Congresul Nepsis Spania 2008

Primii participanÅ£ii au sosit încă de miercuri. Duhul ce avea să se instaleze e deja anunÅ£at de „colaborarea” practică între tinerii neptici: câÅ£iva „călători” din Londra ÅŸi Paris, odată ajunÅŸi la Madrid, sunt aÅŸteptaÅ£i de cei din Alcala, care îi găzduiesc ÅŸi îi aduc la Valencia; grupul din Bruxelles aterizează la Zaragoza, de unde sunt preluaÅ£i de tinerii din parohie; împreună ajung la Valencia vineri seara târziu; gazdele îi aÅŸteaptă pe toÅ£i ÅŸi îi fac să se simtă ca acasă. Astfel, până sâmbătă dimineaÅ£a se adună peste 70 de tineri, cei mai mulÅ£i din parohii din Spania (Alcala de Henares, Barcelona, Bilbao, Ciudad Real, Lleida, Valencia, Vinaros, Zaragoza), dar ÅŸi din alte oraÅŸe de pe cuprinsul Mitropoliei noastre (Belfast, Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Torino). ToÅ£i sunt întâmpinaÅ£i de părintele Daniel Toadere, bucuros că parohia sa poate găzdui al doilea congres Nepsis Spania la fel cum a făcut-o ÅŸi cu primul, anul trecut.

Congresul începe cu Sfânta Liturghie arhierească, urmată de conferinÅ£a „Sfânta Liturghie ÅŸi viaÅ£a creÅŸtină ca o continuare a ei”, susÅ£inută de părintele Daniel Åžimon, consilierul pentru tineret al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei ÅŸi Portugaliei. Urmează un lung ÅŸir de întrebări, unele „clasice”, pe care le auzim practic la toate întâlnirile tinerilor, dar ÅŸi altele care demonstrează o adevărată preocupare a tinerilor de a trăi credinÅ£a în toată bogăÅ£ia ei. PreasfinÅ£itul Timotei a avut un cuvânt pentru fiecare: pentru cei care au cerut sfat despre cum să se roage; pentru cei neliniÅŸtiÅ£i să pună în practică ceea ce citesc în Evanghelie ÅŸi să poată vedea chipul lui Hristos în fiecare om; pentru cei care, trăind în Europa occidentală, sunt nedumeriÅ£i de problema căsătoriilor mixte sau a relaÅ£iilor cu creÅŸtinii de alte confesiuni, în special romano-catolici. MulÅ£i se liniÅŸtesc auzind de la un episcop că ÅŸi căsătoria e o cale spre Hristos la fel de înaltă ca ÅŸi monahismul; că ÅŸi în căsătorie e esenÅ£ial a se practica ascultarea, curăÅ£ia – sub forma fidelităÅ£ii, sărăcia – sub forma dărniciei, clădite pe statornicie. Bucuria, naturaleÅ£ea, blândeÅ£ea sa, ataÅŸamentul său faÅ£ă de Evanghelie, nădejdea din privirea ÅŸi cuvintele sale se răspândesc imediat, iar tinerii se angajează fără rezerve în discuÅ£ii. S-a vorbit despre dezvoltarea Sfintei Liturghii ÅŸi felul cum au trăit-o creÅŸtinii de-a lungul secolelor, despre frumuseÅ£ea ÅŸi semnificaÅ£ia adâncă a rugăciunilor rostite de preot în partea a doua a Liturghiei (a credincioÅŸilor) iar mulÅ£i din noi ne dăm seama cât de puÅ£in trăim această slujbă la care participăm săptămânal. Cu dragoste ÅŸi durere părintele nostru duhovnicesc ne-a vorbit despre tristeÅ£ea acelor Liturghii la care nu se împartăÅŸeÅŸte nimeni, într-un fel de nesocotinÅ£ă a cuvântului lăsat de Domnul Hristos la Cina cea de Taină. 

DeÅŸi cei mai mulÅ£i dintre noi uitaserăm de foame, a trebuit totuÅŸi să facem o pauză pentru a gusta din bunătăÅ£ile pregătite de membrii parohiei din Valencia. În partea a doua s-a discutat despre Nepsis, s-a stabilit extinderea filialei la toată episcopia, pentru a cuprinde ÅŸi Portugalia, s-a hotărât ca în fiecare parohie să existe un reprezentant Nepsis pentru ca astfel comunicarea între noi să fie mai dinamică ÅŸi ca la următorul congres să nu mai fie reprezentate doar opt parohii din cele de mai mult de cincizeci ale episcopiei. PreasfinÅ£itul Timotei a Å£inut să sublinieze că Nepsis-ul e o posibilitate a tinerilor de a trăi Liturghia după Liturghie; că mai ales noi, cei tineri, suntem chemaÅ£i să le împăcăm ÅŸi pe Marta ÅŸi pe Maria; că pe lângă rugăciune ÅŸi conferinÅ£e duhovniceÅŸti trebuie să ÅŸi punem în practică cuvântul Evangheliei, pentru a nu cădea într-un fel de pietism fals; că îndemnul „cu pace să ieÅŸim” este ÅŸi o chemare la a trăi activ taina fratelui.

După toate acestea, vine foarte natural invitaÅ£ia adresată de tinerii din Valencia de a lua parte în programul lor lunar de întâlnire cu cei fără adăpost pentru a distribui mâncare caldă, a vorbi cu ei, a-i asculta. BineînÅ£eles, apare îndoiala că acest infim gest nu le face viaÅ£a mai bună; însă ne dăm seama că ceea ce „aÅ£i făcut unuia dintr-aceÅŸti fraÅ£i ai Mei preamici, Mie mi-aÅ£i făcut” (Mt 25,40) ÅŸi că acolo unde doi sau trei fac ceva în numele Domnului, e prezent Hristos ÎnsuÅŸi. Lucrul acesta se simte atunci când vorbim cu aceÅŸti oameni săraci – africani, români, spanioli – care se bucură să-i revadă pe tinerii din Valencia ÅŸi să fie trataÅ£i cu demnitate. ExperienÅ£a aceasta ne arată că în loc sa ne lăsăm descurajaÅ£i pentru că „la noi în parohie nu se pricepe nimeni la organizare”, putem să-i oferim Mântuitorului cele cinci pâini ÅŸi cei doi peÅŸti pe care îi avem, puÅ£ina noastră pricepere, pentru ca El să o înmulÅ£ească spre folosul tuturor, căci „tot darul desăvârÅŸit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iac 1, 17).

Seara de sâmbătă se încheie cu o vizită a OraÅŸului Artelor ÅŸi ÅžtiinÅ£elor. Duminică, după Sfânta Liturghie, continuăm discuÅ£iile în cadrul vizitei Valenciei, bucurându-ne de soare ÅŸi de cerul de un albastru perfect. După un program atât de intens, o plimbare ÅŸi un fotbal pe plajă merg la fix. Apoi participanÅ£ii se pregătesc de plecare, însă, cum observă Adriana, gazdă bună ÅŸi „motorul” acestei întâlniri, ne întoarcem fiecare la parohiile noastre convinÅŸi că s-au înfiripat între noi ceva mai mult decât niÅŸte legături superficiale. Oboseala îÅŸi spune cuvântul, dar lumina din ochii noÅŸtri e încă prezentă, căci cu toÅ£ii obosiserăm frumos...

A consemnat Bogdan Grecu