Cu ocazia unei vizite a părintelui Lev Gillet la Strasbourg pentru a săvârși Dumnezeiasca liturghie pentru tinerii ruși din acest oraș, are loc mirungerea Elisabetei după rânduiala ortodoxă, la data de 13 decembrie 1929. Nevrând să săvârșească această taină în templul luteran care îi este este pus la dispoziție pentru sfintele slujbe, părintele Lev slujește într-o cămăruță studențească. Locatarul ei este verișorul lui Evgraf Kovalevsky, pe nume Andrei Behr, un tânăr emigrat pe care părintele Lev îl cunoaște bine. Acest student la chimie, născut în Rusia în 1909 și emigrat la Nisa la Revoluție, va fi mai târziu soțul lui Liselotte. Relația lor, prietenească mai intâi, devine din ce în ce mai apropiată, astfel că cei doi se vor logodi la sfârșitul verii anului 1931.

Intrarea Elisabetei în Biserica ortodoxă nu e nicicum o ruptură : în acești ani de efervescență teologică, se conturează mișcarea de apropiere a Bisericilor și se pun bazele unui dialog profund pentru a aduce la lumină punțile dintre Tradiții, pentru a reveni la esența mesajului evanghelic. Din această perspectivă, Elisabeth nu va tăgădui nicicând bogăția pe care a primit-o în Biserica luterană, intrarea în comuniunea Bisericii ortodoxe fiind pentru ea o continuitate în drumul ei către Domnul.

De acum Liselotte dorește să cerceteze în profunzime Tradiția ortodoxă pe care a îmbrățișat-o, cu precădere trăirea rusească a ortodoxiei care o va fascina dintotdeauna. Sfătuită de părintele Lev, precum și de un teolog întâlnit la parohia francofonă, profesorul Fédotov, specialist în hagiologie, stundenta alege ca temă a lucrării sale de licență sfințenia rusă. Obține o bursă care îi permite să plece un semestru pentru a-și continua cercetările în Germania, țară pe care o consideră ca fiind a sa din cauza originilor ei alsaciene.

În toamna anului 1931, Liselotte se stabilește la Berlin, în timp ce logodnicul ei Andrei merge la Bastia, în Corsica, pentru a-și efectua serviciul militar. Cei doi tineri își scriu din abundență, iar Liselotte îi povestește cum evoluează cercetările ei : „Voi încerca, plecând de la un studiu istoric al sfințulor ruși de-a lungul secolelor, să desprind idealul spre care tindeau cu toții, ideea profundă care creează unitatea vieților lor. » Studenta analizează cu această ocazie marile modele de sfințenie specifice Rusiei : sfinții martiri, bătrânii, nebunii în Hristos. Toate acestea se vor regăsi în prima carte a Elisabetei, care vede lumina tiparului după cel de-al doilea război mondial sub titlul Rugăciune și sfințenie în Biserica rusă (reeditată în colecția Spiritualitate orientală nr 33, 1982).

Scrisorile către Andrei dezvăluie și situația îngrijorătoare a Germaniei în care se află Liselotte în iarna anului 1931 : situație economică grea, muncitorii în șomaj, comunismul câștigă teren, precum și ura răzbunătoare împotriva Franței... Tânăra aslaciană, care simte că aparține ambelor țări, urmărește cu teamă creșterea ostilităților și se implică în cantinele populare care vin în ajutorul celor sărmani.

În martie 1932 se încheie semestrul petrecut la Berlin și Elisabeth se întoarce în orașul ei natal. Urmează obținerea diplomei și logodna cu Andrei. Cu diploma de licență în buzunar, tânăra se întreabă : ce va face acum?

Olga Lossky
(Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)