Cuvântul Mitropolitului (aprilie 2012)

Învierea Domnului este în inima credinței noastre creștine, fiind considerată și trăită de noi toți ca Sărbătoarea sărbătorilor, Bucuria mai presus de orice bucurie. Aceasta este ziua în care primim ca oameni muritori nădejdea LUMINII mai presus de orice lumină, Mângâierea ÎNVIERII care este mai presus de orice mângâiere omenească, Vestea cea bună adusă nouă de către îngerii care străjuiau Mormântul gol la venirea femeilor mironosițe, veste care a bucurat și cutremurat deopotrivă Cerul și pământul, îngerii și oamenii: că Domnul Hristos nu mai este în mormânt, a înviat, BIRUIND MOARTEA ÅžI IADUL. Odată cu El, și noi am câștigat veșnicia, am devenit moștenitori a ceea ce El dobândește pentru noi, ÎNVIEREA și VIAÅ¢A! 

De‑a lungul vieții noastre pământești Hristos caută să ne facă părtași biruinței Lui asupra morții, să ne unească cu Sine, să ne smulgă de sub puterea celui rău, răscumpărându‑ne din păcat și din moarte prin iertarea pe care ne‑a adus‑o prin lumina Crucii Sale. Domnul caută să ne facă pe toți casnici ai lui Dumnezeu și împreună‑viețuitori cu El, prin învierea cea din morți. Toate darurile acestea Hristos le‑a lăsat pentru noi în Botez: „…De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (In 3, 5). În Botez Hristos ne împărtășește toată viața Lui, tot ceea ce a trăit fiind pe pământ cu noi, oamenii. Ne împărtășește însă și ceea ce a dobândit pentru noi mai presus de această viață și de această lume, adică Cerul, brațele Părintelui Ceresc, ele însele fiindu‑ne deschise prin Întruparea, Patimile, Moartea, Învierea și Înălțarea Lui la Cer. Trimițând pe Duhul Sfânt în lume, prin El, Hristos Cel Înviat ne caută, dar nu ne poate întâlni decât dacă și noi ieșim în căutarea Lui, dacă Îl dorim și Îl așteptăm, dacă‑L primim în inima noastră și credem că El Însuși ne are și ne poartă în Sine, în inima Lui plină de infinită iubire pentru fiecare. 

Locul și momentul în care are loc Unirea noastră deplină cu Hristos este în Taina Sfântului Botez, în Biserică. Botezul este precedat de lepădarea de cel rău și toate ale lui, de tot ceea ce ne poate împiedica să ne unim cu Cel Mort și Înviat. Îl binecuvântăm apoi pe Părintele Ceresc, Care atât de mult ne‑a iubit, „…încât pe Unul Născut Fiul Său a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3, 6) și Care „…voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (slujba Sf. Botez). Nimeni dintre cei născuți pe pământ nu este exclus de la cunoașterea Adevărului și de la mântuire. 

La Sfântul Botez, după ce primim să ne unim cu Hristos, ajungem în inima bisericii – icoană a Împărăției Lui gătită nouă încă de acum și de aici. Acolo, în apele cristelniței, Hristos ne va naște din nou, din apă și din Duhul Sfânt, ca o nouă creație, o nouă facere. La această nouă facere a noastră lucrează Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul Născut împreună și cu Duhul Sfânt, din voia Tatălui, făcându‑ne fii adoptivi ai Tatălui și frați ai lui Hristos, născuți din Duhul, duhovnicești, căci „ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (In 3, 6). Când Dumnezeu l‑a creat pe Adam, i‑a dat suflet și viață. Acum, prin Botez, omul „este umplut de Duh viu (cf. 1 Cor 15, 45)”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

La Botez, Fiul împreună cu Duhul Sfânt ne prezintă ca pe o nouă făptură Părintelui Ceresc, ca fii ai Lui, prin înfiere, înscriși în Cartea Vieții, primiți la sânul Tatălui. Părintele Însuși atunci, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, Se sălășluiește în cel botezat, care devine lăcaș al Sfintei Treimi (cf. Ioan 14, 17 și 23).

Prin afundarea în apa Botezului trăim și primim în noi Moartea și Învierea lui Hristos, ne facem părtași lor. Apa Botezului este deci în același timp moarte și înviere a noastră cu Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune că „…ne‑am îmbrăcat cu El în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții, căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui” (Rom 6, 4‑6). Iată în ce fel „Botezul este pentru noi mormânt și înviere…”, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur (în catehezele sale baptismale), „…se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul și învie cel nou, înnoit după chipul Celui ce l‑a zidit. Ne dezbrăcăm și ne îmbrăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulțimea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curățită de orice pată. Îl îmbrăcăm pe Însuși Hristos. «Câți în Hristos v‑ați botezat, în Hristos v‑ați îmbrăcat (Gal 3, 27)»”. 

Noi înșine, deci, murim în Botez păcatului, înviind om nou cu Hristos. Astfel, Dumnezeu lucrează în noi înnoirea firii celei muritoare, care devine, prin Învierea lui Hristos împărtășită nouă în Botez, veșnică. 

Această noapte plină de lumina Învierii să vă întărească pe toți în credință, în facerea de bine și dragostea către aproapele, să vă lumineze zilele vieții în lumea aceasta, să vă umple de bucurie și nădejde, pentru că suntem încredințați din nou, și în această zi, că viața, în Iisus Hristos, este mai tare decât moartea.

HRISTOS A ÎNVIAT !