Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
TRADUCERILE MODERNE ALE BIBLIEI ÎN NEOGREACĂ
Tot în aceeaşi perioadă (1954-1960) este publicată la Atena o ediţie bilingvă a Bibliei, în trei volume. Primele două volume sunt dedicate VT şi conţin textul LXX, însoţit de o traducere neogreacă făcută de Atanasie Chastupis după Textul Masoretic (TM). În al treilea volum, textul grec al NT este pus în paralel cu o parafrază în neogreacă realizată de Nicolae Kapsis şi de Panagiotis Dimitropulos, şi revăzută de Nicolae Luvaris.
În 1967, Societatea Biblică din Grecia publică la Atena o nouă traducere a NT, în dialectul καθαρεύουσα. Traducerea este cunoscută şi sub numele de „traducerea celor patru profesori”, deoarece la acest proiect au participat patru profesori de la Facultatea de Teologie din Atena: V. Vellas, E. Antoniadis, A. Alivizatos și G. Konidaris. Proiectul urmărea revizuirea traducerii NT realizate în 1844 de Vamvas, care nu mai corespundea evoluţiei limbii greceşti. Pentru textul original grec, traducătorii s-au bazat pe textus receptus, iar în unele cazuri pe ediţia critică Novum Testamentum Graece, realizată de Nestle-Aland. Această traducere este publicată din 1981 cu binecuvântarea Sinodului Bisericii Greciei.
Nevoia unei noi traduceri a NT în dialectul δημοτική a fost simțită mai ales după recunoașterea acestuia ca limbă oficială. Astfel, în 1978, la numai doi ani de la reforma lingvistică, o echipă de șase profesori din cadrul Facultăţilor de Teologie din Atena și Tesalonic (S. Aguridis, P. Vasiliadis, I. Galanis, G. Galitis, I. Karavidopulos, B. Stogiannos), în colaborare cu Societatea Biblică din Grecia, a început activitatea de traducere. Proiectul s-a încheiat prin publicarea unei prime ediţii, în 1985, revizuită apoi în 1989. Aceasta din urmă este însoțită de scrisorile de binecuvântare ale patriarhului Constantinopolului, ale patriarhilor Alexandriei și Ierusalimului și ale Sinodului Bisericii Greciei. Cu toate acestea, traducerea nu a fost acceptată de majoritatea ortodocşilor greci, care continuau să privească cu suspiciune publicaţiile Societăţii Biblice.
În 1994 apare la Atena o traducere, în dialectul δημοτική, a Bibliei lui Neofit Vamvas, publicată la Oxford, în 1850. Traducerea este opera lui Spyros Filos şi se bucură de o largă utilizare în Biserica Evanghelică din Grecia. Ca şi în prima ediţie a Bibliei lui Vampas, lipsesc titlurile capitolelor și referinţele marginale.
În 1995, Athan Delicostopulos, profesor la Facultatea de Teologie din Atena, publică pe cont propriu o traducere a NT în dialectul δημοτική. Traducerea primeşte binecuvântarea Sinodului Bisericii Greciei şi cunoaşte o largă difuzare. O a treia ediţie apare în 1996, în 23.000 de exemplare.
Abia în 1997 Sinodul Bisericii Grecei a binecuvântat (pentru prima dată) o Biblie tradusă în dialectul δημοτική. Publicată la Atena, de Societatea Biblică, sub titlul Sfânta Scriptură. Vechiul şi Noul Testament. Traducere după textele originale, ea este opera unui colectiv de 12 profesori de la Facultăţile de Teologie din Tesalonic şi din Atena. Pentru NT, textul este cel al ediţiei din 1989. Pentru VT, traducerea din ebraică şi din aramaică a fost realizată, la început în dialectul καθαρεύουσα, de profesorii V. Vellas, N. Olympion, N. Papadopulos, P. Simotos şi V. Tsakonos, iar ulterior a fost tradusă în dialectul δημοτική de V. Tsakonos şi M. Konstantinu. Chiar dacă este tradus după TM, textul VT cuprinde, potrivit canonului biblic ortodox, şi cărțile anaginoskomena („cărți bune de citit”), prezente în manuscrisele LXX.
EDIŢIA SINODALĂ A VECHIULUI TESTAMENT (SEPTUAGINTA)
În Grecia, abia după Războiul de Independență (1821-1829) și după recunoașterea statului grec (1832) putem vorbi de o ediţie sinodală a Bibliei. Biserica Ortodoxă Greacă a fost fondată în 1833, în partea de sud-vest a țării, singura zonă eliberată atunci de sub dominația otomană, şi a fost recunoscută ca autocefală de Patriarhia de la Constantinopol, în 1850.
