Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Sfintele Paşti, Învierea Domnului, este sărbătoarea cea mai luminoasă a creştinătăţii şi temelia credinţei noastre. Prin Învierea Sa din morţi, Iisus Hristos ni se descoperă în mod desăvârşit a fi Dumnezeu adevărat. De asemenea, ne descoperă şi taina propriei noastre învieri din morţi, căci „înviind El însuşi a treia zi ... făcutu-S-a începătură celor adormiţi” (Liturghia sfântului Vasile cel Mare). Iar sfântul Apostol Pavel spune : „Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Cor 15, 22).
În marea Sa dragoste, prin mila, bunătatea şi blândeţea fără măsură pentru oile cele pierdute, Dumnezeu ia suferinţa noastră şi chiar moartea asupra Sa, pentru a ne aduce lumina: o altă lumină, Lumina vieţii în Hristos, cea prin care vedem sensul a tot ceea ce Dumnezeu a creat şi în primul rând sensul vieţii noastre, acela că nu suntem făcuţi pentru moarte, ci pentru viaţă. Primim lumina lui Hristos la Botez, apoi venim din nou să o căutăm, simbolic şi real în acelaşi timp, în noaptea de Paşti, an de an. Dar este numai pentru a ne aminti şi crede că această lumină este de fapt în noi. În noaptea sfântă a Învierii, lumina lui Hristos rămâne din nou cu mare putere în sufletele noastre însetate, pentru că Îl căutăm şi Îl dorim pe Hristos, Cel pe Care L-am primit şi urmat la Botez, şi care ne caută El Însuşi şi ne luminează iadul şi moartea noastră prin Învierea Sa.
Lumina Harului şi a prezenţei lui Hristos o trăim şi o avem şi atunci când, după ce am pierdut-o prin păcat şi prin uitare, sau căutând neştiutori doar lumina care vine din înţelepciunea acestei lumi, ne punem la picioarele Crucii lui Hristos şi înţelegem dragostea nesfârşită pe care ne-o poartă, văzând dincolo de Cruce, de Golgota, zorii fericirii veşnice care ne aşteaptă prin Învierea Lui. Din suferinţa şi agonia Crucii, din întunericul mormântului, va răsări Lumina cea neapusă a Învierii. În Ghetsimani şi pe Cruce, Dumnezeu-Omul trăieşte şi simte ca un om toate chinurile şi fricile şi neputinţele noastre. Le trăieşte pe toate acestea din dragoste pentru noi, dar şi pentru că se abandonează voinţei Tatălui. „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”, zice în Ghetsimani, iar apoi, pe Cruce: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu” (Luca 23, 46).
Şi iată că dintr-o dată roadele iubirii şi ascultării se arată şi totul se răstoarnă. „Crucea devine Înviere. Crucea anunţă Paştele... Iadul şi moartea dispar înaintea focului iubirii dumnezeieşti, asemenea unei picături neînsemnate de ură.” Moartea devine acum doar o trecere spre Viaţă. Porţile iadului s-au sfărâmat, iar acolo pătrunde lumina Dumnezeirii, lumina Taborului, pe care Hristos ne face să o vedem prin sfinţii Apostoli chiar înainte de pogorârea Sa în moarte şi în iad. Şi toate, până şi iadul, vor fi scăldate în lumina Învierii.
Lumina ne vine de la Dumnezeu-Omul Care rupe lanţurile iadului şi face să pătrundă lumina Sa pretutindeni: în cer, pe pământ şi chiar în iad.
Ne este frică de viaţă, de moarte, de lume şi de oameni doar atunci când nu avem lumina lui Hristos.
Dar cum să rămânem în lumina lui Hristos? Doar El ne-o poate dărui şi reînnoi, prin iertare. Dacă totuşi vedem neputinţele şi greşealele noastre, înseamnă că mai este lumină, dar nu deplină, atâta timp cât nu le îndepărtăm de la noi. În Cuvântul şi în viaţa lui Hristos găsim Lumina cea adevărată.
Lumea în care trăim are mare nevoie azi de această lumină, pe care o caută, dar nu o găseşte pentru că o închipuie aşa cum nu este. Lumina lui Hristos este în noi şi lumea o vede şi prin noi, creştinii. Lumina aceasta vine de la El: „Eu sunt lumina lumii; cel ce-mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii” (In. 8, 12). „Voi sunteţi lumina lumii... Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 5, 14, 16).
Pentru a fi lumină şi a o răspândi în jur, trebuie mai întâi să avem Lumina. Pentru a o avea, trebuie să o căutăm. Pentru a o căuta, trebuie să ştim unde. Iar Lumina este Hristos Însuşi, Care trăind în noi face din fiecare o lumină a lumii.
H R I S T O S A Î N V I A T !
† Mitropolitul Iosif
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team