Sfântul Ierarh Cataldie, episcop de Taranto (†10 mai 685)

Nașterea sfântului a fost precedată de o minune. Când era aproape să se nască, o rază de lumină s‑a arătat pe acoperișul casei sale, semn vădit al misiunii lui în propovăduirea creștinismului. În vremea aceea locuia în Ratanh un om foarte evlavios și sfânt, numit Dionisie, care, înzestrat de Dumnezeu cu duhul profeției, văzând acea lumină s‑a dus cu pași repezi spre casa Aclenei. Dar găsind uşa închisă – căci Aclena simțea deja durerile nașterii – şi neputând intra, Dionisie a strigat din stradă, prorocind: „Fii cu inimă bună, femeie blagoslovită, căci vei naște un fiu binecuvântat, care în viața lui va fi propovăduitorul adevăratei credințe, cinstea părinților, a țării lui și stăpân al neamurilor străine.”. Sfântul s‑a născut, dar Aclena și‑a dat duhul din cauza durerilor nașterii. Când pruncul a ieșit din pântecele mamei s‑a lovit cu fragedu‑i căpşor de o lespede de marmură, însă, lichefiată ca ceara moale, piatra a primit amprenta sfântului cap.

Sfântul copil Cataldie s‑a ridicat și, îmbrățișând‑o pe mama sa, a făcut ca sufletul să se întoarcă în trupul rece, înviind‑o, spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria pruncului. 

Crescând copilul și îmbărbătându‑se cu cele duhovnicești, a ajuns la vârsta desăvârșirii și, trecând părinții săi la cele veșnice, Cataldie a decis să‑şi doneze toată moștenirea săracilor.

A devenit apoi ucenic al Sfântului Carthagh (†14 mai), stareț al mănăstirii din Lismore, unde a fost hirotonit preot, spre folosul norodului din ţinut. Aici a construit două biserici, dintre care una în cinstea Maicii Domnului, către care se ruga cu o credință fierbinte.

În anul 637, la moartea părintelui său duhovnicesc, a fost ales la conducerea mănăstirii, arătându‑se un părinte înțelept și un dascăl pentru sufletele încredințate. Dragostea poporului pentru Cataldie a trezit și ura vrăjmașului urâtor de cele sfinte, căci ajungând minunile lui Cataldie la urechile regelui, acesta l‑a zvârlit în închisoare, acuzându‑l de practicarea vrăjitoriei. Însă în noaptea următoare doi îngeri i‑au apărut în vis, anunțîndu‑l de trecerea la cele veșnice a ducelui Meltride, dar și de iertarea lui Dumnezeu în schimbul eliberării lui Cataldie și al hirotonirii sale întru episcop de Rachau. Imediat ce s‑a trezit, regele i‑a spus soției sale cele întâmplate. În acel moment, un nunțiu a ajuns la ei și i‑a informat despre moartea lui Meltride. Profeția visului se împlinise. Speriat de cele întâmplate, regele a dat ordin ca Sfântul Cataldie să fie eliberat și, pentru a fi iertat, l‑a rugat să accepte Episcopia de Rachau și Ducatul de Meltride. În anul 670 a fost hirotonit episcop, păstorind turma încredințată până în anii 679‑680, când a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă. În timpul șederii sale în Țara Sfântă, fiind în rugăciune în fața Sfântului Mormânt, Iisus i s‑a arătat și i‑a spus să meargă la Taranto, în Italia, și să reevanghelizeze orașul, care se afla în mâinile păgânilor.

Sfântul Cataldie a pornit în lunga călătorie spre Italia cu o navă grecească, a fost debarcat în portul actualului oraș San Cataldo, apoi şi‑a continuat drumul spre Taranto, tot pe mare, unde, conform tradiției hagiografice, în mijlocul unei furtuni sfântul și‑a aruncat inelul în mare pentru a o potoli; iar în locul intitulat Mar Piccolo s‑a format un vârtej de apă dulce, numit apoi „inelul Sfântului Cataldie”.

Ajuns în Taranto, Cataldie a fost numit episcop al cetății. Aici a desfășurat o lucrare vie de evanghelizare, pe mulți luminându‑i cu dreapta credință, dărâmând templele păgâne și ajutându‑i pe cei nevoiași, atât în cetate, cât și în împrejurimi, până în Corato, în provincia Bari, unde a eliberat orașul de ciumă. 

Venirea sa în Italia a fost marcată de felurite minuni. Odată, în drumul său către cetate, a întâlnit o ciobăniță surdă și mută, căreia, vorbindu‑i și neprimind răspuns, i‑a înțeles starea și i‑a spus cu voce blândă: „Îți poruncesc în numele Domnului meu Iisus Hristos ca fără de ezitare să îmi vorbești.”; și, îndată, graiul, limba și auzul i‑au revenit ciobăniței.

La Taranto, în poarta orașului, sfântul a găsit un orb din naștere, care le cerea milostenie cetățenilor ce treceau prin acel loc. Sfântul s‑a apropiat de el și l‑a întrebat: „Spune‑mi, frate, ce religie au cetățenii acestui oraș?”. Orbul a răspuns: „Strămoșii noștri au fost creștini buni și desăvârșiți, dar acum în acest oraș sunt puțini cei care adoră Crucea Mântuitorului.”. „Și tu – a adăugat Sfântul Cataldie – ești creștin sau păgân?”. „Doamne – spuse orbul –, nu am avut o persoană care să mă învețe credința creștină, căci de mult Taranto se găsește fără un păstor care să‑l învețe cultul adevăratului Dumnezeu.”. „Atunci – i‑a spus sfântul –, dacă crezi cu sinceritate în Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, și în Preasfânta Treime, în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, și în numele Preasfintei Treimi vrei să fii botezat, eu te asigur că vei primi lumina ochilor și a minții.”. Orbul a răspuns: „Cred, Doamne, ceea ce îmi spui.”. Şi luând apă, sfântul l‑a botezat și îndată orbul a primit lumina ochilor, drept care, fericit și uimit, a început să strige: „Veniți grabnic, cetățeni, și uitați‑vă la acest om, care botezându‑mă mi‑a dat vederea!”. Poporul a alergat la vederea acestei minuni și toți au strigat: „Minune, minune! Nimeni nu a crezut vreodată că orbul născut poate să‑și recapete vederea!”.

Văzând poporul adunat, sfântul a început să propovăduiască Evanghelia, câștigând inimile celor prezenți pentru credința lui Hristos. Sfințenia și minunile sale s‑au răspândit în orașele și satele din apropiere, iar oamenii veneau în Taranto pentru a‑i auzi sfintele cuvinte și pentru a primi adevărata credință prin botez.

A murit la Taranto, pe 8 martie 685, și a fost înmormântat, așa cum a cerut în testament, sub podeaua catedralei, în partea de est, numită atunci „San Giovanni in Galilee”, locul actualului baptisteriu. Mormântul, dat uitării din cauza distrugerii Taranto‑ului de către sarazini, în 927, a fost găsit la 10 mai 1071, în timpul săpăturilor pentru noua catedrală. A fost recunoscut după crucea așezată la gâtul său, pe care scria „Cataldus Rachau”. Sfântul trup a fost așezat sub altarul mare al noii catedrale. De atunci, evlavia față de sfântul Cataldie s‑a răspândit nu numai în Puglia, ci și în alte regiuni ale Italiei. La sfârșitul anului 2021, la 950 de ani de la aflarea mormântului său, moaștele sfântului au fost mutate într‑o nouă raclă, din argint, având forma unei corăbii însoțite de delfini, amintind de venirea pe mare a sfântului ierarh ca un Apostol evanghelizator.