Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinței creștine, sun­tem capabili să ne cinstim și să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinței precum și personalitățile marcante, universale și naționale, care au amprentat istoria, veacurile și locurile cu activitatea, cu viața și cu învățăturile ori scrie­rile lor mult folositoare!... Iată că anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem părtași la nașterea în viața cea veșnică a Împărăției Cerurilor a unui mare căr­turar, scriitor, teolog, ierarh, cunoscător și mărturisitor al istoriei bimilenare românești, totodată și apologet al dreptei credințe creștine - Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce și-a purtat cu toată demnitatea și încre­derea în Dumnezeu crucea vieții și a suferinței, vreme de mai mulți ani!. De aceea, noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului și demnului lo­gofăt spiritual al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului sfârșitului de secol XX și începutu­lui de secol XXI, care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune și Ardealului stră­moșesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 - 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului și Clujului iar din anul 2006 (și) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului!...

   Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva mo­mente, de Înaltpreasfințitul Părintele nostru Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu a cărui pleca­re o regretăm foarte mult astăzi!... Πi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abi­litățile sale foarte competente în disciplina teologică și în cea pastoral - misionară, apologetică și mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire și abnegație!... El este și va rămâne în continuare, în conștiința discipolilor, profilul teologului și a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistență și acrivie științifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate și exactitate!...Cu vaste și avizate cunoștințe în cele mai diverse discipline culturale, is­torice și teologice, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ și foarte multă onesti­tate, noblețe și dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte ad­mirat și probabil, și invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probității sale in­telectuale, morale și sufletești!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariști, studenți-teologi, preoți și călugări, și nu în ultimul rând de foarte mulți laici și intelectuali, ajutându-i pe foarte mulți dintre ei prin recomandările și sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!...

   Pe numele său de botez Valeriu Anania, viitorul Mitropolit Bartolomeu s-a născut la 18 martie 1921 în comuna Glăvile-Piteșteana din județul Vâlcea. A urmat școala primară din lo­calitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul „Central” din București. A avut partede o tinerețe agitată. În anul 1935, minor fi­ind, a devenit membru al organizației „Mănunchiul de prieteni”, organizație legiona­ră a tineretului școlar, pentru ca din anul 1936 să fie încadrat în „Frăția de Cruce”, organiza­ție superioară celei dintâi. „Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal și altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani), «Frăția de Cruce» din Seminarul Central a fost desființată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legi­onare, dar și după aceea, mi-a fost dat să văd și reversul medaliei, adică fața neștiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în «Frăția de Cruce» din Seminar nu se făcea politică, nici antisemi­tism, ci doar educație, și că nu am avut de în­vățat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam și de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pen­tru avutul public, spirit de sacrificiu”, afirma, mai târziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie însă arestat de 3 ori pen­tru legături cu legionarii sau activități legio­nare: în 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant le­gionar), în 1942 (pentru că ar fi deținut în po­dul Mănăstirii Cernica materiale legionare și arme) și în 1958, sub acuzația de activitate le­gionară înainte de 23 august 1944. În anul 1943 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București, obținând diploma de Bacalaureat, fiind apoi student la Facultatea de Medicină și Conservatorul de Muzică din Cluj - pe care nu le-a terminat -, între anii 1944 și 1946. Ulterior, a urmat cursurile Facultății de Teologie din București și ale Academiilor Teologice din Cluj-Napoca și Sibiu, fiind licen­țiat la Sibiu în anul 1948. A fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studențești din iunie 1946 din Cluj-Napoca. Astfel, în timp ce era și președinte al Centrului studențesc „Petru Maior”, a condus greva studențească antirevizionistă și anticomunistă, după care a urmat un șir lung de arestări și expulzări.

   Mai trebuie amintit aici și acum de cariera sa duhovnicească, pe care a început-o în 2 fe­bruarie 1942 când a fost tuns în monahism lamănăstirea Antim din București și a primit nu­mele de călugărie Bartolomeu. A fost hirotonit ierodiacon la 15 martie 1942 și și-a desfășurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș, între anii 1943 și 1947, după care a devenit stareț la Mănăstirea Toplița, inspector patriarhal pentru învățămân­tul bisericesc între anii 1949 și 1950, decan al centrului de îndrumare misionară și socială a clerului, la Curtea de Argeș, în perioada anilor 1951-1952.

   A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploiești la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Åži-a ispășit pe­deapsa în închisoarea de la Aiud la secția „po­litici”. În timpul detenției i-a murit mama, iar el a fost înștiințat de acest fapt de către frate­le lui, închis și el în aceeași închisoare. În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alți deținuți politici, în urma unui decret de desființare a de­tenției politice. Așadar, sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat șase ani de de­tenție, între anii 1958-1964.

   În anul 1965 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar epar­hial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului „Publicații”. În anul 1967 a fost hirotonit iero­monah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă susți­ne nenumărate conferințe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu și face parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia și India. Reîntors în țară, devine director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982.

   În anul 1982 va ieși la pensie și se va retra­ge la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când și unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, DanielCiobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, fiind hirotonit și înscăunat în Catedrala Arhiepiscopală din municipiul Cluj-Napoca, ca succesor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februarie. În toamna anului 2005 inițiază, demarează și coordonează acțiunea de înființa­re a noii mitropolii a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului și Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului - mitropolie înfiin­țată în mod canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005 -, slujba festivă de conferire și înființare având loc de Praznicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană din municipiul Cluj-Napoca.

   Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunos­cut doar în calitate de cleric si înalt ierarh or­todox, ci și de scriitor, poet, dramaturg și tra­ducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost. De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii și medalii culturale printre care se nu­mără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pământu­lui” (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mării”, obținut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (1999), premiul pentru „Opera omnia”, al Uniunii Scriitorilor Cluj-Napoca (2001). Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului a tradus Biblia - o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani și care a fost tipărită în anul 2001, și-a scris „Memoriile” - considerate literatură pură - în anul 2008, a publicat poezii, volume de proză și piese de teatru și a scris sute de Pastorale și predici, pentru credincioșii pe care i-a păstorit, cu multă dragoste, abnegație și jertfelnicie. Tot în anul 2008 pune bazele Fundației „Mitropolitul Bartolomeu” - ce are scopul de a încuraja și aju­ta tinerii serioși, conștiincioși, dedicați studiu­lui, însă cu venituri materiale reduse, cu bur­se de cercetare și perfecționare.

   Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine și distincții naționale și internaționale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1 iunie 2001), al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca (7 iulie 2001); „Cetățean de onoare” al municipiu­lui Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); „Cetățean de onoare” al municipiului Bistrița (martie 2001) și „Cetățean de onoare” al municipiului Dej. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - București, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar începând cu 22 no­iembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Române. Ca atare este personalita­te marcantă a culturii și spiritualității româ­nești, de anvergură și recunoaștere națională și internațională, membru al Uniunii Scriitorilor, traducător și diortositor al Sfintei Scripturi - care a și devenit Ediția Jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2001.și diortositor al       

   Mitropolitul Bartolomeu a fost colaborator apropiat și sfetnic luminat al multor persona­lități culturale, profesori și ierarhi, îndrumă­tor a multor studenți și doctoranzi, păstor du­hovnicesc a atâtor generații de preoți și călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din țară. La înmor­mântarea sa l-au plâns și regretat cu toții, fi­ind conștienți de marea pierdere ce li s-a pri­cinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh și slujitor al Bisericii la care am participat, și care m-a impresionat profund datorită atmo­sferei de reculegere, decenței și sobrietății în care s-a desfășurat, și la care au participat mulți ierarhi ai bisericii noastre, foști studenți ai Înaltpreasfinției sale, precum și foarte mul­ți preoți și călugări!...

   Cuprins fiind de emoție, respect și recunoș­tință m-am tot gândit, preț de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări și sentimente față de Înaltpreasfinția sa, acum , la nașterea sa în via­ța cea cerească, având aici nouăzeci de ani de viață pământească, trăiți în spiritul unor prin­cipii sănătoase, a unei corectitudini pilduitoa­re, precum și a bunei noastre înțelepciuni, dem­nități și cumințenii tradiționale și autentice a poporului nostru românesc!...

   Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este ușor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ puțină vreme adică de doar optspre­zece ani, de când a fost slujitorul, păstorul cel bun și arhipăstorul duhovnicesc, a preoților și al credincioșilor care viețuiesc în cuprinsul ce­lor două județe - Cluj și Bistrița Năsăud - ce aparțin acestei eparhii!...

   În viziunea, în mintea și în inima mea per­sonalitatea înaltpreasfinției sale s-a conturat și s-a identificat prin câteva trăsături și calități distincte: în primul rând prin maturitatea și bogata experiență sau înțelepciune pastorală și duhovnicească, prin atașamentul față de va­lorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc și mai puțin sofisticat sau complicat; după aceea prin tena­citatea și perseverența, prin dispoziția pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vede­rea rezolvării unei probleme, atunci când situ­ația o cerea; prin cultura teologică și nu nu­mai cu care era înzestrat datorită muncii și tenacității sale - a fost un autodidact înnăscut și foarte consecvent cu el însuși de-a lungul în­tregii sale vieți; prin luciditatea și spiritul cri­tic însoțit de foarte multă înțelegere și condes­cendență; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, reve­lat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte cere­bral, lucid și vertical, concis, coerent dar și con­sistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea și calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar și dis­creție și modestie ieșite din comun, care îți in­spirau foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile eterne ale spiritua­lității noastre românești și ortodoxe!...

   Cugetând la activitatea și la personalita­tea sa, care este foarte bine conturată și cât se poate de autentică și de firească, mă gân­desc la darul omului providențial cu care l-a  înzestrat Creatorul și Stăpânul nostru al tu­turor - Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nos­tru Iisus Hristos - pe care înaltpreasfinția sa L-a cinstit și L-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea și abnegația!...

   M-aș bucura să știu că atât contemporanii cât și posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cin­stea, recunoștința și prețuirea cuvenită pentru tot ceea ce a făcut, pentru ceea ce a fost și însem­nat (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată. Åži spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc to­tuși să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit nume­le său, va fi pronunțat cu venerație și respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni și care e consemnat de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veșnic în împărăția Sa cea cerească și veșnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...

   Așadar, sunt încredințat că sunt foarte mul­ți oameni de rând, credincioși și slujitori ai Bisericii noastre strămoșești, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească și să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu școală teologi­că înaltă, încheiată, și pe care, apoi i-a hiroto­nit preoți și diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredințate lor spre păstorirea tur­mei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu - Păstorul cel Bun și Arhiereul cel Veșnic; apoi a târnosit și binecuvântat atât de multe bise­rici și lăcașuri de închinare - fapt care nu poa­te fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezența și activitatea înaltpreasfinției sale atât de prodigioasă, care s-a desfășurat pe par­cursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur și eu, avându-l permanent în cinstirea și pre­țuirea mea!...

   Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie pomenirea! Amin!

Drd. Stelian Gomboș, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României