Parohia "Sfinții Trei Ierarhi” de la Romainville în pelerinaj la Locurile Sfinte (I)

ÎnsemnÇŽrile unui pelerin

Drumul cÇŽtre Å¢ara SfântÇŽ

În avion, ne rugÇŽm împreunÇŽ Maicii Sfinte sÇŽ ne poarte sÇŽnÇŽtoși peste uscat și mare cÇŽtre Å¢ara SfântÇŽ:

„O, MÇŽicuțÇŽ SfântÇŽ/ Te rugÇŽm fierbinte/ SÇŽ ne-asculți de-a pururi/ Marea rugÇŽminte […]
Tu ești steaua mÇŽrii/ Åži ajuți sÇŽ treacÇŽ/ Dintre cari te roagÇŽ/ Nimeni nu se-neacÇŽ […]”

Nu cred cÇŽ au mai auzit membrii echipajului vreodatÇŽ pricesne românești (înainte îi întrebasem desigur dacÇŽ putem cânta și dacÇŽ nu deranjÇŽm).
Coborâți pe uscat la Tel Aviv, ne așteaptÇŽ ghidul nostru: un domn român care locuiește într-o localitate de lângÇŽ Ierusalim, în care oamenii muncesc și împart cu toți membrii comunitÇŽții rodul muncii lor. Dânsul ne spune și primul lucru surprinzÇŽtor: picurii de ploaie pe care îi simțim pe obraji înainte de a urca în autocar sunt un lucru cu totul neobișnuit în Israel la început de mai, în plin sezon uscat, adicÇŽ șase luni fÇŽrÇŽ ploaie. De abia am pÇŽșit pe pÇŽmântul Ţǎrii Sfinte și iatÇŽ cÇŽ spunem: SlavÇŽ Å¢ie, Doamne!
În timp ce autocarul face turul Tel-Aviv-ului, centrul financiar și cultural al țÇŽrii, iar noi aflÇŽm date interesante despre locurile și oamenii pe lângă care trecem, se lumineazÇŽ de ziuÇŽ. Ne îndreptÇŽm spre antica cetate Jaffa (sau Haifa). Ghidul nostru are un evident dar al povestirii cÇŽci datele istorice, economice și sociologice se combinÇŽ cu mici anecdote precum cea despre cele trei mari orașe ale țÇŽrii: „La Haifa se muncește, la Ierusalim se roagÇŽ iar la Tel-Aviv se cheltuie banii…”
La Haifa, cetate veche de patru milenii, ne bucurÇŽm sÇŽ vedem marea. AflÇŽm cÇŽ și Napoleon a venit pânÇŽ aici cu armatele sale, însÇŽ a fost înfrânt. Câteva statui îi mai pÇŽstreazÇŽ amintirea. Cu sfialÇŽ intrÇŽm în mÇŽnÇŽstirea Sfântului Arhanghel Mihail unde slujesc, pe rând, trei comunitÇŽți de creștini ortodocși. AstÇŽzi, în duminica a cincea dupÇŽ Sfintele Paști e rândul comunitÇŽții române. Åži spunem iarÇŽși: SlavÇŽ Å¢ie, Doamne! Deși nu toți am dormit în timpul cÇŽlÇŽtoriei de noapte, bucuria înfrânge oboseala și participÇŽm la Sfânta Liturghie, dând rÇŽspunsurile stranei. PÇŽrintele Gherasim, care vorbește frumosul grai al lui CreangÇŽ cu viteza unui comentator de curse ne povestește istoria bisericii și ne invitÇŽ apoi la o gustare pe terasa mÇŽnÇŽstirii, între bisericÇŽ și mare. AflÇŽm cu mare emoție cÇŽ aceastÇŽ bisericÇŽ e construitÇŽ pe locul unde a cinat sfântul apostol Petru. SlavÇŽ Å¢ie Doamne cÇŽ ne-am învrednicit sÇŽ cÇŽlcÇŽm pe așa locuri sfinte!
Tot dimineața vizitÇŽm patria sfântului Ioan BotezÇŽtorul, Ein Karem în limba locului. Aici a fost casa sfântului prooroc Zaharia, unde Sfânta FecioarÇŽ a vizitat-o pe Elisabeta. Tot aici vedem muntele care în mod minunat s-a deschis și a adÇŽpostit-o pe sfânta Elisabeta cu pruncul Ioan, atunci când soldații lui Irod o urmÇŽreau pentru a-l ucide pe ÎnaintemergÇŽtorul și BotezÇŽtorul Domnului. Ne așezÇŽm pe scÇŽrile din fața unei biserici, gândindu-ne fiecare la ceea ce ne este dÇŽruit a trÇŽi în aceste zile.
CÇŽtre searÇŽ ajungem la Betleem, locul nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Aici vom înnopta. De la geamurile hotelului care ne gÇŽzduiește (ai cÇŽrui proprietari sunt palestinieni creșini ortodocși) se vÇŽd luminile Betleemului, „casa pâinii”, cetate sfântÇŽ și binecuvântatÇŽ. Oboseala de peste zi nu reușește sÇŽ tempereze fiorul de emoție pe care îl resimțim în fiecare clipÇŽ și care vibreazÇŽ și în vocile nostre atunci când, dupÇŽ masÇŽ, cântÇŽm împreunÇŽ „Cuvine-se cu adevÇŽrat” așa cum vom pÇŽstra obiceiul pânÇŽ la sfârșitul pelerinajului.

