Iubirea de vrăjmaÅŸi

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeÅŸte despre Sfântul Meletie, arhiepiscopul Antiohiei (sărbătorit pe 12 februarie) ca despre un exemplu de iubire de vrăjmaÅŸi. Acest mare ierarh  a fost exilat pe nedrept de trei ori în Armenia de către ucenicii eretici ai lui Arie, care nu‑L recunoÅŸteau pe Fiul lui Dumnezeu ÅŸi blasfemiau împotriva Sfintei Treimi. El era foarte iubit de către cei pe care‑i păstorea. Când guvernatorul a venit să‑l ia, l‑a pus să se aÅŸeze în trăsură lângă el. În acel moment, oamenii, mâniindu‑se că sunt obligaÅ£i să se despartă de episcopul lor ÅŸi gata să moară mai degrabă decât să‑l lase să plece, alergară din toate părÅ£ile să arunce cu pietre în capul guvernatorului. Însă Sfântul îl proteja cu haina lui. Marea lui bunătate ÅŸi smerenie „ruÅŸinară duÅŸmanul ÅŸi dădură o lecÅ£ie credincioÅŸilor, dovedind dragostea lui, pe care cu toÅ£ii ar trebui s‑o avem faÅ£ă de cei care ne rănesc. Nu e suficient să nu le faci rău, ci trebuie să‑i ÅŸi aperi de pericolele care‑i ameninÅ£ă” (Sfântul Nicolae Velimirovici). 

Acest eveniment a avut loc în secolul IV. Åži totuÅŸi, cum îi plăcea unui vechi prieten să‑mi repete: „Evanghelia se scrie în fiecare zi”. 

Iată un eveniment asemănător din secolul XXI. Este un eveniment cu atât mai impresionant în vremea plină de violenÅ£ă de‑acum, cu cât lumea nu numai că L‑a uitat pe Hristos, ci Îl ÅŸi respinge. 

Era duminică, 9 octombrie anul trecut, la Cairo, piaÅ£a Maspero. Un călugăr copt în trecere prin oraÅŸul meu – ÅŸi al cărui nume nu‑l voi dezvălui – i‑a povestit acest fapt direct unuia dintre prietenii mei. Încă i se mai văd pe corp urmele fizice. 

În acea zi avea loc o procesiune paÅŸnică a sute de copÅ£i ce duceau lumânări ÅŸi icoane. Deodată, mai mulÅ£i instigatori se infiltrează printre rânduri ÅŸi încep să tragă în aer focuri de armă. Armata intervine cu trei tancuri blindate care strivesc manifestanÅ£ii, iar soldaÅ£ii trag în mulÅ£ime. Un adevărat  măcel. RezistenÅ£a ÅŸi riposta din partea copÅ£ilor nu se lasă aÅŸteptate... Unii dintre ei reuÅŸesc să urce pe un tanc ÅŸi vor să linÅŸeze pe cel care‑l conducea, ÅŸi care tocmai strivise voit ÅŸapte creÅŸtini. În acel moment trei preoÅ£i, printre care ÅŸi călugărul nostru copt, le spun că cei care  sunt creÅŸtini nu ucid ÅŸi se aruncă în faÅ£a pilotului militar ca să‑i facă scut cu trupurile lor, spunându‑i: „EÅŸti apărat de Hristos”. Primesc ploaia de lovituri ale agresorilor, fraÅ£ii lor, ÅŸi sunt gata să moară ca să apere viaÅ£a militarului ucigaÅŸ. La sfârÅŸit, acesta din urmă, care era musulman, se aruncă în genunchi în faÅ£a salvatorilor lui ÅŸi le spune: „Mă fac creÅŸtin!”. Gestul acesta din partea vrăjmaÅŸului îl bulversase profund, până la convertire.   

Slavă lui Dumnezeu, Care trăieÅŸte ÅŸi lucrează prin SfinÅ£ii Lui!

Fie ca Domnul ÅŸi Dumnezeul nostru să ne ajute să fim gata să murim pentru aproapele nostru, cel care nici măcar nu ne este duÅŸman. E un început. Există o mie ÅŸi una de mici morÅ£i ale celor din jurul nostru care ni se arată în fiecare zi. Să ÅŸtim să le vedem. Acestea nu sunt mai puÅ£in pline de sens ÅŸi de valoare în faÅ£a Judecătorului nostru, poate ÅŸi pentru că sunt mai  ascunse. Åži atunci, treapta care împlineÅŸte cu adevărat un discipol al lui Hristos, botezul Iubirii de vrăjmaÅŸi care merge până la a‑ţi da viaÅ£a, se va deschide pentru noi. „Nu există dragoste mai mare decât a‑ţi da viaÅ£a pentru prietenii tăi”. Hristos nu vorbeÅŸte despre duÅŸmanii Săi. Pentru el toÅ£i oamenii sunt Prietenii Lui. 

Fie ca aceste mărturii la 17 secole una de alta să ne inspire duhul împăcării pentru a intra în „tristeÅ£ea radioasă” a Postului Mare. 

Drum bun spre PaÅŸte tuturor!