Élisabeth Behr-Sigel (IV): Anul de studii la Paris

În toamna anului 1928, Élisabeth ia o hotărâre : părăsește orașul ei natal pentru a-și continua studiile de teologie la Paris, pe bulevardul Arago. Cei trei colegi ortodocși de la facultatea din Strasbourg i-au dat adresa unui preot, francez de origine, care putea să o familiarizeze pe tânăra luterană cu biserica ortodoxă într-un mod potrivit cu sensibilitatea fetei. Este vorba de părintele Lev Gillet, un călugăr benedictin venit la Ortodoxie prin intermediul bisericii uniate. Liselotte îi trimite o scrisoare în care se prezintă pe sine ca fiind o studentă dornică să cunoască mai bine Biserica ortodoxă, și îl invită să o viziteze în căminul de fete unde locuia.

Întâlnirea cu părintele Lev Gillet este hotărâtoare. Élisabeth descoperă în părintele un om care împărtășește uimirea ei față de spiritualitatea și teologia rusă, dar care în același timp rămâne profund ancorat într-o gândire riguroasă de tip occidental. Părintele Lev Gillet este un pionier al Ortodoxiei franceze : cu o mână de tineri provenind din diaspora rusă, pune pe piciore o mică parohie ortodoxă unde se liturghisește pentru întâia oară în limba franceză.

Marea sa deschidere de spirit, precum și inteligența deosebit de vie, îl predispun să îi fie lui Élisabeth prieten și sfâtuitor. Părintele Lev o invită la slujbele smeritei comunități, găzduită de sediul Asociației Creștine a Studenților Ruși.

Liselotte descoperă aici o comunitate vie, apostolică, care încearcă să trăiască în duhul Evangheliei. Îi cunoaște cu această ocazie pe Paul Evdokimov, Vladimir Lossky și Evgraf Kovalevsky, tineri filosofi ruși, care meditează asupra credinței lor și asupra sensului exilului în care trăiesc. Ultimii doi sunt membrii fondatori ai frăției Sfântul Fotie, o grupare al cărei obiectiv era nașterea unei Ortodoxii franceze, mai ales prin redescoperirea pe târâmul francez a temeliilor comune Creștinătății dinainte de schismă.

De-a lungul anului petrecut la Paris, Liselotte merge la mica parohie ortodoxă, unde este primită călduros de către comunitatea rusă, precum și la dominicanii de pe strada Glacière și la templul protestant. Louis Boyer, colegul ei de la facultatea protestantă – care avea să devină mai apoi un teolog catolic de renume –, o însoțește în căutările ei duhovnicești.

Studenta are ocazia de a intra în grupul efervescent al intelectualilor creștini ai vremii, care se remarcă prin întâlnirea dintre teologii proveniți din intelligentia rusă și filosofii occidentali. Élisabeth se pătrunde de duhul teologiei ortodoxe cu precădere în cadrul reuninilor de la Clamart, organizate de către filosoful religios Nicolas Berdiaev, sau la salonul franco-rus – loc privilegiat al întâlnirilor culturale și religioase.

La sfârșitul acestui an de studii, atât de bogat în întâlniri hotărâtoare, tânăra ia o hotărâre clară: dorește să intre în comuniune cu Biserica ortodoxă, pe care o vede ca fiind „Biserica Mamă, cea în care se pot regăsi toți oamenii, recunoscându-se unii pe alții fără să-și piardă propriul talant” și în care spune că descoperă „un catolicism evanghelic plin de respect față de libertatea umană.” (1)

Olga Lossky
(traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)

 

Nota

1. « Élisabeth Behr-Sigel » mărturisiri reunite de Catherine Aubé-Élie, « Mari mărturisitori, UDC n°137, 2003, p. 32.