"Sfântul” pinion de ceas

Într-o zi în care un ceasornicar demontase un ceas și, cu penseta lui fină apucă minusculul pinion care primește mișcarea de la arc, observă că acesta se afla în stare perfectă și era foarte strălucitor. Îl privea cu atenție, moment în care pinionul îi spuse:

- Eu sunt un sfânt pinion de ceas și nu sunt ca celelalte pinioane, frații mei, de care se prinde orice firicel de praf care intră în carcasă. Mă păstrez curat, știu să mă îngrijesc, știu să mă păzesc; nu îngrijorez pe nimeni. Sunt un pinion, fără îndoială, așa cum trebuie să fie. Te rog să nu mă faci să ating nici unul dintre aceste angrenaje. Destul că trebuie să mă îngrijesc atât de bine de mine însumi. Fiecare să se îngrijească de sine.

- Bine, dar dacă fiecare se îngrijește doar de sine însuși, cum va mai merge ceasul...? -spuse indignat ceasornicarul. Scutură cu delicatețe penseta iar minuscula bijuterie căzu printre lucrurile de nimic. Apucă un pinion, mai puțin strălucitor, însă care să accepte să trăiască în tovărășie și-l montă în angrenajul ceasului.

Dragi copii, Dumnezeu ne-a pus împreună pentru ca să ne iubim și să ne ajutăm. O parte foarte importantă a sfințirii noastre constă în a-i ajuta pe ceilalți. Un creștin autentic nu se poate preface că nu știe despre ceilalți, trebuie să aibă o adevărată râvnă în a-i ajuta să fie fericiți și pe cei din jur.

Smerenia

Lepădați mânia, cearta
Iar pe frați cum se cuvine
Fiecare să-i privească
Mai presus decât pe sine.

Căci comoara-nțelepciunii
E sub cheia umilinței;
Dumnezeu ne duce pașii
Pe cărarea cunoștinței.
Orișicine se smerește
Ca un simplu copilaș,
Domnul îl va face mare
În cerescul său lăcaș.

Cine se înalță singur,
Mâine totuși va cădea.
Cine astăzi se smerește
Domnul îl va înălța.

(DIN CREAÅ¢IILE COPIILOR)