Din Betleem cÇŽtre Lavra Sfântului Sava

A doua zi pornim cÇŽtre pustiul Iudeii. FÇŽrÇŽ sÇŽ ne dÇŽm seama, din pÇŽmântul fertil al Betleemului intrÇŽm într-un ținut arid, aproape lipsit de vegetație. IatÇŽ deci, cÇŽ vedem cu ochii noștri „deșertul” despre care vorbește de atâtea ori Sfânta ScripturÇŽ!
Când mașinile de teren ne lasÇŽ la destinație, se deschide în fața noastrÇŽ o priveliște pe care mintea omeneascÇŽ nu o poate nici închipui și nici descrie în cuvinte. E Lavra Sfântului Sava din Valea JudecÇŽții de Apoi. O privim, în jos, și ne întrebÇŽm dacÇŽ a fost mâna omului ori mâna Domnului cea care a construit în stâncÇŽ aceastÇŽ mÇŽnÇŽstire, nemaivÇŽzut de frumoasÇŽ în simplitatea și sobrietatea ei. Coborâm pe cÇŽrarea care duce la mÇŽnÇŽstire fÇŽrÇŽ ca cineva sÇŽ poatÇŽ articula vreun cuvânt. Doar lacrimile curg fÇŽrÇŽ stavilÇŽ pe obraji și pe sub nÇŽframele femeilor. În mÇŽnÇŽstire pot intra numai bÇŽrbații. Noi rÇŽmânem la poartÇŽ dar o putere de sus ne apleacÇŽ genunchii rând pe rând de-a lungul zidului de la intrare. Simplu și ospitalier, un pÇŽrinte într-o rasÇŽ modestÇŽ ne oferÇŽ în tÇŽcere un fel de grisine cu susan și cafea, pe care le primim nu pentru cÇŽ ne-ar fi acum foame de vreo hranÇŽ pÇŽmânteascÇŽ, ci drept recunoștințÇŽ pentru generozitatea sa.
Când bÇŽrbații ies pe poarta mÇŽnÇŽstirii (de fapt un mic loc de trecere prin zidul de la intrare) nici ei nu sunt în stare sÇŽ spunÇŽ ceva. Doar mai târziu, cÇŽtre searÇŽ ne vor împÇŽrtÇŽși în mÇŽsura în care le e omenește posibil, ce au trÇŽit în acest loc sfânt, bÇŽtrân de 1500 de ani. Printre miile de sfinți, ale cÇŽror moaște sunt pÇŽstrate în interiorul mÇŽnÇŽstirii, au viețuit și au creat aici opere spre slava lui Dumnezeu, Sfinții Ioan Damaschin și fratele sÇŽu, Cosma Melodul, și Sfântul nostru român, Ioan Iacob de la Neamț.

Va urma