Cuvântul Mitropolitului Iosif (ianuarie-februarie 2012)

publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 5 Ianuarie 2012, 16:48

Pentru noi, creștinii, anii nu trec împotriva noastră, ci pentru noi, căci anii care trec nu ne îmbătrânesc, ci ne întineresc; noi nu suntem mai bătrâni, ci mai tineri, pentru că ne apropiem de Domnul chiar prin faptul că anii trec, că timpul se scurge. Deci, în mod paradoxal, nu devenim mai bătrâni, ci mai tineri.

Timpul pe care îl petrecem împreună în Biserică este un timp binecuvântat, este timpul lui Dumnezeu. Este un timp care iese din banalitatea de fiecare zi, este un timp care ne apropie de Dumnezeu; este un timp binecuvântat prin pogorârea lui Dumnezeu pe pământ. Un timp care ne îngăduie să ne urăm unii altora mulți ani. 

Pentru noi, creștinii, anii nu trec împotriva noastră, ci pentru noi, căci anii care trec nu ne îmbătrânesc, ci ne întineresc; noi nu suntem mai bătrâni, ci mai tineri, pentru că ne apropiem de Domnul chiar prin faptul că anii trec, că timpul se scurge. Deci, în mod paradoxal, nu devenim mai bătrâni, ci mai tineri. 

Dar noi nu vedem lucrurile întotdeauna în felul acesta, căci trăim continuu sub presiunea timpului. Noi prăznuim sărbătorile cu societatea, cu lumea în care trăim, care este o lume ce trăiește cu viteza timpului de astăzi. Dar în timpul Dumnezeieștii Liturghii, ieșim din timp și trăim un crâmpei de veșnicie. 

Devenim treptat nemuritori, căci ne umplem de Dumnezeu Însuși prin har, prin rugăciune, prin împărtășire, prin toate binecuvântările pe care le primim în Biserică de la Cel Care S‑a întrupat, care a luat trupul nostru. Pentru aceea putem să ne urăm mulți ani, și un an binecuvântat.

Timpul lui Dumnezeu, pătrunzând în timpul nostru, îl sfințește pe el și întreaga făptură și face ca anii noștri să nu se scurgă împotriva noastră, ci pentru noi, dar anii noștri se scurg ducându‑ne către Cel pe Care Îl așteptăm, către veșnicie, către viața veșnică, către binecuvântare, bunăvoință și încrederea veșnică, pe care Dumnezeu le‑a făcut trimițându‑ne pe propriul Său Fiu. 

Deci, când ne urăm unii altora mulți ani, este, bineînțeles, pentru mântuire, acești ani se transformă ei înșiși în veșnicie, pentru fiecare dintre noi, pentru că noi am adăugat un an aproprierii noastre de Dumnezeu. 

Pentru aceasta îmi îngădui să vă urez un an bun și binecuvântat de Domnul. Anul care urmează, ca și anul ce a trecut, va lua pe unii dintre noi ca să‑i ducă spre Domnul, alții vor veni pe acest pământ, și viața continuă. Dar această viață depinde de noi înșine și de binecuvântarea lui Dumnezeu, pe care o împărțim în această viață cu ceilalți, de modul în care ne sfințim noi înșine prin rugăciune. Ea depinde de asemeni de felul în care ne rugăm pentru cei ce ne înconjoară, pentru lumea întreagă, care mai are un pic și se prăbușește, se năruie în fața lipsei noastre de măsură, a imaturității noastre față de ea. Pentru aceasta avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, avem nevoie să binecuvântăm întreaga făptură, așa cum facem la Bobotează, și să cerem Domnului să nu țină seama de păcatele noastre, de greșelile noastre, de tot ceea ce facem împotriva acestui dar pe care ni l‑a dăruit în această viață, înainte de a ne înfățișa Lui.

Un an 2012 binecuvântat, Domnul să vă binecuvinteze pe toți, și să ne dăruiască bucuria de a ne revedea și de a trăi frățește întru El, după cum se cuvine. 

† Mitropolitul Iosif