Astăzi este începutul mântuirii noastre!

publicat in Cuvântul episcopului Siluan pe 1 Martie 2012, 05:31

Perioada de post al Paștilor sau al Păresimilor, cum i se spune în popor (lat. quaresima – patruzeci, cu referire la numărul zilelor postului), pe care o petrecem, are la jumătatea ei un moment de „înălțare”, care este Duminica Sfintei Cruci. În acest an, acest moment se întâlnește, în duminica următoare, cu unul dintre cele mai mari și mai importante praznice – Buna Vestire – care ne împărtășește și ne descoperă taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută (cf. Troparul Învierii, glas 4) a întrupării lui Dumnezeu din preanevinovata Fecioară Maria, pe care o face să devină Născătoare de Dumnezeu. 

Ni se pune înainte de fapt felul în care Dumnezeu, în credincioasa și neschimbătoarea Sa iubire de oameni, nevoind să lase neamul omenesc în căderea sa cea pecetluită de neascultarea lui Adam, purcede la un nou început, luând asupră‑Şi firea cea răvășită și mutilată de păcat a acestuia, pentru a o reașeza întru cele rânduite de El, încă de la facerea omului. De aceea, troparul Bunei Vestiri începe astfel: Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu fiu Fecioarei Se face, iar Gavriil harul îl binevestește. 

Acest început al mântuirii noastre constituie de fapt vestea cea bună pentru tot sufletul care astăzi caută la Dumnezeu, așteptând și nădăjduind după inspirație și după o rază de lumină în pâcla și în vâltoarea secătuitoare de suflet și de credință prin care îi este dat să treacă... Astăzi ni se binevestește că Dumnezeu este cu noi – Emanuel! Adică ni se readuce aminte că Dumnezeu a sălășluit printre (întru) noi (cf. Ev. Ioan 1, 14), împărtășind propria noastră condiție – omenească, pentru a ne face părtași la condiția Sa – dumnezeiască, punând la temelia raportării Lui la noi și a noastră față de El și unul față de altul iubirea (cf. Ev. Ioan 13, 34; 14, 21; 24; 15, 10).

El ne‑a arătat iubirea Sa față de noi prin faptul că a mers până la a‑Şi da viața pe Cruce pentru noi, că mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: ca sufletul lui să și‑l pună pentru cei pe care îi iubește (cf. Ioan 15, 13). De aceea, în cele două prăznuiri, a Bunei Vestiri și a Crucii, avem două dimensiuni fundamentale ale iubirii lui Dumnezeu față de noi: bunăvoirea de a se pogorî la noi și de a‑Şi însuși firea noastră căzută și împlinirea lucrării Sale slobozitoare din chinga căderii lui Adam, până la a gusta suferința și moartea, pentru noi și a noastră mântuire. 

Fiecare Dumnezeiască Liturghie nu este altceva decât mulțumirea – gr. eucharistia – (pentru) și pomenirea a toate cele pentru noi făcute de Domnul, ca semn al iubirii noastre față de El și al perpetuării, generație după generație de botezați, a bunei vestiri a Împărăției Sale în mijlocul nostru. Acesta este răspunsul autentic și stâmpărător de suflet pe care Biserica lui Hristos l‑a propus totdeauna și îl propune și de data aceasta la „criza” prin care generația noastră trece, global și individual. Aici Îl putem auzi și întâlni pe Cel care a fost uns să binevestească săracilor, să vindece pe cei zdrobiți la inimă, să propovăduiască robilor dezrobirea și orbilor vederea, să slobozească pe cei apăsați (cf. Ev. Luca, 4, 18; Isaia 42, 7). Aici putem ședea la ospățul pregătit de El pentru toți cei osteniți și împovărați (cf. Matei, 18, 28), pentru toți cei flămânzi și însetați de dreptate (cf. Matei 6, 6). Aici aflăm mângâiere și sprijin în osteneala postirii, inspirație în pregătirea și așteptarea praznicului Învierii pe care strălucirea Crucii îl lasă să se întrevadă, prin oglindirea în această revărsare de iubire și prin lepădarea de cele pe care le vedem în noi ca fiind nepotrivite cu chipul pe care Domnul l‑a întipărit în noi de la Botez.

Să ne folosim așadar de un asemenea privilegiu și de o asemenea binecuvântare și, pentru a răspunde, la rându‑ne, la iubirea lui Dumnezeu, să ne curățim simțirile ca să vedem lămurit pe Hristos în strălucita lumină a Învierii.

† Episcopul Siluan, 
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei