publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 15 Aprilie 2011, 16:29
Învierea, pe care astăzi – și de peste 2000 de ani încoace – Hristos o împărtășește lumii în Biserica Sa, este și a noastră, creștinul fiind omul Învierii, omul înviat. Căci de la Învierea Fiului lui Dumnezeu moartea nu mai are stăpânire asupra omului și asupra vieții lui. Străin lucru vor spune unii, pentru că toți murim, suferim toți, fără excepție, din cauza morții, de care ne este frică și care este imposibil de evitat : cum putem deci spera ca moartea să fie învinsă? Încă înainte de Sfintele Patimi, Hristos ne-a încredințat de propria noastră înviere, prin învierea lui Lazăr – cel mort de patru zile (cf Ioan 11, 39). A înviat și pe fiica lui Iair (Marcu 5, 38-43; Luca8, 49-56) și pe fiul văduvei din Nain (Luca7, 11-17), încredințându-ne că El este Cel care dă viața.
Astăzi ne cheamă din întunericul acestei lumi, în Biserica Sa: VENIÅ¢I DE LUAÅ¢I LUMINA! Ne cheamă să trecem de la întuneric la lumina vieții, de la întunericul morții care încearcă să ne stăpânească, la lumina vieții celei veșnice. Hristos ne cheamă la Paștele Lui – trecerea, ridicarea din moarte – care devin pentru noi DARUL Său cel mai presus de orice dar, care devine prin El Paștele nostru – în care El ne trece, ne ridică din «stricăciune întru nestricăciune... », ne îmbracă trupul «muritor întru nemurire» (I Corinteni 15, 53).
Învierea, Viața, Lumina, Nestricăciunea, le primim astăzi prin învierea Fiului lui Dumnezeu în Biserică, «...care este Trupul Lui», al cărui cap El este. Iar noi toți le-am primit, prin botez, în care ne-am îmbrăcat cu Hristos, Cel mort și Înviat (Romani 6, 3-4).
Aceasta este credința noastră, că Dumnezeu, pentru multa Sa Iubire, «pe noi cei ce eram morți în greșalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos. și împreună cu El ne-a sculat (ne-a ridicat, ne-a înviat) și împreună ne-a așezat cu El întru ceruri. » (Efeseni 2, 4-5). Biserica este locul în care primim, locul în care începe și se lucrează apoi, învierea noastră, este «laboratorul învierii » (cf. Sf Maxim Mărturisitorul). Numai în Hristos și în Biserică ne înnoim viața. În niciun alt loc nu putem primi Lumina, decât de la Hristos în Biserica Sa, și aceasta este Lumina mântuitoare, salvatoare, Lumina pe care întunericul acestei lumi nu o poate cuprinde, nu o poate ascunde.
În Biserică, viața noastră însăși, aici și acum, devine o pregătire permanentă pentru Înviere. În Biserică în Duhul Sfânt ne facem părtași vieții lui Hristos. «Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. (Ioan 15, 26) «...Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul... Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti.» (Ioan 16, 13-14) Iată, Duhul ne împărtășește în Biserică viața în Hristos; viața lui Hristos, ne călăuzește la tot adevărul și la Cel care este Adevărul. Prin Duhul Sfânt suntem părtași Crucii și Învierii lui Hristos, Adam cel nou.
Zice Sfântul Ioan Gura de Aur: «Căci pentru mântuirea noastră s-au făcut toate. Prin acelea prin care diavolul ne-a biruit, prin acelea l-a biruit Hristos pe diavol. A luat aceleași arme si cu ele le-a doborât. Iată cum! Semnele înfrângerii noastre au fost: fecioara, lemnul si moartea. Fecioara a fost Eva – nu cunoscuse încă pe bărbat când a fost înșelată –, lemnul a fost pomul si moartea a fost pedeapsa dată lui Adam. Iată că aceleași au fost si pricinile biruinței. În locul Evei, Maria; în locul pomului, lemnul crucii, în locul morții lui Adam, moartea Stăpânului. Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam; prin Cruce l-a biruit Hristos pe diavol. Lemnul acela, cel dintâi, a trimis în iad, iar lemnul acesta, al Crucii, a chemat din iad pe cei plecați acolo. Lemnul acela, cel dintâi, l-a ascuns pe Adam cel gol, ca pe un rob, lemnul acesta, al Crucii, L-a arătat tuturor gol pe Biruitorul, pironit în vârful Crucii. Åži iarăși, moarte într-o parte și moarte în alta: una a osândit pe cei după Adam, iar cealaltă a înviat cu adevărat pe cei ce muriseră înainte de moartea lui Hristos. „Cine va grăi puterile Domnului si cine va face auzite toate laudele Lui?” (Ps 105, 2). Din muritori am ajuns nemuritori. Am fost doborâți și am înviat, am fost biruiți și am ajuns biruitori.»
Hristos ne spune și nouă astăzi: «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-ați ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-i veți cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul». (Ioan 15, 13,17)
Rog pe Hristos Domnul Cel Înviat din morți să vă binecuvinteze și, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare Maria și ale tuturor sfinților, să vă călăuzească spre tot lucrul mântuitor.
HRISTOS A ÎNVIAT!
+ Mitropolitul Iosif (Fragment din Scrisoarea Pastorală la Sfintele Paști, 2010)