publicat in Asociația Nepsis pe 1 Martie 2011, 16:19
ÎNAINTE DE CÄ‚SÄ‚TORIE
Întâlnirile cu un cuvânt viu precum cel al Părintelui Marc Antoine Costa de Beauregard nu se uită, au ceva deosebit care le face să rămână în memoria inimii. Astfel s-a întâmplat și sâmbătă, 12 februarie 2011, la Catedrala Mitropolitană din Paris, când Părintele ne-a vorbit despre căsătorie, înțeleasă nu ca o instituție sau obligație socială (celula societății), ci ca o vocație, o chemare a omului spre împlinire în trezvie, în libertate, în mod creator. Hristos însuși, ne-a spus Părintele, ne vorbește de altceva decât despre căsătoria ca celulă a societății. El ne vorbește de iubire și binecuvântează căsătoria fiind prezent la nunta din Cana Galileei, unde săvârșește, de altfel, și prima Sa minune.
Fiecare dintre noi se întreabă, la un moment din viața sa, dacă persoana cu care se întâlnește, față de care simte că are iubire, este sau nu aleasa sau alesul. Cum putem fi siguri că alegem persoana potrivită pentru a împlini împreună scopul vieții noastre și al căsătoriei - mântuirea, sfințenia? Cum putem ști dacă sentimentele noastre vor fi statornice, că nu este vorba doar despre ceva trecător, care se va stinge cu timpul? Am avut de la Părintele Marc-Antoine răspunsuri simple, cu exemple concrete provenite de multe ori din viața sfinției sale.
Primul pas pe care un tânăr poate să-l facă pentru a face alegerea cea bună este să se întoarcă spre Domnul, să se roage, să ceară preoților și celorlalți membri ai Bisericii să se roage pentru el. Așadar, pentru a nu greși, să cerem Domnului să ne lumineze mintea și inima, să ne ferească „de minciună, de răutate, de desfrâu”, cum scrie și în rugăciunea pentru căsătorie. Aceeași rugăciune continuă: „să nu mă înșele frumusețea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusețea sufletească; să nu mă orbească dragostea pătimașă, nici să mă biruie patimile și poftele”.
Un al doilea pas important este să mărturisim duhovnicului sentimentele pe care le avem pentru cel sau cea cu care am dori să ne căsătorim. Părintele duhovnic ne poate ajuta să ne dăm seama dacă ceea ce simțim nu se bazează doar pe pofta trupească, ci pe esențial; dacă am ajuns să vedem în celălalt o persoană, chipul lui Hristos. Taina iubirii față de om începe în clipa când ne uităm la el fără dorința de a-l poseda, fără dorința de a stăpâni asupra lui. Așadar, duhovnicul ne poate ajuta să luăm decizia cea bună, cu condiția să fim sinceri și să ne lăsăm ghidați.
În al treilea rând, un semn că am făcut alegerea bună este ca petrecerea întregii vieți împreună cu celălalt să fie o evidență, să nu existe „pentru că...”. Pasul spre căsătorie vine de la sine pentru cei care se iubesc cu adevărat, se roagă și se lasă îndrumați de duhovnic în alegerea celuilalt. De asemenea, trebuie să învățăm să iubim. Cum? Învățând să spunem „tu” mai mult decât „eu”, după modelul Sfintei Treimi. Vom ajunge în acest fel să spunem „noi”, iar din acest punct cei doi pot începe să își facă proiecte împreună. Tăierea voii este și ea importantă, pentru că numai astfel poate exista smerenie și înțelegere în sânul viitoarei familii. La fel, a spune celuilalt „iartă-mă” pentru micile lucruri de zi cu zi este esențial, pentru că prin aceste lucruri mici putem „omorî”, și ne omorâm propriul suflet daca nu învățăm să ne cerem iertare.
Părintele Marc Antoine a abordat de asemenea subiectul relațiilor trupești dintre cei doi parteneri înaintea căsătoriei, subliniind că nu trebuie ca astfel de relații să fie acceptate la insistențele celuilalt partener. A-l iubi pe celălalt înseamnă tocmai a-l respecta ca persoană și a aștepta binecuvântarea căsătoriei. Iubirea adevărată se arată și prin a face această asceză a răbdării, a înfrânării, a ascultării de Biserică.
Căsătoria este o minune în lumea noastră, poate cea mai mare minune a relațiilor omenești: două ființe devin un întreg prin iubire. De aceea este atât de important să ne pregătim cum se cuvine pentru această taină și să ne rugăm pentru a găsi persoana potrivită alături de care să ne petrecem acest mare dar al Domnului, care este viața. Trăim într-o lume unde toate par a fi în dezbinare, dar prin Taina Căsătoriei doi oameni, dat fiind că se iubesc unul pe celălalt, devin una. Căsătoria este locul unde se termină dezbinarea și începe înfăptuirea vieții în unire, căsătoria este imagine a vieții veșnice.
Împărtășirea din cuvântul Părintelui Marc Antoine a fost urmată și de o împărtășire dintr-o agapă dulce, pregătită de participantele la concursul de prăjituri propus de organizatori. Pentru bucuria adusă tuturor și râvna lor deosebită, au fost premiate toate autoarele dulciurilor. Astfel s-a încheiat, târziu în seară, o întâlnire pentru care Ii mulțumim Domnului.
Au consemnat Cristina Săvulescu și Andrei Stănease