Cu ocazia unei vizite a părintelui Lev Gillet la Strasbourg pentru a săvârşi Dumnezeiasca liturghie pentru tinerii ruşi din acest oraş, are loc mirungerea Elisabetei după rânduiala ortodoxă, la data de 13 decembrie 1929. Nevrând să săvârşească această taină în templul luteran care îi este este pus la dispoziţie pentru sfintele slujbe, părintele Lev slujeşte într-o cămăruţă studenţească. Locatarul ei este verişorul lui Evgraf Kovalevsky, pe nume Andrei Behr, un tânăr emigrat pe care părintele Lev îl cunoaşte bine. Acest student la chimie, născut în Rusia în 1909 şi emigrat la Nisa la Revoluţie, va fi mai târziu soţul lui Liselotte. Relaţia lor, prietenească mai intâi, devine din ce în ce mai apropiată, astfel că cei doi se vor logodi la sfârşitul verii anului 1931.

Intrarea Elisabetei în Biserica ortodoxă nu e nicicum o ruptură : în aceşti ani de efervescenţă teologică, se conturează mişcarea de apropiere a Bisericilor şi se pun bazele unui dialog profund pentru a aduce la lumină punţile dintre Tradiţii, pentru a reveni la esenţa mesajului evanghelic. Din această perspectivă, Elisabeth nu va tăgădui nicicând bogăţia pe care a primit-o în Biserica luterană, intrarea în comuniunea Bisericii ortodoxe fiind pentru ea o continuitate în drumul ei către Domnul.

De acum Liselotte doreşte să cerceteze în profunzime Tradiţia ortodoxă pe care a îmbrăţişat-o, cu precădere trăirea rusească a ortodoxiei care o va fascina dintotdeauna. Sfătuită de părintele Lev, precum şi de un teolog întâlnit la parohia francofonă, profesorul Fédotov, specialist în hagiologie, stundenta alege ca temă a lucrării sale de licenţă sfinţenia rusă. Obţine o bursă care îi permite să plece un semestru pentru a-şi continua cercetările în Germania, ţară pe care o consideră ca fiind a sa din cauza originilor ei alsaciene.

În toamna anului 1931, Liselotte se stabileşte la Berlin, în timp ce logodnicul ei Andrei merge la Bastia, în Corsica, pentru a-şi efectua serviciul militar. Cei doi tineri îşi scriu din abundenţă, iar Liselotte îi povesteşte cum evoluează cercetările ei : „Voi încerca, plecând de la un studiu istoric al sfinţulor ruşi de-a lungul secolelor, să desprind idealul spre care tindeau cu toţii, ideea profundă care creează unitatea vieţilor lor. » Studenta analizează cu această ocazie marile modele de sfinţenie specifice Rusiei : sfinţii martiri, bătrânii, nebunii în Hristos. Toate acestea se vor regăsi în prima carte a Elisabetei, care vede lumina tiparului după cel de-al doilea război mondial sub titlul Rugăciune şi sfinţenie în Biserica rusă (reeditată în colecţia Spiritualitate orientală nr 33, 1982).

Scrisorile către Andrei dezvăluie şi situaţia îngrijorătoare a Germaniei în care se află Liselotte în iarna anului 1931 : situaţie economică grea, muncitorii în şomaj, comunismul câştigă teren, precum şi ura răzbunătoare împotriva Franţei... Tânăra aslaciană, care simte că aparţine ambelor ţări, urmăreşte cu teamă creşterea ostilităţilor şi se implică în cantinele populare care vin în ajutorul celor sărmani.

În martie 1932 se încheie semestrul petrecut la Berlin şi Elisabeth se întoarce în oraşul ei natal. Urmează obţinerea diplomei şi logodna cu Andrei. Cu diploma de licenţă în buzunar, tânăra se întreabă : ce va face acum?

Olga Lossky
(Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)