FOTBALUL și TREZVIA

Este foarte răspândită printre oamenii din Biserică ideea că Postul Mare este vremea ispitelor. Din ceea ce am observat eu în ultima vreme la mine ÅŸi la cunoscuÅ£i de-ai mei, mi-e teamă că perioada de după Sfintele PaÅŸti ar putea fi vremea căderilor în ispită. Am început să mă gân­desc la acest lucru acum câÅ£iva ani, făcând comparaÅ£ie cu un meci de fotbal. O echipa română a jucat cu o echipă engleză. În primul tur, la București, în Săptămâna Mare, românii au bătut cu 1-0. Returul a avut loc o săptămână mai târziu, în Anglia. Echipa română a început excelent: în minutul 25 marcase deja două goluri. Dar după ce a luat un gol prin minutul 35, s-a retras din ca­lea adversarului ÅŸi s-a lăsat presată în jurul careului de 16 metri, jucând pasiv, încer­când să păstreze rezultatul. Până la urmă a luat bătaie cu 4-2 ÅŸi, la un scor final de 4­-3,a fost eliminată.

În mod firesc, angajamentul nostru pe drumul către înviere ÅŸi postul pe care l-am Å£i­nut ne aduc anumite roade duhovniceÅŸti pe care le simÅ£im ÅŸi după post. Avantajul de 1-0 se amplifică în bucuria sărbătorii ÅŸi devine 2-0 sau 3-0 pe negândite. Dar apoi apa­re destinderea, mulÅ£umirea de sine, slăbirea trezviei. Atitudinea noastră faÅ£ă de mân­care ilustrează destul de bine acest fenomen. După post începem să mâncăm — uneori cu o „râvnă” exagerată — tot ceea ce am evitat în săptămânile dinaintea PaÅŸtelui. însă, fără să ne dăm seama, odată cu mâncarea lăsăm să vină peste noi gândurile, ideile, ima­ginile, senzaÅ£iile de care ne-am păzit în post. Ne culcăm pe-o ureche că talantul câÅŸtigat e bine îngropat, pus la adăpost ÅŸi că vom lucra la înmulÅ£irea lui... în postul următor. Parcă uităm că există anumiÅ£i „hoÅ£i” care ne atacă neîncetat, cu scopul să fure acest ta­lant. În vremea Postului Mare suntem atenÅ£i ÅŸi percepem aceste atacuri („ispitele pos­tului”). De exemplu, dacă cineva ne contrazice, nu ne grăbim să ne certăm cu el ci încer­căm să ne păstrăm cumpătul, să nu stricăm pacea. Dar după ce-am „scăpat” de post, îi „dăm replica” imediat oricui îndrăzneÅŸte să nu fie de acord cu noi. Åži astfel, riscăm să ne dăm seama de atacuri abia când am luat bătaie cu 4-3.

CunoaÅŸtem cu toÅ£ii povestea merelor de aur care, odată date în pârg, trebuiau păzite ca să nu fie furate de zmeu. Ne aducem aminte că cei doi fraÅ£i mai mari ai lui Prâslea au adormit în timp ce păzeau merele ÅŸi atunci când s-au trezit au găsit copacul gol. Când i-a venit rândul ÅŸi lui să păzească merele aproape coapte, Prâslea ÅŸi-a făcut o „strategie” care să-l Å£ină treaz în timpul nopÅ£ii, când hoÅ£ul dădea atacul la mere. A luat cu dânsul cărÅ£i de citit ÅŸi două Å£epuÅŸe, între care s-a aÅŸezat „aÅŸa cum să-i vină unul dinainte ÅŸi altul la spa­te ca, dacă îi va veni somn ÅŸi ar moÅ£ăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui ÅŸi,dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi”. Priveghind toată noaptea, a reuÅŸit să-l rănească pe hoÅ£ ÅŸi să culeagă merele coapte.

Perioada de după Înviere este vremea de aÅŸteptare a Sfântului Duh, Cel care pârguieÅŸte roadele Învierii. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să găsească acele cărÅ£i ÅŸi acele Å£epuÅŸe care să-l Å£ină treaz. Biserica ni le oferă, dar din păcate, după PaÅŸti scade dras­tic numărul oamenilor care mai dau atenÅ£ie la ceea ce se petrece în Biserică. Åži cred că pierdem ceva esenÅ£ial. Să privim doar la cărÅ£ile care se citesc la fiecare Sfântă Liturghie: Evanghelia Sfântului Ioan ⁽¹⁾ÅŸi Faptele Apostolilor. Ele ne vorbesc despre întâlnirile Domnului Hristos Înviat cu prietenii Săi — semn că, deÅŸi nu mai trăieÅŸte în trupul Său pământesc, El nu ne-a părăsit, ci ne însoÅ£eÅŸte în drumul către locaÅŸul pregătit pentru fiecare dintre noi în casa Tatălui (Ioan 14, 2-3); de vindecări — semne ale tămăduirii totale a omului pe care Fiul a venit să ne-o aducă; de apa cea vie a Duhului Sfânt — care să se facă în fieca­re din noi „izvor de apă curgătoare spre viaÅ£a veÅŸnică” (Ioan 4, 14).

Depinde doar de noi să rămânem treji, să nu ratăm ocazia de a gusta din ceea ce este mult mai preÅ£ios decât orice mere de aur: „harul ÅŸi adevărul [care] au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17), „har peste har” (Ioan 1, 16), dătător de „viaÅ£ă din belÅŸug” (Ioan 10, 10).

Note:

1. Cu o singura excepÅ£ie, în Duminica MironosiÅ£elor, când se citeÅŸte din Evanghelia Sfântului Marcu.