TABÄ‚RÄ‚ ÃŽN IRLANDA

Întru această rostire, fără îndoială străbătută de harul dumnezeiesc și enunțată cu bucurie într’una din cărțile sale de Părintele Nicolae Steinhardt, s’a desfășurat și tabăra pusă sub patronajul Sfântului Siluan Athonitul și, ulterior, la îndemnul Înaltpreasfințitului Mitropolit Iosif, și sub acela al Sfântului Neagoe Basarab. Poate că ajutorul celor doi sfinți, însoțit de prezența, autoritatea, îndrumările și rugăciunile iubitelor maici Siluana Vlad și Sofronia Rădulescu de la Centrul Sfinții Arhangheli din Iași, a făcut ca această tabără – pusă inițial sub un mare semn de întrebare – să aibă totuși loc și, mai mult decât atât, să aducă roade bogate, atât în sufletul participanților, cât și în cele ale îndrumătorilor și ale părinților.

După câteva peregrinări virtuale, în lungul și în latul pământului hibernian, cel mai potrivit loc pentru această tabără ni s’a părut a fi Stradbally, un orășel modest, dar plăcut din centrul insulei, aflat sub patronajul unuia dintre marii sfinți care s’au nevoit pe aceste meleaguri: Sfântul Colman de Oughaval. Åži pentru că, prin rugăciunile lui, într’un loc desprins parcă din legendele irlandeze, a fost ridicată o biserică ortodoxă – aflată sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor Rusiei –, am îndrăznit a ridica și noi glas; și iată că am fost ascultați. Dl. Adrian Cosby, ctitorul și responsabilul acestei biserici, a acceptat bucuros o provocare la care aproape că nici noi nu știam cum vom răspunde, deși, de fiecare dată, ascultăm bucuroși cuvintele Mântuitorului: “Îndrăzniți, nu vă temeți...”. Provocarea mare consta însă în faptul că urma să fie prima tabără de tradiție și spiritualitate ortodoxă organizată pentru copii și tineri în această țară, or, aici legislația în privința protecției copilului este cu totul deosebită. Apoi, în afara cerințelor legale, trebuia să îndeplinim cerințele părinților, care, înspăimântați și ei de necunoscut, nu se grăbeau să își înscrie copiii în această acțiune.

Cum spuneam însă mai sus, Maica Siluana și Maica Sofronia, alături de ceilalți îndrumători, au avut un cuvânt greu de spus. Atelierele organizate de sfințiile lor, orientate în special pe comunicare, relaționarea cu ceilalți și evitarea conflictelor au conferit acestei tabere un înalt nivel duhovnicesc. Alături de acestea, atelierul de abilități practice și teatru, organizat și coordonat de doamna Rodica Cheslerean, a adus o notă de veselie, ba chiar a smuls hohote de râs și, la sfârșitul taberei, urale din partea spectatorilor (adică noi). Este de la sine înțeles că, aflați în mijlocul naturii, sportul nu putea să lipsească, pasiunile iscate de balonul rotund și de celelalte sporturi rămânând însă în suspans, datorită imprevizibilei vremi irlandeze. În schimb, am descoperit curând piscina hotelului la care am fost cazați, așa că bucuria sportivă a fost deplină.

Dincolo de aspectul de zi cu zi al activităților, s’a desprins însă o nuanță pe care unii copii o remarcau pentru prima dată în viață: anume că totul în viața noastră poate fi însoțit de rugăciune. Ziua începea cu o scurtă rugăciune în cameră, urma micul dejun – la care, ca și la celelalte mese ale zilei, se rostea rugăciunea de binecuvântare a mâncării și la care oaspeții întâmplători ai restaurantului hotelului rămâneau perplecși –, apoi atelierele de lucru începeau cu o rugăciune în biserică rostită sau citită în principal de copii. Mai mult, în timpul atelierelor, nu mică era surpriza copiilor când Maica Siluana le propunea ca „aici, acum, să facem o rugăciune pentru cutare..., ca Domnul să îi dăruiască răbdare”, sau sănătate, sau orice alt lucru de trebuință. Iar glasurile copilașilor rosteau îngemănate în accente româno‑engleze: „Doamne, miluiește pe robul / roaba Ta...”. Nu mică a fost surpriza unora dintre părinți când, ajunși acasă, copiii le cereau să facă rugăciune înainte și după masă. Aceasta pentru că în tabără acești copii s’au descoperit pe ei înșiși ca purtători ai chipului divin și înzestrați cu responsabilitate față de această asemănare divină. În ce mă privește, pot doar să nădăjduiesc că și părinții îi vor privi mai mult în acest fel și mai puțin ca purtători ai chipului lui Spiderman, Batman sau Robo nu știu cum, sau al nu știu cărui mult iubit și mult stimat personaj, la a cărui apariție se sparie gândul... 

Åži pentru că am ajuns la sperieturi, nu am fost lipsiți nici de întâmplări palpitante, de exemplu atunci când lui Ionică i‑a sărit pe parbriz o roată desprinsă de la o remorcă ce transporta cai, neaducându‑i decât o spaimă strașnică și două sute de euro pagubă (parbrizul); sau când, în timpul unei ore de muzică, o fetiță a rămas cu dintele în mână (spre marea noastră bucurie, era de lapte!).

Dincolo de toate, tabăra a fost un succes și aș spune unul atât de mare, încât la plecarea spre casă au și început înscrierile pentru tabăra din vara viitoare. O tabără care, nădăjduim, prin rugăciunile acelorași sfinți, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului nostru Mitropolit Iosif, cu prezența acelorași iubite maici și a multor, multor copii, va avea loc.