RESPECTELE MELE DOAMNELOR GREUTÄ‚ÈšI!

publicat in Pagina copiilor pe 1 Iunie 2011, 10:45

Într‑o bună zi, măgarul unui țăran căzu într‑o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî că măgarul și așa era bătrân, iar fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și odată. Åži că nu mai merita osteneala de a‑l scoate pe măgar din adâncul fântânii. Așa că țăranul își chemă vecinii, ca să‑i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte‑o lopată și începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea și se puse și mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeți bune de pământ, măgarul se potoli și tăcu. Å¢ăranul privi în adâncul fântânii și rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neașteptat: se scutura de pământ și pășea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră, cu surprindere, cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste margine și ieși fremătând… 

 

Morala:

Viața va arunca poate și peste tine cu „pământ” și cu tot felul de greutăți… Secretul pentru a ieși din fântână este să te scuturi de acest pământ și să‑l folosești pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutățile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem ieși din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuți.