publicat in Din viaţa parohiilor pe 7 Decembrie 2011, 12:11
Cu ajutorul Domnului şi prin sârguinţa credincioşilor ei, din 20 octombrie 2011 parohia „Sfântul Macarie cel Mare” are propriul lăcaş de închinare, ca urmare a achiziţionării bisericii „Saint Michael and All Angels” din Farnley/Leeds. dating norms in australia | facts about radiometric dating | rack dating app | brain dating | was ist ein hookup
Atât biserica, cât şi clădirea anexă şi terenul aferent au fost cumpărate de la Dioceza Anglicană de Ripon şi Leeds de către credincioşii parohiei prin efort propriu, proprietarul legal fiind Fundaţia „Saint Makarios the Great Ecclesiastical Trust”, special constituită în acest scop.
Clădirea bisericii datează din anul 1885, fiind construită în stil basilical roman cu elemente gotice. Biserica se găseşte pe lista clădirilor de patrimoniu din Anglia, având statutul de monument istoric gradul II. Rădăcinile creştine ale locului sunt însă cu mult mai vechi, datând din anul 1180, secolul XII găsind, de altfel, întreaga regiune bine organizată din punct de vedere ecleziastic, cu episcopie la York şi comunităţi creştine bine înfiripate aici încă din primul mileniu creştin. Astfel, primul episcop de York, Sf. Ierarh Paulinus (secolul VII), după o intensă lucrare misionară în Northumbria, a construit o biserică de lemn în Campoduno, numele roman al oraşului Leeds de astăzi.
O consemnare din 1240 reafirmă continuitatea comunităţii creştine de la Farnley/Leeds; la fel, o altă consemnare din 1417. Din 1417 şi până în 1700 biserica a fost reconstruită de trei ori. Prin 1761, lăcaşul era în ruine, fiind nevoie de ridicarea altuia. O nouă biserică de piatră construită în stil victorian avea să apară în peisajul de la Farnley pentru încă o sută de ani, o rămăşiţă a acesteia putând fi văzută până astăzi: turla cu acoperiş semisferic, aflată la intrare. În 1844 biserica victoriană era demolată, pentru a face loc celei de astăzi.
Noul proprietar al bisericii din Farnley/Leeds – parohia „Sfântul Macarie cel Mare” – se află sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale cu sediul la Paris, fiind, din punct de vedere cronologic, a doua parohie românească din Marea Britanie după cea de la Londra I, şi prima din insulele britanice care are în posesie un lăcaş de cult propriu. Aria acoperită de parohie include comitatele engleze Yorkshire şi Greater Manchester, zone unde au fost identificate necesităţi de ordin pastoral‑misionar pentru emigraţia românească din această parte a Angliei. Parohia a fost găzduită timp de şase ani de către Comunitatea Monastică Anglicană House of the Resurrection din Mirfield, o mică localitate situată la aproximativ 15 mile sud de oraşul Leeds.
Începând cu 10 octombrie 2010, locul de slujire a fost mutat de la Mirfield la Farnley/Leeds, unde, după îndelungi căutări şi demersuri, s‑a identificat biserica ce urma să facă obiectul recentei achiziţii. Slujbele s‑au ţinut într‑un spaţiu improvizat din clădirea anexă până la data de 20 octombrie 2011, când, prin voia şi mila Bunului Dumnezeu, comunitatea a reuşit să cumpere şi să intre în posesia bisericii şi a clădirii anexe.
Prima Liturghie Ortodoxă a fost săvârşită duminică, 30 octombrie 2011, cu participarea a numeroşi credincioşi, alături de români aflându‑se şi credincioşi englezi şi francezi convertiţi la Ortodoxie, precum şi greci din zonă. Slujba a fost oficiată de un mic sobor de preoţi şi diaconi de la parohiile româneşti învecinate: Birmingham (Pr. Mihai‑Răzvan Novacovschi şi Arhid. Paul Longhin) şi Newcastle‑upon‑Tyne (Pr. Serafim Aldea), care s‑au alăturat clericilor parohiei „Sfântul Macarie cel Mare” (Pr. Constantin Popescu şi Diac. Ciprian‑Mihail Bădin). La slujbă a participat şi Excelenţa Sa domnul Ambasador Ion Jinga, însoţit de o delegaţie a personalului diplomatic român acreditat la Londra.
Biserica monument istoric necesită reparaţii în regim de urgenţă, având zidul de vest şi parţial acoperişul pe lista priorităţilor. În paralel cu reparaţiile la exterior, interiorul bisericii urmează să fie reconfigurat şi împodobit potrivit tradiţiei ortodoxe, nădăjduind ca într‑un viitor apropiat să se încredinţeze, prin actul sfinţirii, această biserică lui Dumnezeu.
„Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău, ca nu cumva să zică neamurile: «Unde este Dumnezeul lor?»
Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.” (Ps. 113).