Prima ediţie sinodală a LXX a fost publicată la Atena cu sprijinul financiar al Societății pentru Promovarea Cunoașterii Creștine. Apărută în patru volume, între 1843 şi 1850, ediţia cuprinde textul VT din Biblia greacă publicată la Moscova, în 1821, cu binecuvântarea Sinodului Bisericii Ruse și cu sprijinul financiar al fraților Zosima. Din punct de vedere critic, textul corespunde în mare parte LXX publicate de J.-E. Grabe (Η Παλαιά Διαθήκη κατά τοὺς ῾Εβδομήκοντα), la Oxford, în patru volume, între 1707 şi 1720. Această primă ediţie sinodală este retipărită într-un singur volum, la Atena, în 1892.
O a doua ediție sinodală a VT a fost publicată la Atena în 1928. În alegerea variantelor textuale, a semnelor de punctuație, a ordinii și a numerotării capitolelor și a versetelor, editorii s-au bazat de această dată pe a VII-a ediție critică a LXX, realizată de Constantin Tischendorf (Vetus Testamentum Graece Iuxta LXX Interpretes, Leipzig, 1850) și publicată de E. Nestle, la Leipzig, în 1887.
În 1937, profesorul Panagiotis Bratsiotis, de la Facultatea de Teologie din Atena, publică o ediție sinodală revizuită a VT din 1928. Bratsiotis se bazează în principal pe cele două ediții critice ale LXX, publicate de Alfred Rahlfs (Septuaginta: id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes) la Stuttgart, în 1935. Până în prezent, această ediție a LXX, publicată de Bratsiotis, constituie textul oficial canonic şi liturgic al VT din Biserica Ortodoxă Greacă.
EDIŢIA SINODALĂ A NT („TEXTUL PATRIARHAL”)
Primele ediţii critice ale NT au fost editate, la începutul secolului al XVI-lea, de cardinalul Ximenes (1514) și de Erasmus (1516), pe baza manuscriselor bizantine. O a doua ediţie, revăzută de Erasmus (1519), a servit drept bază pentru traducerea germană a NT, realizată de Martin Luther (1522). Textul lui Erasmus, corectat şi îmbunătăţit de ediţiile succesive, a fost folosit până la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru toate traducerile protestante. Din 1633, el este considerat ca fiind textus receptus, adică textul original grec primit sau acceptat de toţi. O dată cu publicarea ediţiei critice a lui Eberhard Nestle (1898) şi apoi a fiului său, Erwin Nestle (1904), Societatea Biblică Britanică pentru Străinătate renunţă la textus receptus în realizarea traducerilor NT.
În aceeaşi perioadă, în bisericile din Grecia şi din Patriarhia Ecumenică se făcea tot mai simţită nevoia editării unui texte unic al NT, care să fie folosit atât pentru slujbele religioase, cât şi pentru traduceri. Din cauza ocupaţiei otomane, unele biserici continuau să citească pericopele liturgice direct din manuscrise, în timp ce altele dispuneau de ediţii ale Evangheliei şi ale Apostolului tipărite la Veneţia. În plus, nici manuscrisele şi nici ediţiile imprimate nu concordau între ele. În fața acestei realități, Patriarhia Ecumenică desemnează în 1899 un comitet format din mitropoliţii Mihail Klevulos de Sardis, Apostol Christodulu de Stavrupolis şi din profesorul Vasile Antoniadis, de la Şcoala de Teologie din Halki. Sarcina acestui comitet era de a colecta și de a studia manuscrisele Evangheliei şi Apostolului de la Constantinopol și din Muntele Athos, în vederea pregătirii unei ediții a NT care să ofere „cea mai bună reconstrucție a celui mai vechi textul al tradiţiei bisericeşti şi, în mod special, al Bisericii din Constantinopol”. În 1904 este publicat la Constantinopol Noul Testament aprobat de Marea Biserică a lui Hristos, text ce va fi corectat și reeditat în 1907 și în 1912. Această ultimă ediţie continuă să fie retipărită de Apostoliki Diakonia (editura Bisericii Ortodoxe din Grecia) și constituie până astăzi textul oficial canonic și liturgic al NT din Patriarhia Ecumenică și din Biserică Ortodoxă Greacă. Cunoscut sub numele de „Textul patriarhal”, el se bazează pe ceea ce specialiștii numesc „tipul de text bizantin” apropiat de textus receptus.
Prof. dr. Ștefan Munteanu, Institut de Théologie Orthodoxe „Saint Serge”, Paris
Bibliografie:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team