TABÄ‚RÄ‚ ÃŽN IRLANDA

Întru această rostire, fără îndoială străbătută de harul dumnezeiesc ÅŸi enunÅ£ată cu bucurie într’una din cărÅ£ile sale de Părintele Nicolae Steinhardt, s’a desfăÅŸurat ÅŸi tabăra pusă sub patronajul Sfântului Siluan Athonitul ÅŸi, ulterior, la îndemnul ÎnaltpreasfinÅ£itului Mitropolit Iosif, ÅŸi sub acela al Sfântului Neagoe Basarab. Poate că ajutorul celor doi sfinÅ£i, însoÅ£it de prezenÅ£a, autoritatea, îndrumările ÅŸi rugăciunile iubitelor maici Siluana Vlad ÅŸi Sofronia Rădulescu de la Centrul SfinÅ£ii Arhangheli din IaÅŸi, a făcut ca această tabără – pusă iniÅ£ial sub un mare semn de întrebare – să aibă totuÅŸi loc ÅŸi, mai mult decât atât, să aducă roade bogate, atât în sufletul participanÅ£ilor, cât ÅŸi în cele ale îndrumătorilor ÅŸi ale părinÅ£ilor.

După câteva peregrinări virtuale, în lungul ÅŸi în latul pământului hibernian, cel mai potrivit loc pentru această tabără ni s’a părut a fi Stradbally, un orăÅŸel modest, dar plăcut din centrul insulei, aflat sub patronajul unuia dintre marii sfinÅ£i care s’au nevoit pe aceste meleaguri: Sfântul Colman de Oughaval. Åži pentru că, prin rugăciunile lui, într’un loc desprins parcă din legendele irlandeze, a fost ridicată o biserică ortodoxă – aflată sub jurisdicÅ£ia Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara GraniÅ£elor Rusiei –, am îndrăznit a ridica ÅŸi noi glas; ÅŸi iată că am fost ascultaÅ£i. Dl. Adrian Cosby, ctitorul ÅŸi responsabilul acestei biserici, a acceptat bucuros o provocare la care aproape că nici noi nu ÅŸtiam cum vom răspunde, deÅŸi, de fiecare dată, ascultăm bucuroÅŸi cuvintele Mântuitorului: “ÎndrăzniÅ£i, nu vă temeÅ£i...”. Provocarea mare consta însă în faptul că urma să fie prima tabără de tradiÅ£ie ÅŸi spiritualitate ortodoxă organizată pentru copii ÅŸi tineri în această Å£ară, or, aici legislaÅ£ia în privinÅ£a protecÅ£iei copilului este cu totul deosebită. Apoi, în afara cerinÅ£elor legale, trebuia să îndeplinim cerinÅ£ele părinÅ£ilor, care, înspăimântaÅ£i ÅŸi ei de necunoscut, nu se grăbeau să îÅŸi înscrie copiii în această acÅ£iune.

Cum spuneam însă mai sus, Maica Siluana ÅŸi Maica Sofronia, alături de ceilalÅ£i îndrumători, au avut un cuvânt greu de spus. Atelierele organizate de sfinÅ£iile lor, orientate în special pe comunicare, relaÅ£ionarea cu ceilalÅ£i ÅŸi evitarea conflictelor au conferit acestei tabere un înalt nivel duhovnicesc. Alături de acestea, atelierul de abilităÅ£i practice ÅŸi teatru, organizat ÅŸi coordonat de doamna Rodica Cheslerean, a adus o notă de veselie, ba chiar a smuls hohote de râs ÅŸi, la sfârÅŸitul taberei, urale din partea spectatorilor (adică noi). Este de la sine înÅ£eles că, aflaÅ£i în mijlocul naturii, sportul nu putea să lipsească, pasiunile iscate de balonul rotund ÅŸi de celelalte sporturi rămânând însă în suspans, datorită imprevizibilei vremi irlandeze. În schimb, am descoperit curând piscina hotelului la care am fost cazaÅ£i, aÅŸa că bucuria sportivă a fost deplină.

Dincolo de aspectul de zi cu zi al activităÅ£ilor, s’a desprins însă o nuanÅ£ă pe care unii copii o remarcau pentru prima dată în viaÅ£ă: anume că totul în viaÅ£a noastră poate fi însoÅ£it de rugăciune. Ziua începea cu o scurtă rugăciune în cameră, urma micul dejun – la care, ca ÅŸi la celelalte mese ale zilei, se rostea rugăciunea de binecuvântare a mâncării ÅŸi la care oaspeÅ£ii întâmplători ai restaurantului hotelului rămâneau perplecÅŸi –, apoi atelierele de lucru începeau cu o rugăciune în biserică rostită sau citită în principal de copii. Mai mult, în timpul atelierelor, nu mică era surpriza copiilor când Maica Siluana le propunea ca „aici, acum, să facem o rugăciune pentru cutare..., ca Domnul să îi dăruiască răbdare”, sau sănătate, sau orice alt lucru de trebuinÅ£ă. Iar glasurile copilaÅŸilor rosteau îngemănate în accente româno‑engleze: „Doamne, miluieÅŸte pe robul / roaba Ta...”. Nu mică a fost surpriza unora dintre părinÅ£i când, ajunÅŸi acasă, copiii le cereau să facă rugăciune înainte ÅŸi după masă. Aceasta pentru că în tabără aceÅŸti copii s’au descoperit pe ei înÅŸiÅŸi ca purtători ai chipului divin ÅŸi înzestraÅ£i cu responsabilitate faÅ£ă de această asemănare divină. În ce mă priveÅŸte, pot doar să nădăjduiesc că ÅŸi părinÅ£ii îi vor privi mai mult în acest fel ÅŸi mai puÅ£in ca purtători ai chipului lui Spiderman, Batman sau Robo nu ÅŸtiu cum, sau al nu ÅŸtiu cărui mult iubit ÅŸi mult stimat personaj, la a cărui apariÅ£ie se sparie gândul... 

Åži pentru că am ajuns la sperieturi, nu am fost lipsiÅ£i nici de întâmplări palpitante, de exemplu atunci când lui Ionică i‑a sărit pe parbriz o roată desprinsă de la o remorcă ce transporta cai, neaducându‑i decât o spaimă straÅŸnică ÅŸi două sute de euro pagubă (parbrizul); sau când, în timpul unei ore de muzică, o fetiÅ£ă a rămas cu dintele în mână (spre marea noastră bucurie, era de lapte!).

Dincolo de toate, tabăra a fost un succes ÅŸi aÅŸ spune unul atât de mare, încât la plecarea spre casă au ÅŸi început înscrierile pentru tabăra din vara viitoare. O tabără care, nădăjduim, prin rugăciunile aceloraÅŸi sfinÅ£i, cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinÅ£itului nostru Mitropolit Iosif, cu prezenÅ£a aceloraÅŸi iubite maici ÅŸi a multor, multor copii, va avea loc.