze pe cel care‑l conducea, și care tocmai strivise voit șapte creștini. În acel moment trei preoți, printre care și călugărul nostru copt, le spun că cei care  sunt creștini nu ucid și se aruncă în fața pilotului militar ca să‑i facă scut cu trupurile lor, spunându‑i: „Ești apărat de Hristos”. Primesc ploaia de lovituri ale agresorilor, frații lor, și sunt gata să moară ca să apere viața militarului ucigaș. La sfârșit, acesta din urmă, care era musulman, se aruncă în genunchi în fața salvatorilor lui și le spune: „Mă fac creștin!”. Gestul acesta din partea vrăjmașului îl bulversase profund, până la convertire.   

Slavă lui Dumnezeu, Care trăiește și lucrează prin Sfinții Lui!

Fie ca Domnul și Dumnezeul nostru să ne ajute să fim gata să murim pentru aproapele nostru, cel care nici măcar nu ne este dușman. E un început. Există o mie și una de mici morți ale celor din jurul nostru care ni se arată în fiecare zi. Să știm să le vedem. Acestea nu sunt mai puțin pline de sens și de valoare în fața Judecătorului nostru, poate și pentru că sunt mai  ascunse. Åži atunci, treapta care împlinește cu adevărat un discipol al lui Hristos, botezul Iubirii de vrăjmași care merge până la a‑ți da viața, se va deschide pentru noi. „Nu există dragoste mai mare decât a‑ți da viața pentru prietenii tăi”. Hristos nu vorbește despre dușmanii Săi. Pentru el toți oamenii sunt Prietenii Lui. 

Fie ca aceste mărturii la 17 secole una de alta să ne inspire duhul împăcării pentru a intra în „tristețea radioasă” a Postului Mare. 

Drum bun spre Paște tuturor!